Procuroarea Daniela Matei de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – sora ex-judecatorului ICCJ Ionut Matei – a vrut cu tot dinadinsul sa-si agate la cingatoare scalpul fostului presedinte al Senatului Calin Popescu-Tariceanu (foto 1), in ciuda faptului ca politicianul nu avea nicio treaba cu faptele cercetate in dosarul penal.

Este principala idee care se desprinde din motivarea sentintei nr. 633/2021 pronuntate in cauza nr. 3297/1/2020, in care judecatoarele Lavinia Valeria Lefterache, Ioana Alina Ilie si Lucia Tatiana Rog de la Inalta Curte de Casatie si Justitie i-au achitat atat pe Tariceanu, cat si pe fostul senator PSD Cristian Marciu (foto 2). Amintim ca procuroarea PICCJ Daniela Matei i-a trimis in judecata pe cei doi pentru presupuse fapte de abuz in serviciu si complicitate la uzurparea de calitati oficiale, respectiv uzurpare de calitati oficiale pe din cauza ca intre 2017 si 2019 Tariceanu a refuzat sa constate incetarea mandatului de senator al PSD-istului Cristian Marciu, pe care Agentia Nationala de Integritate il gasise incompatibil pe vremea cand activa in calitate de consilier judetean in Giurgiu (2008-2012), constatarea ANI fiind confirmata in 2015 de catre ICCJ prin hotarare judecatoreasca definitiva (click aici pentru a citi).

Problema este ca nu Tariceanu avea responsabilitati legale in acest sens, ci in primul rand Agentia Nationala de Integritate (care n-a vazut nimic in neregula cand Cristian Marciu a candidat la Senat in 2016, in ciuda deciziei definitive a ICCJ), iar in al doilea rand Comisia juridica a Senatului (care ar fi trebuit sa intocmeasca un raport pentru incetarea calitatii de senator a lui Marciu). Abia dupa ce ar fi primit acest raport, presedintele Senatului ar fi putut convoca plenul acestei camere parlamentare, pentru a lua act de incetarea mandatului de senator, explica Inalta Curte.

Faptul ca speta a fost de competenta Comisiei juridice a Senatului a reiesit chiar din adresele ANI si ale grupului USR din Senat, trimise fix acestei comisii, care, la randul ei, nu le-a trimis in alta parte. Altfel spus: nu si-a declinat competenta, mai arata ICCJ. De aceea, instanta suprema l-a achitat pe Tariceanu pentru abuz in serviciu pe „fapta nu exista” (art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedura penala).

Foarte important de mentionat este pasajul in care instanta suprema subliniaza ca starea de incompatibilitate constatata in 2015 prin decizia aceleiasi Inalte Curti se raporteaza doar la calitatea lui Cristian Marciu de consilier judetean, neaveand efecte si fata de calitatea lui de senator. De aceea, nu se pune problema ca dupa 2016 – ales in Parlament – Marciu sa fi uzurpat vreo calitate oficiala. De asemenea, social-democratul nu a primit din partea procuroarei Daniela Matei nicio acuzatie legata de legalitatea depunerii candidaturii la Senat, in 2016. In plus, alegerile parlamentare din acel an nu au fost invalidate, mai mentioneaza completul Lefterache-Ilie-Rog. Pe cale de consecinta, neexistand vreo uzurpare de calitati oficiale din partea lui Cristian Marciu, nu se pune problema nici a vreunei complicitati din partea lui Calin Tariceanu, incheie magistratele ICCJ.

Daniela a incercat sa rastalmaceasca decizii CCR

Inalta Curte o umileste de doua ori pe procuroarea Daniela Matei: o data pentru ca a formulat acuzatii aberante, demontate dupa cum ati vazut mai sus, iar a doua oara din cauza ca a citat o serie de decizii ale Curtii Constitutionale, incercand sa le dea un sens invers. Altfel spus: deciziile CCR invocate (972/2012, 460/2013, 869/2015 si 775/2020) contin norme cat se poate de favorabile lui Calin Popescu-Tariceanu, chiar daca Matei s-a caznit sa probeze contrariul.

Amintim ca Tariceanu a fost aparat de catre avocatii Tudorel Toader (foto 3) si Dan Apostol (foto 4).

Prezentam principalul pasaj din motivarea ICCJ:

„Conform acuzatiei din rechizitoriu, faptele se situeaza cronologic dupa constituirea Senatului Romaniei, subsecvent alegerilor din anul 2016, iar infractiunile au ca element material:

a) conduita omisiva a Presedintelui Senatului cu privire la sesizarea transmisa de Agentia Nationala de Integritate referitoare la exercitarea mandatului de catre un senator pentru care, in urma hotararii unei instante de judecata, exista, anterior desfasurarii alegerilor parlamentare, o interdictie de a candida;

b) conduita unui membru ales al Parlamentului, care a desfasurat integral mandatul pentru care a candidat si a fost ales, desi, urmare a hotararii unei instante de judecata, exista, anterior desfasurarii alegerilor parlamentare, o interdictie de a candida.

Avand in vedere limitele cronologice si continutul acuzatiei din rechizitoriu, instanta nu are competenta legala de a analiza parcursul acceptarii candidaturii si validarii mandatului de senator: modul in care s-a ajuns la acceptarea dosarului de candidatura ca urmare a concluziei concordantei cu legea a continutului dosarului de candidatura (care cuprindea si declaratia de acceptare a candidaturii cu mentiunea declaratiei pe propria raspundere ca sunt intrunite conditiile pentru a candida) ori modul in care a fost redactata si actualizata, de catre Agentia Nationala de Integritate, lista persoanelor care au interdictia de a ocupa o functie aleasa anterior alegerilor din anul 2016 sau validarea rezultatului alegerilor parlamentare din anul 2016. In egala masura, instanta nu are competenta legala de a analiza niciun alt act sau conduita a persoanelor trimise in judecata, pentru perioada anterioara datei de 11 decembrie 2016, in ceea ce priveste uzurparea de calitati oficiale, ori pentru perioada anterioara datei de 02 martie 2017, in ceea ce priveste abuzul in serviciu. Raportul de evaluare nr. 30367/G/II/15 iunie 2012, ramas definitiv prin decizia nr. 949 din data de 04 martie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, reprezinta, conform acuzatiei din Rechizitoriu, o situatie preexistenta infractiunilor, situata in afara continutului constitutiv, dar pe care se grefeaza actele materiale imputate acuzatilor, in perioadele expres mentionate de acuzatie.

