Solicitarea Lumeajustitiei.ro care trebuia sa ajunga la judecatoarea Gabriela Birsan pentru raspuns in termen legal, a fost tinuta trei saptamani la sertar de colega Georgeta Barbalata. De ce? „Asa a fost sa fie!” - spune Barbalata

Scris de: Adina A.STANCU - R.SAVALIUC | |

22 June 2011 15:34

Vizualizari: 5176

Reporterii Lumeajustitiei.ro au aflat ieri la Inalta Curte de ce aceasta instanta nu a catadicsit sa ne raspunda la o serie de intrebari puse de noi inca din data de 4 mai 2011, despre costurile intalnirii anuale organizate la Poiana Brasov, in data de 7-9 noiembrie 2008, la initiativa Sectiei de contencios administrativ a ICCJ condusa de judecatoarea Gabriela Birsan (foto). Lumeajustitiei.ro a intreprins aceasta ancheta pentru a verifica un „pont” conform caruia in data de 8 noiembrie 2008 s-ar fi sarbatorit ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, iar la evenimentul organizat pe banii Curtii ar fi participat mai multe judecatoare, cu nume de Gabriela, inclusiv sefa Sectiei Contencios.

Lumeajustitiei.ro a ajuns la concluzia, dupa verificarile de rigoare, ca nu exista indicii care sa confirme ca intre intalnirea anuala organizata de Sectia Contencios si petrecerea care a avut loc in seara de 8 noiembrie la Hotelul „Aurelius – Imparatul Romanilor” din Poiana Brasov a existat o premeditare, intrucat evenimentul a fost planificat si aprobat de fostul presedinte al ICCJ, Nicolae Popa, cu cinci luni inainte... iar in programul evenimentului a fost prevazuta o masa festiva. Faptul ca in acea zi se sarbatoreau toti cei cu numele Mihail si Gavril si ca la masa festiva s-au oferit flori doamenlor cu nume de Gabriela, nu a insemnat – asa cum ne-au informat intial unele surse – ca s-ar fi organizat intalnirea anuala special pentru sarbatorirea Gabrielelor.

Razboiul corespondentelor - Fisura nepermisa intre magistratii Inaltei Curti pe comunicare interna!

Revenind la investigatia noastra de presa, amintim ca am adresat Inaltei Curti inca din 4 mai 2011 intrebari despre costurile, participantii si programul intalnirii anuale. Pana marti seara 21 iunie 2011 (cand ni s-a dat un raspuns partial) nu ni s-a raspuns de niciun fel, depasindu-se cu mult termenul de 30 de zile prevazut de Legea 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. Este nepermis ca tocmai instanta suprema sa nu respecte o lege care obliga la raspuns in 30 de zile pentru presa!

La insistentele noastre, judecatoarea Georgeta Barbalata ne-a transmis in 20 iunie 2011 un mesaj cu totul neobisnuit in care eram rugati sa mai acceptam o saptamana de amanare: „ ...doresc sa va informez ca am reusit sa obtinem majoritatea relatiilor necesare intocmirii raspunsului, lipsindu-ne doar unele date ce trebuiau furnizate de sectia de specialitate. Datorita imprejurarii ca la finele acestei saptamani sunt alegerile pentru desemnarea reprezentantului ICCJ in CSM, iar presedintele sectiei este ocupat cu probleme specifice, fiind candidat, am dori sa stim daca agreati ca trasmiterea raspunsului sa se faca in cursul saptamanii viitoare”.

Nu am fost de acord cu amanarea si, la insistentele noastre, am primit marti seara raspunsul partial mai sus mentionat. asa ca miercuri ne-am deplasat la sediul ICCJ pentru a afla direct de la cei implicati care sunt cauzele depasirii termenului legal pentru raspunsul la intrebarile adresate de presa.

