Incheierea penala nr. 446 din dosarul 2252/1/2012 in care este cap de afis deputatul Mihail Boldea, prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie a emis mandat de arestare pe numele acestuia releva, in debut, celeritatea cu care s-a judecat pentru ca inculpatul sa fie cat mai repede dat in urmarire internationala. Aparatorul lui Boldea, av. George Moloman a explicat instantei ca neexistand la dosar elemente care sa confirme ca deputatului i s-au adus la cunostinta invinuirile si inceperea urmaririi penale in data de 16 martie 2012, nu a existat niciun indiciu ca acesta se sustragea de la urmarire, mai ales ca procurorul nu a pus masura interdictiei si nci nu i-a comunicat clientului sau o data la care va avea loc o alta intrevedere. Citarea propriu-zisa de audiere a lui Boldea s-a facut in aceeasi zi, 21 martie 2012, in care dosarul a fost inregistrat la instanta.

Reprezentantul Parchetului a aratat ca deputatul Boldea a constituit doua grupuri infractionale organizate in perioada 2006-2010, ”in scopul obtinerii de importante foloase materiale injuste prin inducerea in eroare a unor persoabe, ca era lider de grup organizat „recunsocut ca atare de membrii grupului”, ca a determinat diverse persoane sa falsifice inscrisuri sub semnatura privata pe car le-a folosit apoi in interes personal etc. Procurorul de sedinta a sustinut ca ulterior dobandirii calitatii de deputat, in cursul anului 2010, a constituit grupul organizat cu inulpatii Mihaela Bolboceanu si Boza Bogdan. Apoi, a explicat cum a incercat deputatul Boldea sa zadarniceasca adevarul cerand unor persoane ”sa nu declare nimic in legatura cu cauza de fata si a contactat pe unii avocati din anturajul sau pentru a acorda asistenta judiciara acelor persoane”. Avocatul lui Boldea a spus, referindu-se la unele dintre infractiunile de care e acuzat deputatul, ca exista cazuri in care acesta nu a facut cu nimeni vreo intelegere, dand exemplu cauza imobilului din str. Tunelului nr. 95 unde ”tranzactia a fost facuta exclusiv intre proprietari, fara sa existe o intelegere intre acestia si inculpatul Boldea Mihail” si ca ”doar unul dintre cumparatori s-a prezentat la cabinetul de avocatura al inculpatului si l-a intrebat daca poate cumpara acest teren”. Procurorul de sedinta a sustinut ca inculpatul a cunoscut ca urma sa fie perchezitionat si retinut si de acolo decurge intentia lui de a se sustrage urmaririi penale si ca ”din probele dosarului rezulta implicarea directa a inculpatului in ceea ce s-ar putea numi samavolnicia cu care s-a actionat pentru obtinerea unor imobile, terenuri sau apartament in Municipiul Galati. Nu a fost nici un fel de scrupul ci s-a actionat cu violenta asupra unei parti vatamate”. Totusi, nu exista o astfel de plangere conexata la dosar, desi ne-am interesat sa aflam daca o astfel de acuzatie se sustine.

Povestea plecarii din tara si agitatia cu cartele telefonice

Aparatorul lui Boldea a incercat sa explice instantei supreme ca art.72 a fost incalcat atunci cand s-a dat avizul de catre Camera Deputatilor pentru perchezitie, retinere si arestare, intrucat era necesara audierea inculpatului in interiorul acestei proceduri, asa cum stipuleaza legea fundamentala. Inalta Curte a retinut cele aratate in referatul procurorilor DIICOT si a constatat ca neintemeiata critica avocatului legata de avizul dat de Parlament fara audierea lui Boldea. ”In cauza exista documente notariale care demonstreaza ca inculpatul impreuna cu alte persoane (aflate in curs de cercetare) au cumparat imobile chiar de la persoanele vatamate”, se arata in incheiere.

Din motivare reiese si modul in care Mihail Boldea a plecat din tara, care a preluat din referatul procurorilor declaratia martorului Azoitei Adrian care a relatat ca in ziua de 17.03.2012 a fost sunat de deputat si rugat sa se intalneasca in Piata Rusilor, care i-a propus sa alimenteze autoturismul in Republica Moldova si apoi i-a zis sa mearga cu el la Bucuresti, unde odata ajunsi, i-a cerut sa treaca granita in Bulgaria. Boldea vorbea permanent la telefon, avea asupra sa doua pasapoarte, a folosit cartele telefonice cumparate de pe teritoriile tranzitate , vorbea cu interlocutorii sai despre tari precum Somalia si Kenya, chestiuni tretinute de instanta ca fiind dovada intentiei inculpatului de a se sustrage urmaririi penale.

”Sub un alt aspect, este neindoios ca membrii familiei inculpatului, luand cunostinta despre faptul ca acesta este citat pentru data de 22.03.2012 ora 10, in vederea ascultarii cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva in lipsa, aveau posibilitatea sa-l incunostiinteze pe acesta telefonic, email, SMS despre aceasta situatie”, se mai arata in motivare, cu toate ca nu exista o astfel de obligativitate in lege fata de rudele unui inculpat si procedura citarii acestuia.

O „analiza” intinsa de procurorul Carare pe o perioada de patru ani

Cea mai interesanta opinie din aceasta motivare este cea legata de termenul limita de efectuare a activitatilor de urmarire penala intrucat cercetarile au demarat in 2006 pe activitatea infractionala a avocatului Mihail Boldea, instanta suprema apreciind ca legea nationala ”nu prevede un termen limita”, iar ”pentru opinia publica lezarea ordinii de drept apare ca actuala in momentu in care se afla despre aceste fapte. Anterior, in etapa desfasurarii presupuselor actiuni infractionale, desi pericolul exista, acesta nu a fost perceput in mod actual. In cauza, s-a dovedit ca etapa investigativa intinsa pe mai multi ani corespunde nevoii organelor judiciare de a exploata informatiile obtinute, uneori din surse secrete, de a le analiza pentru a avea convingerea rezonabila ca activitatile respective sunt in sfera infractionala”. Ei bine, procurorilor de la Galati le-au trebuit mai bine de patru ani ca sa-si formeze ”convingerea” actuala!