Totodata, avand in vedere limitele care decurg din descrierea in acuzatie a elementului material al laturii obiective a infractiunilor (conduita incriminata), instanta are de analizat daca actele presedintelui Senatului in legatura cu sesizarea A.N.I. privind mandatului unui senator au fost, incepand cu data de 02 martie 2017, in limitele competentei sale prevazute de lege si daca, ulterior datei de 11 decembrie 2016, o persoana a folosit fara drept calitatea de senator, daca anterior a parcurs procesul electoral (in raport de care nu au fost formulate acuzatii), a fost validata in functie si a depus juramantul ca senator.

Pentru retinerea vinovatiei Presedintelui Senatului, conform acuzatiei din rechizitoriu, trebuie analizata existenta unei incalcari a atributiei prevazute de lege in legatura cu sesizarea transmisa de ANI, o conduita omisiva, si nu daca trimiterea solicitarii ANI la comisia de specialitate a avut sau nu efectul de a conduce la amanarea sine die a votului in Senat (aspecte care tin de conduita membrilor comisiei juridice, deci a unor alte persoane decat cele trimise in judecata si in raport de care rechizitoriul nu a stabilit nicio legatura subiectiva cu persoanele acuzate).

Cu privire la acuzatiile descrise in actul de sesizare:

Inculpatul Popescu – Tariceanu Calin – Constantin – Anton a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu (prevazuta de art. 297 alin. (1) Cod penal) si complicitate la comiterea infractiunii de uzurpare de calitati oficiale (prevazuta de art. 48 alin. (1) Cod penal raportat la art. 258 alin. (1) Cod penal), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) Cod penal.

Inculpatul Marciu Ovidiu – Cristian – Dan a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de uzurpare de calitati oficiale, prevazuta de art. 258 alin. (1) Cod penal.

In fapt, prin actul de sesizare a instantei s-a retinut ca, in perioada 02 martie 2017 – 02 septembrie 2019, in exercitarea atributiilor de serviciu, Presedintele Senatului Romaniei nu a indeplinit actele (contrar dispozitiilor art. 7 alin. (4) rap. la alin. (1) lit. e) si alin. (2) lit. c) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor) vizand constatarea incetarii mandatului de senator al inculpatului Marciu Ovidiu – Cristian – Dan (ca urmare a faptului ca Raportul de evaluare nr. 30367/G/II/15 iunie 2012 a ramas definitiv prin decizia nr. 949 din data de 04 martie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie), nu a supus votului Plenului Senatului adoptarii unei hotarari de vacantare a locului de senator in cauza si, astfel, in opinia rechizitoriului, a cauzat vatamarea drepturilor persoanei vatamate Matei Cristian, care, in urma alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2016, a ocupat pe buletinul de vot pentru functia de senator din partea P.S.D., in circumscriptia electorala nr. 19 Giurgiu, pozitia urmatoare dupa inculpatul Marciu Ovidiu – Cristian – Dan.

De asemenea, in opinia rechizitoriului, s-a retinut ca inculpatul Popescu – Tariceanu Calin – Constantin – Anton, in perioada 02 martie 2017 – 02 septembrie 2019, in exercitarea atributiilor de serviciu in calitate de presedinte al Senatului Romaniei, nu a indeplinit, contrar art. 7 alin. (4) raportat la alin. (1) lit. e) comb. cu alin. (2) lit. c) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, actele vizand constatarea incetarii mandatului de senator al inculpatului Marciu Ovidiu – Cristian – Dan (ca urmare a faptului ca Raportul de evaluare nr. 30367/G/II/15 iunie 2012 a ramas definitiv prin decizia nr. 949 din data de 4 martie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie) si nu a supus votului Plenului Senatului adoptarea unei hotarari de vacantare a locului de senator in cauza, astfel ca l-a ajutat pe inculpatul Marciu Ovidiu – Cristian – Dan sa foloseasca fara drept calitatea oficiala de senator, care implica exercitiul autoritatii de stat, urmata de indeplinirea actelor legate de aceasta calitate (a participat la sedintele Senatului, a facut parte din comisii permanente si speciale ale Senatului, a avut initiative legislative, a votat proiecte de acte normative, a adresat intrebari si interpelari etc.).

Totodata, acuzarea a retinut in Rechizitoriu si ca inculpatul Marciu Ovidiu – Cristian – Dan, care, desi potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 se afla in stare de incompatibilitate cu calitatea de senator (avea interdictia de a mai ocupa o functie sau o demnitate publica timp de 3 ani de la 04 martie 2015 (cand a ramas definitiva si irevocabila Decizia nr. 949 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal), a folosit fara drept, din data de 11 decembrie 2016, calitatea oficiala de senator in actuala legislatura a Parlamentului Romaniei, calitate insotita si urmata de indeplinirea actelor legate de aceasta calitate care implica exercitiul autoritatii de stat (a participat la sedintele Senatului, a facut parte din comisii permanente si speciale ale Senatului, a avut initiative legislative si a votat proiecte de acte normative, a adresat intrebari si interpelari etc.).

Textele de lege cu relevanta in materia incriminarilor din cauza de fata au urmatorul continut:

'Art. 297 alin. (1) Cod penal – infractiune de abuz in serviciu

Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

Art. 258 alin. (1) Cod penal – infractiunea de uzurpare de calitati oficiale Folosirea fara drept a unei calitati oficiale care implica exercitiul autoritatii de stat, insotita sau urmata de indeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Art. 48 alin. (1) Cod penal – Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

Art. 38 alin. (2) Cod penal

Exista concurs formal de infractiuni cand o actiune sau o inactiune savarsita de o persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza continutul mai multor infractiuni'.

