13 June 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

Siluirea dreptului

Scris de: Mihail ALBICI | pdf | print

21 December 2021 19:58
Vizualizari: 4305

„Un stat nesupus dreptului este de neconceput”

Hans Kelsen


Dreptul reprezinta instrumentul principal prin care autoritatea statala isi exercita rolul si functiile sale. Nu dorim ca in acest demers sa aducem in exces elemente de filosofie a dreptului, dar trebuie sa subliniem ca statul fiind creatorul dreptului este, la randul sau, supus acestuia, dreptul delimitand configuratia si actiunile statului. Creand dreptul, statul impune reguli de conduita si norme obligatorii de urmat ce formeaza exigente umane, politice, economice. Este vorba de asa numitul drept obiectiv care reprezinta „totalitatea regulilor de conduita instituite sau sanctionate de stat, reguli ce exprima vointa poporului ridicata la rangul de lege” (I. Muraru si E.S. Tanasescu). Fundamentul acestuia este Constitutia, plasata in fruntea ierarhiei actelor politice ca si a celor normative, carora le confera legitimitate politica si, implicit, juridica.



Constitutia postdecembrista a Romaniei are unele slabiciuni asupra carora vom reveni. Datorita acestor slabiciuni si a faptului ca textul legii fundamentale nu a fost interpretat intotdeauna cu „buna credinta” (consacrata in dreptul roman prin adagiul bona fides) – care are in vedere protejarea relatiilor sociale prin aplicarea acesteia cu onestitate, in litera si spiritul ei –, Constitutia nu a mai functionat la un moment dat cu rigoare pentru punerea sub control a puterii politice. In consecinta, statul nu a mai fost supus pe deplin dreptului, facandu-si aparitia episoade de „democratie neliberala” care au siluit dreptul, ceea ce reprezinta o abatere constienta de la adevarul juridic, deturnandu-l de la finalitatea lui sociala. Iata cum descrie aceasta stare de lucruri reputatul politolog american Samuel Huntington: „Alegerile deschise, libere si corecte, sunt esenta democratiei. Guvernele rezultate din alegeri pot fi insa ineficiente, corupte, dominate de anumite interese si incapabile sa adopte politicile cerute de binele public. Din cauza acestor defecte respectivele guverne sunt indezirabile dar nu si nedemocratice. Aceasta manifestare o denumim «democratie neliberala» si este specifica unor state post-totalitariste in curs de democratizare”. Unul dintre cele mai cunoscute si mediatizate exemple de „democratie neliberala” a fost „episodul protocoalelor secrete” care au starnit in societatea romaneasca aprige dispute si controverse. Ele au siluit dreptul incalcand principiul constitutionalismului (prin care filosofia juridica identifica contractul juridico-social care sta la temelia societatii organizate de stat) ce consacra ideea ca ordinea constitutionala este stabilita prin adoptarea legii fundamentale, toate deciziile ulterioare, post-constitutionale, trebuind a fi luate in conformitate cu textul constitutional. Totodata, s-a sadit in constiinta unor decidenti politici, si nu numai, ideea ca legea poate fi incalcata fara ca legitima constrangere a statului sa actioneze!