Presedinta Sectiei Contencios, Gabriela Birsan ne-a precizat ca din punctul sau de vedere nu a depasit termenul de 30 de zile prevazut de lege, pentru intrebarile legate de evenimentul organizat de sectia sa, intrucat, asa cum ne-a prezentat si documente in acest sens, intrebarile noastre din data de 4 mai 2011 i-au parvenit de la purtatoarea de cuvant Georgeta Barbalata abia in 27 mai 2011. Adica la trei saptamani dupa solicitarea noastra (vezi corespondenta atasata la finalul articolului). Gabriela Birsan ne-a aratat ca din intrebarile transmise de colega sa in 27 mai, nu exista prima noastra intrebare referitoare la cat a costat evenimentului. Judecatoarea Birsan ne-a mai prezentat o solicitare a purtatorului de cuvant Georgeta Barbalata, din 14 iunie 2011, in care aceasta ii solicita transmiterea urgenta a datelor solicitate de Lumeajustitiei.ro. Gabriela Birsan ne-a aratat si raspunsul dat in 15 iunie 2011 colegei sale purtator de cuvant, in care o informa ca date fiind complexitatea intrebarilor, care presupun verificari ale unor arhive vechi, va raspunde in termenul maxim prevazut de lege, de 30 de zile de la data primirii, adica din 27 mai.

Surprinde si faptul ca printr-o adresa din 20 iunie 2011, Georgeta Barbalata a solicitat Gabrielei Birsan sa raspunda „pana marti 21 iunie 2001 ora 10.00” atragand atentie asupra faptului ca „solicitarea jurnalistului este din data de 4 mai 2011, astfel ca inclusiv termenul de 30 de zile a expirat”.

Presedinta Sectiei Contencios ne-a predat personal restul informatiilor solicitate de noi in cursul zilei de miercuri 22 iunie 2011, subliniind ca tocmai le-a finalizat si ca nu a depasit termenul de 30 de zile prevazut de lege. Despre faptul ca noi am adresat intrebarile prin Biroul de presa tocmai din 4 mai 2011, Gabriela Birsan si-a exprimat regretul ca ea nu a fost informata decat abia in 27 mai 2011 (dupa trei saptamani) si ca nu este vina sa ca i s-a trimis solicitarea cu asa mare intarziere. Judecatoarea Birsan ne-a declarat ca si presedintele ICCJ Livia Stanciu nu a stiut nimic de aceasta solicitare inainte de data de 27 mai 2011 si a subliniat ca are suspiciuni legate de motivul pentru care s-a procedat la o asemenea maniera: ”Cred ca s-a urmarit ca doamna presedinte (n.n. - Livia Stanciu) sa devina furioasa pe mine! Altfel de ce s-ar fi intamplat lucrul acesta tocmai inainte de alegeri!?”

Justificarea lui Barbalata

Cand sa iesim din sediul instantei supreme, reporterii Lumeajustitiei.ro au intalnit-o pe scari pe purtatoarea de cuvant Georgeta Barbalata, careia i-am cerut sa ne explice de ce a transmis intrebarile noastre din data de 4 mai, abia in 27 mai, la presedintele Sectiei Contencios. Raspunsul lui Barbalata a fost fastacit: „Asa a fost sa fie!” Ca un facut, pe scari tocmai cobora si Gabriela Birsan care, auzind discutia, a punctat: „Nu va speriati! N-aveti de ce!”

Toata aceasta situatie contureaza tabloul unui conflict intern existent intre exponentii sexului frumos din magistratura instantei supreme, conflict care nu va putea fi dezamorsat decat printr-o politica interna care sa fie mediata direct de presedintele ICCJ, Livia Stanciu. Altfel imaginea ICCJ va avea de suferit pe viitor.

* Cititi aici corespondenta dintre judecatoarele Gabriela Birsan si Georgeta Barbalata!

* Cititi aici raspunsul purtatorului de cuvant Goergeta Barbalata adresat Lumeajustitiei.ro in 21 iunie 2011

Comentarii

# Gimmie 22 June 2011 18:57 -1

Ce privire gingasha!