Referitor la infractiunea de abuz in serviciu

In ceea ce priveste abuzul in serviciu, acuzatia depinde in mod esential de identificarea legii care a fost incalcata prin conduita subiectului (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal si ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicata in Monitorul Oficial nr. 517 din 8 iulie 2016). Conform rechizitoriului, a fost retinuta incalcarea obligatiei prevazute de art. 7 alin. (4) cu referire la art.7 alin. (1) lit. e) si art.7 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si senatorilor. Atunci cand in rechizitoriu se retine o conduita omisiva, desfasurarea unei proceduri de catre acuzat nu exclude in mod automat acuzatia, ci determina analiza de catre instanta a caracterului impropriu al conduitei, respectiv daca procedura prevazuta de lege nu a fost desfasurata deoarece a fost inlocuita de o procedura pe care legea nu o prevedea si care era contrara scopului pentru care a fost instituita.

In ceea ce priveste textele de lege identificate ca fiind incalcate, in rechizitoriu sunt avute in vedere art.7 alin. (4) din Legea nr.96/2006 cu referire la situatiile juridice din art. 7 alin. (1) lit. e), art.7 alin. 2 litera c) din Legea nr.96/2006 si art.25 din Legea nr.176/2010.

Textele indicate in rechizitoriu ca fiind incalcate in exercitarea atributiilor de serviciu de catre presedintele Senatului au urmatorul continut:

'Art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative

(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat ca a emis un act

administrativ, a incheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu incalcarea obligatiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza potrivit reglementarii aplicabile demnitatii, functiei sau activitatii respective, in masura in care prevederile prezentei legi nu deroga de la aceasta si daca fapta nu intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni.

(2) Persoana eliberata sau destituita din functie potrivit prevederilor alin. (1) sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decazuta din dreptul de a mai exercita o functie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu exceptia celor electorale, pe o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori demnitatea publica respectiva sau a incetarii de drept a mandatului. Daca persoana a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa aceeasi functie pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului. In cazul in care persoana nu mai ocupa o functie sau o demnitate publica la data constatarii starii de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdictia de 3 ani opereaza potrivit legii, de la data ramanerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti de confirmare a existentei unui conflict de interese sau a unei stari de incompatibilitate.

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din functie ori, dupa caz, constituie abatere disciplinara si se sanctioneaza potrivit reglementarii aplicabile demnitatii, functiei sau activitatii respective.

Art.7 din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputatilor si senatorilor

(1) Calitatea de deputat sau de senator inceteaza: (…) e)in caz de incompatibilitate. (…)

(2) Incetarea mandatului de deputat sau de senator datorata incompatibilitatii are loc: (…)

c) la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care se respinge contestatia la raportul Agentiei Nationale de Integritate prin care s-a constatat incompatibilitatea; (…)

(4) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. c) si d), precum si in cazurile prevazute la alin. (2) lit. c) si d), presedintele Camerei ia act de situatia de incetare a mandatului de deputat sau de senator si supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotararii prin care se vacanteaza locul de deputat sau de senator.(…)

Constitutia Romaniei, art. 70 – Mandatul deputatilor si al senatorilor

(1) Deputatii si senatorii intra in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validarii alegerii si a depunerii juramantului. Juramantul se stabileste prin lege organica. (2) Calitatea de deputat sau de senator inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor nou alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

Constitutiei Romaniei, art.71- Incompatibilitati:

(1) Nimeni nu poate fi, in acelasi timp, deputat si senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.

(3) Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica'.

Acuzatia are in vedere, in privinta infractiunii de abuz in serviciu, incalcarea art. 7 alin.(1) lit.e), alin. (2) litera c) si alin. (4) din Legea nr.96/2006 prin:

- incalcarea obligatiei de a lua act de situatia de incompatibilitate;

- incalcarea obligatiei de a supune plenului Senatului, discutarea unei situatii de incompatibilitate.

In consecinta, in examinarea acuzatiilor fomulate instanta va analiza:

a) Semnificatia incompatibilitatii la care se refera art.7 din Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor si relatia cu art. 25 alin.(2) din Legea nr. 176/2010;

b) Efectele transmiterii adresei ANI privind Raportul de evaluare nr. 30367/G/II/15 iunie 2012, definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 4 martie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la existenta elementului material (conduita incriminata) al infractiunilor de abuz in serviciu si uzurpare de calitati oficiale;

c) Efectele deciziilor Curtii Constitutionale in interpretarea obligatiilor prevazute de lege pentru Presedintele Senatului pentru cazul descris de art. 7 alin.(1) lit.e), alin. (2) litera c) si alin.(4) din Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor;

d) Concordanta conduitei Presedintelui Senatului cu dispozitiile legale.

Martorii audiati in cauza au aratat ca nu au avut discutii particulare cu inculpatii referitoare la tergiversarea procedurii, ci doar corespondenta scrisa, care nu releva niciun element de solicitare a incalcarii dispozitiilor legale, astfel incat aspectele ce tin de acuzatie presupun dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv interpretarea textelor de lege.

Semnificatia incompatibilitatii la care se refera art.7 din Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor si relatia cu art.25 alin.(2) din Legea nr. 176/2010

Prevazand ca mandatul de parlamentar inceteaza la data ramanerii definitive a hotararii prin care se respinge contestatia la raportul A.N.I., incompatibilitatea la care se refera art. 7 alin.(2) litera c) din Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor are in vedere:

a) un mandat de parlamentar a carui exercitare a inceput;

b) o hotarare judecatoreasca definitiva, in cursul exercitarii mandatului.

In consecinta, procedura din art.7 din Legea nr.96/2006 nu este aplicabila situatiilor in care hotararea prin care se respinge contestatia formulata impotriva raportului A.N.I a ramas definitiva anterior exercitarii mandatului de parlamentar. In acest caz, ia nastere interdictia prevazuta de art.25 alin.(2) din Legea nr.176/2010, de a ocupa o functie eligibila pe o perioada de 3 ani, a carei incidenta trebuie verificata in procesul electoral si conduce la respingerea sau invalidarea candidaturii celui declarat anterior incompatibil. Daca autoritatile electorale competente au omis sau au neglijat verificarea candidaturii afectate de o interdictie decurgand dintr-o incompatibilitate, solutia nu este transferarea raspunderii catre o alta persoana, pentru care legea nu prevede competente in materie. Aplicarea unei proceduri de verificare a legalitatii mandatului, prin analogie, in absenta unui text de lege care sa-i stabileasca o competenta in materie nu poate sa conduca, fata de cel care a dispus inceperea procedurii, la stabilirea raspunderii penale pentru abuz in serviciu.