Mai sunt cateva luni si se implinesc doi ani de cand Romania traverseaza, ca si celelalte state de pe mapamond, cea mai grava criza sanitara din ultimul secol. In mod firesc si necesar in asemenea perioade se instituie masuri de exceptie menite sa protejeze populatia. In situatiile de exceptie devin insa vizibile si tendintele puterii catre autoritarism, existand tentatia de a nu se respecta prevederile legale sau de a se stabili nivelul restrictiilor peste nivelul pe care situatia concreta o impune. Pentru a preveni asemenea tendinte Constitutia Romaniei stipuleaza ca restrangerea trebuie facuta numai prin lege, proportional cu situatia ce a determinat-o si fara a aduce atingere dreptului sau libertatii. In perioada starii de urgenta si apoi a celei de alerta, pe fondul problemelor ce trebuiau rezolvate, a termenelor scurte pentru luarea unor masuri sanitare si economice – mai nou si de ordin social – dar si a lipsei de experienta si competenta a unor decidenti, guvernantii au luat, mai mult decat in trecut, decizii cu serioase carente de legalitate. Pe o analiza strict juridica avem in vedere modul precar in care unele ordonante militare emise in perioada starii de urgenta au raspuns exigentelor Constitutiei; balbaielile prilejuite de inlocuirea starii de urgenta cu starea de alerta; nerespectarea prevederilor constitutionale referitoare la elaborarea unor hotarari si ordonante de Guvern, dar si modificarea unor hotarari mai vechi prin care s-au restrans drepturi si libertati fundamentale fara ca aceste restrangeri sa fie nominalizate! Respectarea principiului legalitatii – principiu general de drept care consfinteste suprematia legii in toate componentele mecanismului social – a avut o serie de sincope, motiv pentru care unele acte normative emise de Guvern au facut, ca si cele enumerate anterior, obiectul unor decizii de neconstitutionalitate ale Curtii Constitutionale ce au atras riposta publica a unor guvernanti. Daca persoane mai putin obisnuite cu rigorile democratiei pot considera ca in situatii speciale se poate deroga de la normele de drept, pentru politicieni manifestarile de acest gen sunt contraproductive pentru stabilitatea statului de drept, drepturile si libertatile prevazute in legea fundamentala a tarii neputand fi abandonate nici chiar in momentele cele mai dificile. Lipsa de respect fata de aplicarea legii in anumite momente s-a datorat fie necunoasterii, fie unor interese politice de moment, in ambele situatii legea fiind siluita deoarece „legalitatea puterii reprezinta dreptul poporului de a nu fi oprimat” (Norberto Bobbio). Pe de alta parte, indepartarea guvernantilor de la cerintele suprematiei dreptului constituie si o indepartare de la cerintele „contractului juridico-social” abateri care, daca nu sunt solutionate pana cand relatiile dintre guvernanti si guvernati ajung la un punct critic, apar manifestari de nesupunere civica. In asemenea situatii corpul social capata convingerea ca „mecanismele normale ale evolutiei sunt blocate, ca revendicarile sale sunt ignorate, guvernul pierzandu-si credibilitatea (Hannah Arendt). Manifestarile de nesupunere civica ce au avut loc si inca se mai desfasoara si in prezent, sunt motivate nu numai de masurile restrictive luate pentru diminuarea efectelor pandemiei, necesare dar insuficient explicate, ci au si motivatii de natura sociala care se circumscriu in sfera scaderii accentuate in ultimele luni a nivelului de trai al populatiei, dublata de scaderea dramatica a increderii in clasa politica, existand o relatie directa intre respectarea legii si autorii deciziilor politice.

Calitatea clasei politice in general presupune, in afara de moralitate si responsabilitate, o formatie intelectuala corespunzatoare si o cultura menita sa permita intelegerea corecta a fenomenelor politice si sociale in toata complexitatea lor. Nu dorim sa ne referim acum si aici la moralitatea si pregatirea generala a politicienilor. Avem insa rezerve in ceea ce priveste simtul responsabilitatii unor politicieni si intelegerea fenomenelor politice de catre acestia. Afirmatia se bazeaza pe modul in care o parte a clasei politice, intre care si multi politicieni la varf, aplica „regulile jocului politic” si inteleg faptul ca politica nu se bazeaza pe adversitati. Din cauza unor politicieni mai putin obisnuiti cu rigorile democratiei jocul politic s-a radicalizat, politicienii devenind din adversari politici dusmani politici. Unii lideri de partide au incurajat, la un moment dat, acest gen de comportament care demonstreaza limitele clasei politice. Ultimul an a evidentiat, din nou, aceste limite, de aceasta data cu privire la modul in care s-au selectionat si promovat politicienii pentru ocuparea posturilor de decizie din sfera autoritatilor publice. Un singur exemplu este, credem, concludent. In timp ce in numeroase state europene cu democratii consolidate „putini oameni politici ajung in posturile de ministri fara a fi fost membri ai parlamentului cel putin un deceniu” (R. Putnam), in Romania o serie de portofolii importante din executivul anterior au fost incredintate unor persoane carora le lipseau nu numai experienta politica ci si o minima expertiza in domeniul pe care trebuiau sa il coordoneze si chiar sa il reformeze! Chiar si fostul premier – caruia ii datoram, in parte, declansarea crizei politice recent incheiate – in numai cativa ani, printr-o „intrare laterala” din sistemul bancar in viata politica, a avut un parcurs rapid de la functia de parlamentar la cea de ministru, prim ministru, lider de partid si presedinte al Senatului! Aceasta carenta in ceea ce priveste promovarea in functiile de inalta demnitate publica – intalnita si in alte guvernari – a fost „completata” de ruptura dintre factorul politic si drept atunci cand este vorba de colaborarea menita sa asigure o guvernare prin legi drepte destinate binelui public.