# barbaalbastra 22 June 2011 19:07 +2

ce ti-e si cu tanti sulfa Barbalata. ce-or avea de impartit? invidia, deh! una a ajuns chemata la DNA, alta ba!

# barbaalbastra2 22 June 2011 21:42 -1

Stai sa vezi ca nu e finalul. Barbalata s-a plimbat ea pe la DNA, dar sa vezi cand in sfarsit o sa dea drumul la dosarul lu Birsan, cu avocata aia cu care halea in fiecare zi la Marshall, sa vezi atunci nebunie, ce vom mai rade si ce vom mai vedea pe la TV judecatori plimbati in catuse

# Machedonul 22 June 2011 20:04 +5

Doua cutre, doua vipere, cu nimic mai buna una decat cealalta ! Atata, doar, ca angelica :zzz

Cruela, gloaba batrana fiind

, este mult mai experimentata si mai rodata in manarii, ticalosii si jegosenii morale :-*

# tiganu 22 June 2011 21:45 +1

cand o s-o ia DNA-ul pe Birsan, atunci sa stiti ca e blestemul lui Costiniu!

# MAAT 24 June 2011 11:23 0

SI MAGISTRATII CARE PUBLICA CARTI CU CARACTER JURIDIC SUNT SANTAJATI OCULT CU NEPLATA TVA-ULUI DATORAT PE ULTIMII 5 ANI PENTRU DREPTURILE DE AUTOR IN SCOPUL DARII UNOR SOLUTII NEDREPTE ! Dosar 264/R (27.10.2006) Conform art. 89 din o.g. 92/2003” dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în 5 ani”. Conform art. 89 din o.g. 92/2003” dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în 5 ani”. Dosar Nr. 264/R (27.10.2006) Conform art. 89 din O.G. 92/2003” dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie în 5 ani”. Plata voluntara a sumei considerate ca datorata are efect întreruptiv de prescriptie, chiar daca ulterior banii au fost restituiti reclamantei. Prin Sentinta civila nr.80/AF/4.07.2006 a Tribunalului Brasov s-a respins actiunea formulata de reclamanta T. M. A. în contradictoriu cu intimatele D.G.F.P. Brasov si D.R.V. Brasov. Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele: Reclamanta T. .M. A. a introdus în tara în regim de repatriere, la data de 8.02.1999, un autoturism marca Toyota Land Cruiser, beneficiind de scutire de taxe vamale conform HG nr.626/1997. Biroul Vamal Giurgiu, în baza OUG nr.82/1997, prin actul constatator nr.215/2.12.1999 a calculat accize în suma de 5.448 RON, aplicând un procent de 18% asupra bazei de impozitare, în loc de 9% cum ar fi fost corect. Prin sentinta civila nr.8295/27.06.2002 a Judecatoriei Brasov, ramasa irevocabila conform deciziei civile nr.2426/R/21.10.2002 a Tribunalului Brasov, actul constatator nr.215/2.12.1999 a fost anulat, instanta retinând ca trebuiau calculate accizele aplicând procentul de 9% asupra bazei de impozitare în loc de 18%. Dupa pronuntarea sentintei civile nr.8295/27.06.2002, la data de 25.09.2002 reclamanta a achitat suma de 2.724 RON reprezentând acciza de 9% asupra bazei de impozitare, cum este corect potrivit normelor legale si cum a retinut instanta. Ulterior, prin ramânerea irevocabila a sentintei prin care actul constatator a fost anulat, reclamanta la 20.07.2005 a solicitat restituirea sumei de 2.724 RON, considerând ca plata s-a facut fara titlu. Biroul Vamal Giurgiu i-a restituit suma, iar la data de 28.10.2005 a întocmit un nou act constatator cu nr.35, recalculând corect acciza în suma de 2.724 RON, aplicând procentul legal de 9% asupra bazei de impozitare. Reclamanta contesta acest act, sustinând ca el a fost întocmit dupa împlinirea termenului de prescriptie de 5 ani, reglementat de art.88 alin.1 din Codul de procedura fiscala, republicat. Contestatia reclamantei este neîntemeiata deoarece actul constatator nr.35/28.10.2005 a fost întocmit în termen, având în vedere urmatoarele considerente: Potrivit art.89 alin.1 Cod procedura fiscala, termenul de prescriptie se întrerupe sau se suspenda în conditiile stabilite de lege pentru întreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune din dreptul comun. În dreptul comun prescriptia extinctiva este reglementata de Decretul nr.167/1958. Conform art.16, lit.a din acest act normativ, prescriptia se întrerupe prin recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie, facuta de cel în folosul caruia curge prescriptia. În speta, prescriptia curgea în folosul reclamantei. Ea nu s-a întrerupt în momentul introducerii contestatiei la judecatorie împotriva actului constatator nr.215/1999, dar s-a întrerupt la data de 25.09.2002 la care a achitat suma de 2.724 RON, reprezentând acciza legala de 9% calculata asupra bazei de impozitare. Prin aceasta plata, independent de existenta sau inexistenta actului constatator nr.215/1999, reclamanta a recunoscut ca datoreaza statului suma respectiva. Faptul ca ulterior suma i-a fost restituita nu are nici o relevanta asupra întreruperii prescriptiei si cum de la data de 25.09.2002 a început sa curga un nou termen de prescriptie de 5 ani, rezulta ca actul constatator nr.35 din 28.10.2005 este întocmit în termen. Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta T. M.A. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în baza art.304 pct.9 si 3041 Cod procedura civila. În dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca prima instanta a interpretat gresit prevederile art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958, era necesar ca plata facuta în data de 25.09.2002 sa fie una voluntara, facuta de bunavoie, ca si conditie a recunoasterii libere a debitului datorat ori în cazul reclamantei plata s-a facut în contextul în care era formulata o contestatie pe rolul instantei de judecata fiind sub amenintarea suportarii pe lânga debitul principal si a dobânzilor si penalitatilor de întârziere la plata; plata nu s-a facut de bunavoie neoperând astfel o recunoastere a datoriei în acceptiunea legii; mai mult suma a fost restituita de organele vamale; emiterea unui nou act constatator trebuia sa se faca în termenul de prescriptie de 5 ani începând de la data de 1 ianuarie 2000. Concluzioneaza ca nu a operat întreruperea termenului de prescriptie si solicita admiterea recursului sau. La dosar au depus întâmpinare intimatele pârâte DGFP Brasov si D.R.V. Brasov solicitând respingerea recursului declarat cu mentinerea sentintei atacate. Se arata ca prin plata efectuata de bunavoie s-a întrerupt cursul prescriptiei, dupa aceasta data curge o noua prescriptie. D.G.F.P. Brasov sustine ca prescriptia s-a întrerupt si prin introducerea actiunii în justitie pâna la finalizarea procesului. În drept s-au invocat prevederile art.89 alin.1 si 2 si art.90 din OG 92/2003; art.16 si 17 din Decretul nr.167/1958. Analizând actele si lucrarile dosarelor, sentinta atacata raportat la motivele de recurs invocate Curtea a constat ca recursul este nefondat. Situatia de fapt a fost corect retinuta de tribunal si nu s-a contestat în recurs. Reclamanta a introdus în tara un autoturism pentru care i s-au calculat în 1999 taxe vamale. Ea a formulat contestatie la executare prin care a solicitat si anularea titlului executoriu nr.215/2.12.1999 emis de D.G.V. – Directia Regionala Vamala Giurgiu. Prin sentinta civila nr.8295/27.06.2002 a Judecatoriei Brasov contestatia i-a fost admisa si actul constatator anulat retinându-se ca s-au calculat gresit accizele în procent de 18% si nu 9% cum era corect. În data de 25.09.2002 reclamanta a achitat suma de 27.238.500 lei în contul D.R.V. Suma reprezinta taxa vamala calculata cu accize de 9% asupra bazei de impozitare. În recursul de fata aceasta sustine ca nu a recunoscut datoria, nu a facut plata de bunavoie ci a fost constrânsa de „ amenintarea” suportarii de dobânzi si penalitati pe lânga debitul principal. Poate aceasta sustinere era pertinenta atâta timp cât pe rolul instantelor judecatoresti exista o actiune nesolutionata. Reclamanta, la data platii, obtinuse o hotarâre definitiva favorabila prin care i se anulase titlul executoriu. De observat si faptul ca suma achitata coincide cu cea indicata de prima instanta prin considerente. Reclamanta a recunoscut ca are de achitat accize calculate prin aplicarea unui procent de 9% asupra bazei de impozitare. Prin Decizia nr.2426/R/2002 Tribunalul Brasov a respins recursul declarat si a mentinut dispozitiile Sentintei nr.8295/2002 a Judecatoriei Brasov. Deoarece titlul se anulase reclamantei i s-au înapoiat banii. Aceasta, însa nu schimba caracterul platii efectuate si faptul recunoasterii acestei datorii vamale de catre reclamanta. Conform art.89 din OG nr.92/2003 „dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 5 ani…” Art.90 alin.1 din acelasi act normativ prevede ca „ întreruperea si suspendarea termenului de prescriptie … se întrerup si se suspenda în cazurile si conditiile stabilite de lege pentru întreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune potrivit dreptului comun”. Dreptul comun este reprezentat în aceasta materie de Decretul nr.167/1958. Potrivit art.16 lit.a din Decretul 167/1958 „prescriptia se întrerupe prin recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie facuta de cel în folosul caruia curge prescriptia”. Cerintele acestui articol sunt întrunite în speta: recunoasterea reclamantei a fost expresa (a achitat acciza de 9% în contul D.G.V.) ; nu se poate retine constrângerea ( a platit dupa obtinerea unei hotarâri favorabile); prescriptia curgea în favoarea sa. Întreruperea cursului prescriptiei extinctive produce urmatoarele efecte juridice: înlaturarea, stergerea prescriptiei scurse anterior datei cauzei de întrerupere (recunoasterea dreptului vamii de a calcula accize în procent de 9% - 25.09.2002) si începerea cursului unei noi prescriptii extinctive posterior încetarii cauzei de întrerupere. Noul act constatator este întocmit în termen (28.10.2005). Curtea de Apel prin Decizia nr. 264/R din 27 octombrie 2006 a respins recursul declarat. Decizia nr. 264/R din 27 octombrie 2006 Dosar nr. 333/CA/R/2006 Achitarea creanţelor datorate Dosar Nr. 987 (08.10.2007) Achitarea creantelor datorate Cât timp pe parcursul procesului creantele au fost achitate în totalitate, iar creditorul precizeaza ca nu mai are pretentii de la debitor, renuntând la cerere, se impune a se lua act de aceasta împrejurare si a pronunta o decizie în acest sens. Curtea de Apel Iasi, decizia comerciala nr. 987 din 8 octombrie 2007 Curtea de Apel Iasi, prin decizia comerciala nr. 987/08.10.2007 a admis recursul declarat de S.C.„N.R.G. COMP” S.R.L. Iasi prin reprezentanti legali, contra sentintei comerciale nr. 238/16.05.2007 pe care a schimbat-o în tot. Prin consecinta, s-a respins cererea formulata de creditorul S.C. „B. IND” S.R.L. Râmnicu-Vâlcea, pentru deschiderea procedurii insolventei împotriva debitorului S.C. „N.R.G. COMP” S.R.L. Iasi, dispunând închiderea procedurii. S-a retinut în esenta ca recurentul-debitor a facut dovada achitarii în totalitate a creantei datorate creditorului, acesta precizând ca nu mai are pretentii banesti fata de debitor si ca renunta la cerere.