Prin Raportul de evaluare nr. 30367/G/II/15 iunie 2012, definitiv prin decizia nr. 949 din data de 04 martie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Agentia Nationala de Integritate a constatat ca Marciu Ovidiu – Cristian – Dan s-a aflat in stare de incompatibilitate in perioada mandatului de consilier judetean, intre anii 2008 – 2012, incalcand prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (vol. 3 – filele 120 – 122, d.u.p.). Ca urmare a deciziei nr.949/04 martie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a luat nastere, ope legis, interdictia prevazuta de art.25 alin.(2) din Legea nr.176/2010. La data de 21 decembrie 2016, au fost validate mandatele senatorilor alesi in decembrie 2016, inclusiv cel al lui Marciu Ovidiu – Cristian – Dan (M.Of. nr. 1031 din data de 21 decembrie 2016), iar la data de 02 martie 2017 la Senatul Romaniei a fost inregistrata adresa nr. 2519 din data de 24 februarie 2017, prin care Agentia Nationala de Integritate a solicitat sa se ia act de incetarea mandatului de senator al inc. Marciu Ovidiu – Cristian – Dan, ca urmare a faptului ca Raportul de evaluare nr. 30367/G/II/15 iunie 2012 (vol. 3 – fila 119, d.u.p.) ramasese definitiv, prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Atunci cand raportul A.N.I., prin care se constata o incompatibilitate, ramane definitiv, se produc efecte atat in ceea ce priveste incetarea functiei care a fost izvorul incompatibilitatii, dar si in ceea ce priveste nasterea interdictiei de a candida, prevazuta de art.25 alin.(2) din Legea nr.176/2010. Astfel, odata ce situatia de incompatibilitate a fost stabilita juridic fata de calitatea de consilier judetean, in mod definitiv, in anul 2015, iar efectele sale s-au produs, incetand mandatul de consilier judetean la data de 05 aprilie 2015, aceeasi incompatibilitate (raport juridic epuizat prin decizia instantei) nu poate fi constatata, in sensul art.71 din Constitutia Romaniei, si in ceea ce priveste mandatul de senator a carui exercitare a inceput in decembrie 2016. Raportul juridic anterior de incompatibilitate a incetat (mandatul de consilier judetean care era sursa incompatibilitatii a incetat de drept la data de 03 aprilie 2015, printr-o hotarare a Consiliului Judetean Giurgiu), iar incetarea calitatii care atrasese starea de incompatibilitate nu poate conduce la mentinerea incompatibilitatii si fata de o noua calitate, cea de senator, care incepe ulterior, in decembrie 2016, dupa trecerea unui interval de 1 an si 8 luni. Pentru viitor se mentin doar efectele, decurgand din decizia nr. 949 din data de 04 martie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in ceea ce priveste interdictia de a candida, pe un termen de trei ani, astfel cum sunt prevazute de art.25 alin.(2) din Legea nr.176/2010. Interdictia de a candida este un efect al starii de incompatibilitate, constate in mod legal.

Efectele transmiterii adresei ANI privind Raportul de evaluare nr. 30367/ G/II/15 iunie 2012, definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 4 martie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la existenta elementului material (conduita incriminata) al infractiunilor de abuz in serviciu

In privinta conduitei omisive de incalcare a art.7 alin.(1) lit.e), alin.(2) litera c) si alin.(4) din Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor, sunt incidente doua categorii de critici:

- aplicarea procedurii prevazute de art. 7 alin.(4) din Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor doar cazurilor de incompatibilitate constatate ulterior validarii mandatului de parlamentar, si nu celor constatate anterior validarii rezultatului alegerilor, care reprezinta in realitate o interdictie de a candida, fiind astfel reglementate in actele normative privind procedura electorala ce precede obtinerea mandatului de parlamentar, si nu in actele normative care reglementeaza procedura desfasurarii activitatii parlamentare;

- procedura prevazuta de art. 7 alin.(4) din Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor, chiar in ipoteza in care ar fi considerata incidenta in speta (in absenta altui remediu al restabilirii legalitatii, fata de intervenirea sesizarii A.N.I. la 3 luni de la validarea mandatului si fata de lipsa unei demisii din Parlament a celui fata de care operase interdictia), da in competenta Presedintelui Senatului doua categorii de acte: sa ia act de situatia de incetare a mandatului si sa supuna votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotararii prin care se vacanteaza locul de deputat sau de senator. Atunci cand un act normativ de o forta inferioara legii (de exemplu, un Regulament), conditioneaza una dintre atributiile prevazute de lege (de exemplu, sa supuna votului Camerei adoptarea unei hotarari) de o procedura prealabila (de exemplu, intocmirea unui proiect de ordine de zi de catre un Birou permanent ori un punct de vedere / raport al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari), nu se poate ajunge la concluzia incalcarii legii daca omisiunea indeplinirii atributiei este determinata de omisiunea finalizarii procedurii prealabile.

La data de 02 martie 2017, la Presedintele Senatului a fost depusa si inregistrata solicitarea de incetare a mandatului de senator a inculpatului Marciu Ovidiu Cristian Dan, urmare a starii de incompatibilitate, iar la data de 06 martie 2017, adresa a fost discutata in Biroul Permanent al Senatului, care a hotarat trimiterea la Comisia juridica de numiri, disciplina, imunitati si validari, pentru ca in doua saptamani sa fie emis un punct de vedere care urma sa fie prezentat Biroului Permanent. Conform art. 198 din Regulamentul Senatului, in cazurile de incompatibilitate, sesizarile sunt trimise spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, care intocmeste un raport. Sesizarea formulata de catre Grupul Parlamentar al U.S.R. a fost de asemenea trimisa Comisiei juridice.

In speta, nu a fost incalcata procedura din art. 7 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor, deoarece acesta devine aplicabil doar in situatia in care faptul juridic la care face referire art.7 alin.(2) litera c) din Legea nr.96/2006, respectiv starea de incompatibilitate apare in cursul exercitarii mandatului, fie prin nasterea raportului de incompatibilitate, fie prin definitivarea Raportului A.N.I. printr-o hotarare judecatoreasca. Pentru situatiile de incompatibilitate in care Raportul A.N.I a avut un caracter definitiv anterior mandatului parlamentar sunt incidente dispozitiile legale referitoare la interdictii ce tin de validarea alegerilor. Deoarece Decizia nr. 949 din data de 4 martie 2015, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care a ramas definitiv Raportul de evaluare nr. 30367/G/II/15 iunie 2012, este anterioara datei validarii mandatului de senator (a intervenit in timpul mandatului de consilier judetean), adresa Agentiei Nationale de Integritate nr. 2519 din data de 24 februarie 2017 nu determina procedura din art.7 alin.(4) din Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor.

Problema de drept privind candidatura si obtinerea mandatului nu este o problema de detinere in continuare a mandatului dupa pronuntarera unei hotarari judecatoresti care a constatat o situatie de incompatibilitate, ci este o problema de legala obtinere a mandatului in contra unei hotarari judecatoresti preexistente din care decurge, conform art.25 alin.(2) din Legea nr. 176/2010, o interdictie legala de a candida. In ceea ce priveste valabilitatea alegerii unei persoane in calitate de senator, Presedintele Senatului nu avea obligatiile prevazute de art.7 alin.(4) din Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor. Valabila depunere a candidaturii, validarea candidaturii, validarea rezultatelor alegerilor si validarea mandatului sunt prevazute de Legea nr. 208/2015 (Legea alegerilor), nu fac obiectul acuzatiei, fiind fapte anterioare celei pentru care instanta este sesizata si, in consecinta, exterioare acuzatiei.

Cu toate acestea, in absenta oricarui alt remediu al situatiei de drept din adresa A.N.I., fata de faptul ca senatorul in cauza nu a demisionat, chiar daca procedura din art.7 alin.(4) din Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor ar fi incidenta, prin sesizarea comisiilor Senatului este inlaturata incalcarea obligatiei de a lua act de situatia juridica sesizata prin adresa Agentiei Nationala de Integritate nr. 2519 din data de 24 februarie 2017. Sesizarea Biroului Permanant si a Comsiei Juridice de numiri, disciplina, imunitati si validari inlatura atitudinea omisiva de care este acuzat inculpatul. De altfel, chiar adresa A.N.I. din 24 februarie 2017 (vol.III, fila 119, d.u.p.) este trimisa 'domnului Calin – Constantin – Anton Popescu – Tariceanu Presedinte – Senat, Spre stiinta: Domnului Serban Nicolae Presedinte – Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari', ceea ce arata ca procedura de sesizare a Comisiei juridice, de numiri, disciplina si validari a fost considerata, chiar de institutia care a sesizat, ca avand competenta in rezolvarea problemei de drept.

De asemenea, Grupul Parlamentar al Uniunii Salvati Romania din Camera Deputatilor si Senat (vol. 3 – fila 41, d.u.p.) a inregistrat cu nr. 2051, la data de 06 decembrie 2017, la Biroul Permanent al Senatului, mai multe acte, printre care si o cerere adresata atat Comisiei juridice de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, cat si Presedintelui Comisiei Juridice, de disciplina si de imunitati a Camerei Deputatilor, solicitand sa se procedeze potrivit art. 180-183 din Regulamentul Senatului, care prevede procedura de incetare a mandatului unui senator care se afla in stare de incompatibilitate si sa se transmita aceasta sesizare catre Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului Romaniei pentru raport. (vol. 3 – filele 42 – 48, d.u.p.). In acelasi sens, al conditionarii supunerii votului plenului de un act prealabil, de competenta Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, este si faptul ca aceasta comisie nu si-a negat competenta in procedura asupra problemei cu care a fost sesizata. Dimpotriva, dezbaterile au purtat asupra efectelor pe care starea de incompatibilitate intr-o functie anterioara care conducea la o interdictie de a candida le producea asupra unei functii dobandite ulterior.

Obligatia de a supune plenului Senatului discutarea situatiei juridice din adresa A.N.I. a fost conditionata de conduita si actele altor persoane sau comisii, acte care nu au fost realizate in cauza si care nu au fost influentate de acuzati. Astfel, A.N.I. si Grupul parlamentar al Uniunii Salvati Romania din Camera Deputatilor si Senat au considerat competenta Comisia juridica, prin corespondenta adresata acesteia, iar Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari nu si-a declinat competenta si nu a considerat chestiunea supusa dezbaterii ca fiind doar in atributia Presedintelui Senatului.

In consecinta, nu exista conduita omisiva legata de obligatia de a lua act de sesizarea A.N.I. (pentru ca sesizarea a fost trimisa atat Biroului Permanent, cat si Comisiei Juridice de numiri, disciplina, imunitati si validari) si nici omisiunea sesizarii plenul Senatului (pentru ca era conditionata de o procedura prealabila, care nu a fost realizata in cauza si care depindea de alte persoane, fata de care nu au fost formulate acuzatii).

Efectele deciziilor Curtii Constitutionale in interpretarea obligatiilor prevazute de lege pentru Presedintele Senatului

Deciziile Curtii Constitutionale privesc hotarari judecatoresti intervenite in cursul exercitarii mandatului parlamentar (incompatibilitati aparute in timpul exercitarii mandatului de parlamentar si incompatibilitati anterioare exercitarii mandatului), insa deciziile converg in ceea ce priveste interpretarea procedurii prevazute de Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor, care includea in mod obligatoriu un raspuns al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, chiar daca Plenul putea sa adopte o solutie diferita de cea a Comisiei.

Deciziile Curtii Constitutionale invocate in Rechizitoriu nu conduc la concluzia incalcarii art.7 alin.(4) din Legea nr.96/2006 de catre Presedintele Senatului prin trimiterea sesizarii catre Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari, deoarece confirma interpretarea in sensul obligatiei de a fi intocmit un raport cu privire la cazurile de incompatibilitate trimise spre examinare de catre Biroul permanent al unei Camere.

- Decizia CCR nr. 972/2012 este determinata de situatia de incompatibilitate a senatorului Mircea Diaconu, care a exercitat functia de director de teatru concomitent cu functia de senator.