Pentru ca „dreptul trait” sa poata indeplini functia de reglementare sociala, „dreptul scris” trebuie sa indeplineasca cerinte care au in vedere coerenta si stabilitatea, el trebuie sa fie impersonal si sa aiba caracter de generalitate, sa intruneasca conditiile pentru a fi aplicat si respectat, in lipsa acestora dreptul fiind lipsit de substanta si eficienta. Un exemplu recent si edificator privind modul in care nu trebuie elaborat un act normativ este legea, in forma sa initiala, referitoare la „certificatul verde”, problema indelung dezbatuta in legislativ, care a dat nastere la numeroase controverse, dar si comentata si contestata in spatiul public. „Dreptul scris” este astazi in mica masura rodul colaborarii dintre specialistii domeniului ce se doreste a fi reglementat si oamenii de drept (de regula specializati in sfera dreptului public – constitutional, administrativ). Iata cum apreciaza profesorul Ioan Vida (fost presedinte al Curtii Constitutionale) modul in care se cere a fi modernizat procesul de elaborare al actelor normative. „Aducerea procesului de creare a dreptului la standardele secolului XXI este conditionata de asezarea procesului legislativ pe suportul stiintific si normativ al legisticii formale, eliminandu-se amatorismul si abuzurile voluntariste ce mai caracterizeaza acest proces. Elementul esential al acestui demers il constituie decizia legislativa complexa, fundamentata pe temeiuri stiintifice”. De multe ori insa, din motivele amintite anterior, precum si din altele, fundamentarea stiintifica este neglijata, rezultatul fiind promovarea unor acte normative cu elemente de neconstitutionalitate sau fara argumente juridice solide, ceea ce creeaza confuzie in procesul de aplicare si conduce in mod inerent la siluirea dreptului.

Ilustrul nostru filosof si poet Lucian Blaga afirma ca „ambitia oricarui legiuitor este de a «face» legi scrise cu prestigiu de legenda si eficacitate de legi nescrise”, aspiratie greu de atins daca avem in vedere faptul ca „dreptul este prea uman pentru a putea aspira la perfectiunea liniei drepte” (Jean Carbonnier). Ceea ce nu inseamna ca legiuitorii nu pot face „legi mai bune” iar autoritatile publice sa se straduiasca sa le aplice atat in litera cat si in spiritul lor cu „buna credinta”. Eroarea in drept poate fi acceptata (si corijata), dar abaterea constienta de la adevarul juridic inseamna siluirea dreptului. Pe parcursul demersului nostru am supus atentiei faptul ca lipsa de coerenta in elaborarea si aplicarea legii (care are la baza decizii politice) afecteaza procesul de democratizare al tarii. Episoadele de „democratie neliberala” genereaza decizii post-constitutionale in dezacord cu legea fundamentala, afectand acomodarea intereselor fortelor sociale si transformarea acestora in vointa generala ca premisa a realizarii „vointei nationale” menita sa duca tara catre progres. Pentru realizarea acestui obiectiv clasa politica romaneasca are obligatia sa repuna „jocul politic” in drepturile sale, „joc” care trebuie sa se inscrie in paradigma respectarii legii. Despre modul in care acesta trebuie abordat se exprima extrem de nuantat reputatul politolog italian Gianfranco Pasquino: „Odata stabilit cine face parte din sistemul politic (rezultat din alegeri – s.n.) o nesfarsita lupta are loc intre gruparile de elite, care se finalizeaza fara victoria decisiva a unui grup asupra altora, ci cu un compromis. Elitele nu urmaresc o distrugere reciproca, ci accepta sa convietuiasca si sa intre in competitie pentru puterea politica. Compromisul la care s-a ajuns consta in decizia constienta nu numai de a recunoaste in egala masura propriile diferente, ci si de a crea structuri si proceduri care sa protejeze aceste diferente, sa le puna in valoare si sa le orienteze in directia competitiei democratice prin acceptarea existentei si legitimitatii opozitiei. Bineinteles ca acest compromis democratic nu pune deloc capat conflictului politic”. Aprecierile reputatului profesor exprima, dupa opinia noastra, esenta regulilor dupa care politicienii, elitele politice – cele pe care le avem – trebuie sa desfasoare „jocul politic” intr-o societate democratica. Modul in care a fost solutionata recenta criza politica creeaza si in societatea romaneasca speranta ca politicienii pot genera nu numai stari conflictuale ci sunt in stare, atunci cand interesul national este pus deasupra celui de partid (meteahna inca prezenta in cadrul actualei coalitii), si de compromisuri menite sa conduca la solutionarea problemelor complexe cu care tara se confrunta. Nutrim speranta ca, treptat, aceasta meteahna se va diminua sensibil, ca acest mod de a vedea lucrurile ar putea deveni o constanta a vietii noastre politice. Cu prilejul negocierilor politice pentru formarea noii coalitii si elaborarea programului de guvernare al acesteia s-a adus in discutie si necesitatea revizuirii Constitutiei si, pentru prima data, trecerea de la regimul politic semiprezidential la cel parlamentar! In ceea ce ne priveste, in urma cu aproape un an, am publicat articolul intitulat „Revizuirea Constitutiei – conditia punerii sub control a exercitiului puterii politice”. In respectivul demers afirmam ca „prezindentializarea” legii fundamentale fara a o revizui a „diminuat flexibilitatea sistemului politic semiprezidential” care a generat, intre altele, „conflictele intraexecutive” ce au dat nastere la numeroase controverse constitutionale intre presedinte si premierii aflati in fruntea Guvernului, cu urmari nefaste asupra actului de guvernare.