Decizia nr. 972 din data de 21 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, Curtea Constitutionala a Romaniei a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, conflict declansat prin refuzul Senatului Romaniei de a lua act de incetarea de drept a calitatii de senator a lui Mircea Diaconu, prin ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti prin care se constata starea de incompatibilitate a acestuia si are relevanta in speta de fata in ceea ce priveste constatarea autonomiei regulamnetare de care beneficiaza cele doua Camere ale Parlamentului (autonomia de a-si reglementa o procedura de lucru interna in materia incompatibilitatilor avand astfel o putere de organizare si functionare proprie).

In sectiunea referitoare la Cadrul legal si regulamentar al procedurii de constatare a starii de incompatibilitate a unui parlamentar, Curtea retine ca '(…) 2. Dispozitiile art. 179-184 din Regulamentul Senatului prevad procedura de incetare a mandatului senatorului care se afla in stare de incompatibilitate. Regulamentul distinge intre situatia in care senatorul se afla in stare de incompatibilitate la inceperea mandatului (art. 179, conform declaratiei depuse la inceputul mandatului) si situatia in care starea de incompatibilitate survine in timpul exercitarii mandatului (art. 182 si 183)'.

Conform sectiunii VII, 'Autonomia regulamentara de care beneficiaza cele doua Camere ale Parlamentului, in temeiul dispozitiilor constitutionale prevazute de art. 64 alin. (1), le da dreptul acestora de a dispune cu privire la propria organizare si procedurile de desfasurare a lucrarilor parlamentare. Regulamentele parlamentare – Regulamentul Camerei Deputatilor, Regulamentul Senatului si Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului –, sub aspectul naturii lor juridice, sunt hotarari ale Parlamentului. Ele sunt adoptate de catre fiecare Camera sau de Camerele reunite, nu in virtutea calitatii de putere legiuitoare a Parlamentului, ci in calitate de corpuri autonome, investite cu o putere de organizare si functionare proprie. Fiecare Camera adopta propriul regulament, act cu caracter normativ de sine-statator, in conformitate cu competenta atribuita de Constitutie.

Autonomia regulamentara constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice si poate opera exclusiv in cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentala. Autonomia regulamentara nu poate fi exercitata in mod discretionar, abuziv, cu incalcarea atributiilor constitutionale ale Parlamentului. Normele regulamentare reprezinta instrumentele juridice care permit desfasurarea activitatilor parlamentare in scopul indeplinirii atributiilor constitutionale ale Parlamentului, autoritate reprezentativa prin care poporul roman isi exercita suveranitatea nationala, in conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Constitutie (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 209 din 7 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012).

Curtea a retinut, in sectiunea IX, ca Senatul, in virtutea autonomiei parlamentare, poate constata, potrivit procedurii interne, atat starea de incompatibilitate, care este prevazuta de lege si de regulament, cat si incetarea de drept a mandatului de senator si vacanta locului respectiv. In schimb, potrivit prevederilor Legii nr. 176/2010, Agentia Nationala de Integritate, prin raportul de evaluare, si ulterior instanta judecatoreasca investita cu solutionarea contestatiei formulate impotriva acestui act administrativ nu pot constata decat starea de incompatibilitate in care se afla senatorul, fara a avea competente cu privire la dispunerea incetarii calitatii de senator. De aceea, dupa parcurgerea procedurii prevazute de lege, devin din nou incidente prevederile Regulamentului Senatului, raportul de evaluare, alaturi de hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila constituind temeiul adoptarii hotararii Senatului prin care se constata incetarea de drept a mandatului de senator si vacanta locului respectiv. Autonomia regulamentara nu poate fi exercitata in mod discretionar, abuziv, cu incalcarea prevederilor constitutionale, legale si chiar regulamentare in vigoare. Acesta este argumentul principal care legitimeaza procedura instituita prin Legea nr. 176/2010, accesul la justitie constituind o garantie constitutionala in favoarea parlamentarului impotriva abuzului autoritatii administrative (Agentia Nationala de Integritate), pe de o parte, cat si impotriva abuzului autoritatii legiuitoare (reprezentata de Senatul Romaniei), pe de alta parte, garantie menita sa asigure o protectie sporita mandatului pe care parlamentarul il exercita (pct. IX)'.

- Decizia CCR nr. 460/2013 este determinata de situatia senatorului Akos Mora, iar Curtea Constitutionala a impus ca plenul Senatului sa se pronunte prin vot asupra raportului Comisiei Juridice intocmit in acest sens. Curtea Constitutionala retine atat la sectiunea VII, 2, cat si la sectiunea VIII, 1 Concluzii, caracterul obligatoriu al raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari. Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari avea obligatia de a intocmi un raport cu privire la cazurile de incompatibilitate trimise spre examinare de catre Biroul permanent al acestei camere, iar rapoartele si avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitarii lor, iar nu si din perspectiva solutiilor pe care le propun.

Prin Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 9 decembrie 2013, Curtea Constitutionala a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, prin omisiunea acestuia din urma de a finaliza procedura parlamentara cu privire la sesizarea Agentiei Nationale de Integritate si a stabilit ca Senatul Romaniei urmeaza sa decida cu privire la incetarea sau nu a calitatii de senator a domnului Mora Akos Daniel, dupa interpretarea legala a dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Situatia factuala care a stat la baza acesteia a fost aceea ca senatorul in functie a fost declarat incompatibil pentru fapte in legatura cu exercitarea mandatului de consilier judetean, context in care Curtea a statuat asupra caracterului auxiliar al comisiilor parlamentare.

'Sectiunea VII, pct.2 din Decizie se refera la Rolul comisiilor parlamentare, si arata ca Dispozitiile art. 64 alin. (4) si (5) din Constitutie pun in evidenta locul si rolul comisiilor permanente in cadrul activitatii parlamentare. Astfel, aceste comisii sunt organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului a caror activitate are caracter pregatitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptarii deciziei (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 48 din 17 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 125 din 21 mai 1994). Comisiile se constituie dintr-un numar restrans de deputati sau senatori, specializati pe un anumit domeniu, cu o componenta si o structura care respecta configuratia politica a fiecarei Camere. Dezbaterile specializate care au loc in cadrul sedintelor acestor comisii se finalizeaza cu intocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregati si facilita desfasurarea lucrarilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc in plenul acestora. Necesitatea crearii acestor organe de lucru a fost impusa de asigurarea eficientei activitatii unui corp deliberativ numeros.(...) Dat fiind acest caracter auxiliar al comisiilor parlamentare, natura juridica a rapoartelor sau avizelor adoptate de acestea este aceea a unui act preliminar, cu caracter facultativ, de recomandare, adoptat in scopul de a sugera o anumita conduita, sub aspect decizional, plenului fiecarei Camere sau camerelor reunite. Rapoartele si avizele au caracter obligatoriu numai sub aspectul solicitarii lor, iar nu si din perspectiva solutiilor pe care le propun, Senatul si Camera Deputatilor fiind singurele corpuri deliberative prin care Parlamentul isi indeplineste atributiile constitutionale'.

In concluzii, se retine ca potrivit dispozitiilor art. 183 alin. (1) din Regulamentul Senatului, Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului avea obligatia de a intocmi un raport cu privire la cazurile de incompatibilitate trimise spre examinare de catre Biroul permanent al acestei Camere. Propunerile cuprinse in raportul comisiei urmau a fi luate in dezbatere de Senat, in plenul sau.

- Decizia CCR nr. 869 din 10 decembrie 2015 este determinata de situatia deputatului Petre Roman. Decizia CCR nr.869 din 10 decembrie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei si ale art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, precum si a prevederilor art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 si ale art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006 a fost publicata in M.Of. nr. 166 din 4 martie 2016. Curtea se refera la intelesul situatiei de incompatibilitate la inceputul mandatului care drept consecinta o procedura de informare a Camerei (daca incompatibilitatea mai subzista) si de alegerea intre mandatul de parlamentar si functia respective. Situatia din speta prezenta nu are in vedere o incompatibilitate care subzista la inceputul mandatului, ci o interdictie de a candida.

'Curtea retine ca (paragraful 21, 22) ca normele legale criticate se refera la situatii juridice distincte in timp, ceea ce justifica si reglementari diferite. Astfel, prevederile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 vizeaza situatia deputatului sau senatorului care la data intrarii in vigoare a Legii nr. 161/2003 se afla in una dintre incompatibilitatile prevazute de art. 81 sau art. 82 din lege, urmand sa actioneze conform legii, si anume sa informeze in termen de 15 zile Biroul permanent al Camerei din care face parte, iar in termen de 60 de zile de la expirarea termenului de 15 zile, sa opteze intre mandatul de parlamentar si functia care genereaza incompatibilitatea, demisionand din una dintre functii.

22. Prevederile art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006 se refera la situatia deputatului sau senatorului care la data intrarii in exercitiul mandatului se afla in una dintre situatiile de incompatibilitate, urmand sa actioneze conform legii, respectiv sa notifice in termen de 15 zile Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate si, dupa expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul sa opteze, in termen de 30 de zile, intre mandatul de deputat sau de senator si functia ori functiile incompatibile, demisionand potrivit optiunii sale. Asadar, distingand intre situatia in care deputatul/senatorul se afla in stare de incompatibilitate la inceperea mandatului si situatia in care starea de incompatibilitate survine in timpul exercitarii mandatului, Curtea constata ca prevederile de lege supuse controlului de constitutionalitate sunt norme clare, precise, previzibile, fara a putea fi considerate de natura a genera dificultati de interpretare'.

- Decizia Curtii Constitutionale nr. 775 din 22 octombrie 2020 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 1094 din 17 noiembrie 2020 reitereaza existenta unei descrieri a procedurii parlamentare in cazul incompatibilitatilor, prin decizii anterioare, si subliniaza competenta instantelor de judecata in interpretarea si aplicarea legii.

Prin decizia nr. 775/2020 s-a respins cererea formulata de Presedintele Senatului si s-a constatat ca nu exista un conflict juridic de natura constitutionala intre Parlament – Senatul Romaniei, pe de o parte, si Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica, pe de alta parte, fiind retinut in paragraful 54 ca: 'argumentatia partilor in cauza tinde sa demonstreze: dintr-o perspectiva, ca membrul Senatului Romaniei/presedintele in functie vizat a procedat legal si regulamentar si ca Ministerul Public/procurorul de caz a avut/are o conduita abuziva; din cealalta perspectiva ca, dimpotriva, membrul Senatului Romaniei/ presedintele in functie nu a procedat legal si regulamentar si ca Ministerul Public a avut/are o conduita legala. In acest sens sunt aduse ca argumente inclusiv considerente cuprinse in decizii ale Curtii Constitutionale prin care s- au solutionat veritabile conflicte juridice de natura constitutionala intre diverse autoritati publice – de altfel foarte clare in privinta conduitei de urmat pentru partile in conflictele respective si a problemei juridice transate cu acele prilejuri, solicitandu-se Curtii sa le aplice intr-o situatie concreta litigioasa unde sunt in discutie diverse aspecte de fapt si elemente prezentate pentru a demonstra conformarea / neconformarea partilor in conflict cu norme si proceduri legale si regulamentare, dupa caz (paragraf 54). (...)

Prin prisma acestui rol, atributia de solutionare a conflictelor juridice de natura constitutionala nu poate fi pervertita intr-o cale de atac paralela celei subsumate competentei instantelor judecatoresti, in scopul de a decide asupra unor fapte de respectare/nerespectare a normelor legale, regulamentare sau a altor acte date in baza si aplicarea legii (paragraful 55)'.

In consecinta, cele ce preced infirma interpretarea art. 7 alin.(4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor, in sensul unei omisiuni a Presedintelui Senatului de a respecta legea. Sesizarea Plenului Senatului doar dupa redactarea unui punct de vedere / raport al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari este validata prin deciziile Curtii Constitutionale.

Prevazand caracterul obligatoriu al unui punct de vedere / raport al Comisiei Juridice de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, anterior exercitarii votului plenului Senatului, deciziile Curtii Constitutionale care dezbat procedura de constatare a incompatibilitatilor exclud o conduita omisiva, de incalcare a art.7 alin.(4) din Legea nr.96/2006 privind statutul deputatilor si senatorilor.

Fata de cele ce preced, avand in vedere inexistenta conduitei omisive ce face obiectul acuzatiei, va dispune achitarea inculpatului Popescu Tariceanu Calin Constantin in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a Cod de procedura penala pentru infractiunea de abuz in serviciu. Solutia pronuntata, prin care se constata absenta faptului ilicit cauzator de prejudicii, influenteaza solutionarea actiunii civile.

In baza art.397 alin.(1) Cod procedura penala raportat la art.19 alin.(1) Cod procedura penala, va respinge actiunea civila privind pretentiile formulate prin constituirea de parte civila de catre Matei Cristian, avand in vedere absenta faptului ilicit cauzator de prejudicii din care ar decurge raspunderea pentru fapta proprie conform art.1357 Cod civil.

In ceea ce priveste acuzatiile privind savarsirea infractiunii de uzurpare de calitati oficiale, prevazuta de art. 258 alin. (1) Cod penal in cazul inculpatului Marciu Ovidiu – Cristian – Dan si complicitate la comiterea infractiunii de uzurpare de calitati oficiale, prevazuta de art. 48 alin. (1) Cod penal raportat la art. 258 alin. (1) Cod penal, in cazul inculpatului Popescu – Tariceanu Calin – Constantin – Anton, se constata ca aceasta infractiune presupune exercitarea in absenta unor dispozitii ori proceduri legale, atat a numirii, cat si a mandatului insusi. Deoarece acuzatia de abuz in serviciu se referea la mentinerea persoanei in functia in care fusese validata si care depusese juramantul in Senat, este exclusa retinerea unei acuzatii de uzurpare de calitati oficiale in legatura cu aceeasi functie.

Efectele trimiterii adresei ANI referitoare la Raportul de evaluare nr. 30367/G/II/15 iunie 2012, definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 4 martie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la existenta elementului material (conduita incriminata) al infractiunii de uzurpare de calitati oficiale

Referitor la uzurparea de calitati oficiale, elementul material presupune folosirea unei calitati pe care subiectul nu o are sau nu o mai are. Infractiunea de uzurpare de calitati oficiale se caracterizeaza prin exercitarea functiei in absenta formalitatilor prevazute de lege pentru obtinerea acesteia si nu prin exercitarea functiei dupa ce formalitatile au fost derulate, dar au fost viciate (prin omisiunea prezentarii ori prin ignorarea de catre cei chemati sa faca evaluarea unor elemente care ar fi impiedicat exercitarea mandatului). Desfasurarea unei proceduri legale de care depinde exercitarea functiei face sa lipseasca elementul de uzurpare specific incriminarii.

Inculpatul Marciu Ovidiu Cristian Dan a fost validat in functia de senator prin Hotarirea Senatului nr. 163 din 21 decembrie 2016 privind validarea mandatelor senatorilor alesi la 11 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 1031 din 21 decembrie 2016 (comunicarea XXXV 218 din data de 15 ianuarie 2020 – vol.1 – filele 122 – 125). Acesta a fost declarat incompatibil prin decizia civila nr. 949 din 4 martie 2015, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr. 212/122/2013 (vol. 1 – filele 31 – 34). Asadar, anterior candidaturii in functia de senator s-a aflat intr-o stare de incompatibilitate, in sensul in care detinea, simultan, doua calitati care se excludeau, in perioada mandatului de consilier judetean, 2008 – 2012, intrucat nu a respectat prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (vol. 3 – filele 120 – 122, d.u.p.).

Referitor la acuzatia de uzurpare de calitati oficiale, inculpatul a dobandit, in conditiile prevazute de Legea nr. 208/2015, calitatea de senator si a exercitat actele de senator in temeiul acestei calitati, dobandite in urma unei proceduri care nu a fost contestata in procesul electoral. Nu s-au formulat acuzatii legate de conditiile depunerii candidaturii ori legate de declaratiile prevazute de lege la depunerea candidaturii cu privire la starea de incompatibilitate, astfel ca acestea nu fac obiectul judecatii, deci nu pot fi analizate de instanta, care nu se poate pronunta pe cale incidentala asupra lipsei de valabilitate a procesului electoral finalizat cu validarea mandatului si depunerea juramantului in calitate de senator.

Imprejurarea legalitatii candidaturii inculpatului Marciu Ovidiu – Cristian – Dan pentru mandatul de senator excede judecarii cauzei. Deoarece nu a existat o invalidare a alegerilor si respectiv a calitatii de senator, functia nu a fost detinuta nelegal in intelesul dat de Codul penal, astfel ca actele indeplinite de inculpatul Marciu Ovidiu Cristian Dan in aceasta calitate nu sunt acte de uzurpare a acestei calitati in sensul art. 258 din Codul penal, ceea ce va determina achitarea inculpatului Marciu Ovidiu Cristian Dan, in temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod de procedura penala, lipsind conditia de tipicitate, respectiv aceea ca autorul sa nu aiba calitatea in care exercita atributiile. Consecinta acestei achitari se rasfrange si asupra inculpatului Popescu Tariceanu Calin Constantin Anton, care va fi achitat in temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod de procedura penala pentru complicitate la aceeasi infractiune.

Fata de cele ce preced, conform art.396 alin. (5) Cod de procedura penala, va achita:

- in baza art.16 alin.(1) litera a) Cod procedura penala, inc. Popescu – Tariceanu Calin – Constantin – Anton pentru savirsirea infractiunii de abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 alin. (1) Cod penal;

- in baza art.16 alin.(1) litera b) teza I Cod procedura penala,. inc. Popescu – Tariceanu Calin – Constantin – Anton pentru complicitate la infractiunea de uzurpare de calitati oficiale, prevazuta de art. 48 alin. (1) Cod penal raportat la art. 258 alin. (1) Cod penal;

- in baza art.16 alin.1 litera b) teza I. Cod procedura penala, inc. Marciu Ovidiu – Cristian – Dan pentru savirsirea infractiunii de uzurpare de calitati oficiale, prevazuta de art. 258 alin. (1) Cod penal.

In baza art.397 alin.(1) Cod procedura penala raportat la art.19 Cod procedura penala, va respinge actiunea civila privind pretentiile formulate prin constituirea de parte civila de catre Matei Cristian.

Constata ca nu sunt intrunite conditiile din art.275 alin.(1) pct.1 litera b) Cod procedura penala si ca nu exista o culpa procesuala a partii civile, astfel incat, conform art.275 alin.(3) Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia”.

* Cititi aici intreaga motivare

sursa foto Marciu: OpiniaGiurgiu.ro

sursa foto Apostol: Agerpres