Constitutia post-decembrista a Romaniei a fost elaborata intr-un context istoric si politic dificil – ne aflam la finalul unor constrangeri de natura totalitara care durasera mai bine de doua generatii in conditiile existentei unei societati lipsita de structuri sociale diferentiate cu conceptii politice cristalizate. Este motivul pentru care Adunarea Constituanta, care a elaborat Constitutia intrata in vigoare la sfarsitul anului 1991, a iesit din tiparul modelului pe care si-l asumase – Constitutia Frantei adoptata in anul 1958 – si care consacra regimul politic semiprezidential. Iesire din tipar care, ulterior, a evidentiat si slabiciunile Constitutiei, slabiciuni care s-au dorit a fi remediate prin „prezidentializare” dar fara modificarea acesteia. S-au creat astfel premisele diminuarii fortei legii fundamentale ca un instrument ce limiteaza, obliga si pune sub control exercitiul puterii politice si, implicit, episoade prin care dreptul a fost siluit. Anterior acestei „prezidentializari” (care diminua constrangerile Constitutiei fata de presedinte), la un deceniu de la intrarea in vigoare a legii fundamentale, la Facultatea de Drept din Bucuresti a avut loc un eveniment stiintific remarcabil. Unul dintre cei mai prestigiosi politologi ai lumii, si reputat specialist in drept constitutional comparat, Giovanni Sartori, a sustinut prelegerea „Despre sistemul constitutional romanesc”. Cu acest prilej el a afirmat, spre surprinderea majoritatii celor prezenti, ca „Esential este, dupa modesta mea opinie, ca centrul prezidential al semiprezidentialismului romanesc nu permite o structura de putere duala, un sistem bicefal, cu doua capete (reprezentand puterea executiva alcatuita atat din presedintele statului, cat si din premier care executa puterea executiva alternativ in functie de structura parlamentului – s.n.) si, asadar, a unui autentic sistem semiprezidential... sistemul politic romanesc fiind caracterizat de un sef al statului puternic (datorita legitimitatii date de votul popular – s.n.), dar nu suficient de puternic pentru a modifica natura parlamentara a sistemului”. Profesorul si-a sustinut opiniile analizand o serie de articole ale Constitutiei Romaniei care vizeaza atributiile Presedintelui referitoare la rolul de moderator, numirea guvernului, consultarea si participarea la sedintele acestuia, dizolvarea Parlamentului si altele. Din pacate, acest eveniment a ramas numai unul academic, fara urmari in plan politic. Iata de ce aducerea in discutie a revizuirii Constitutiei si posibilitatea, afirmata public, a transformarii sistemului politic semiprezidential in sistem politic parlamentar ar putea reprezenta un moment de cotitura in viata politica romaneasca, respectivele schimbari urmand a-si pune amprenta si asupra vietii sociale, economice, contribuind, totodata, si la recredibilizarea clasei politice ca element esential al desfasurarii „jocului politic” in conformitate cu cerintele statului de drept. Elaborarea unei gandiri coerente, bazate pe aplicarea actualei Constitutii, revizuirea acesteia si chiar schimbarea sistemului politic reprezinta o incercare temerara. Aceasta incercare va da nastere, indiscutabil, la numeroase luari de pozitie, dispute politice si etice, la controverse aprinse in societate. Chiar de pe acum, forme de asociere politica si ale societatii civile se gandesc mai putin la consensul politic national menit sa elimine slabiciunile actualei Constitutii si au in vedere, cu prioritate, reformularea unor texte constitutionale privind concepte esentiale precum „statul roman”, „suveranitatea”, „familia”. Desigur, trebuie luate in analiza toate ideile, urmand insa a fi operate cu prilejul revizuirii cele ce corespund interesului national. Prioritatea absoluta este insa aceea care sa puna ferm sub control puterea politica si sa nu lase loc unor interpretari prin care statul sa nu se supuna dreptului, pentru ca asa cum afirma Kelsen „un stat nesupus dreptului este de neconcceput”. Si mai este un lucru, deloc de neglijat. Va trebui creat climatul favorabil prezentarii la urne a corpului social pentru ca referendumul care incheie procedura revizuirii Constitutiei sa intruneasca cvorumul cerut de lege.

Comentarii

# Dreptul si stiinta dreptului aplicate in practica: cruciade date 21 December 2021 20:58 +4

Efectul a fost devastator. Cu dreptul si stiinta lui ..in 50 s-a mers in Baragan, in 70 la experimentatul Pitesti, in 80 daduram rateu cu Bachus iar post 89...lol...asesorii po******ri si nkvdistii erau mielusei. Deci..mai usor cu dreptul si stiinta lui..urmeaza sa culegem ce-am impartit: pe drept.

# Băran Gheorghe date 25 December 2021 11:37 +13

Autorul intervine in acest editorial cu cateva argumente demne de luat in seama in ceea ce priveste dreptul , rolul sau . Uniunea Europeana , tianad cont si de ceea ce scrie autorul , se confrunta cu o mare criza identitara in ceea ce priveste suveranitatea statelor membre, criza pe care nu cred ca o va rezolva usor , iar nerezolvarea va duce la disolvare.Iata si argumentul : Presiunea creata de CJUE , prin deciziile sale, asupa Curtilor Constitutionale , permanetizandu-se deja o lupta intre cine primeaza si cine deroga , incalca tratatele de aderare care au la baza insasi Constitutiile. Sa nu uitam ca in 2003 am revizuit si am trecut prin referendum Constitutia , tocmai pentru a se potrivi conceptului UE care si ea abia se configura asa cum este denumita abia in 2007 . Retoric si logic, daca Constitutia Roamniei nu ar fi fost in concordanta cu scopul si principiile UE , puteam adera? O uniune fara state si suveranitate nu este uniune .Statele , natiune sau statul - natiune exista.

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 12.06.2024 – Solomon o vrea pe “Veverita” la PICCJ

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva