Declasificarea ilegalului Protocol de cooperare dintre PICCJ si SRI pentru “indeplinirea sarcinilor in domeniul securitatii nationale”, scoate la iveala o informatie ingrozitoare: aceea ca SRI a fost desemnat ca autoritate nationala in domeniul interceptarilor telefonice printr-o Hotarare secreta a CSAT, organism care nu putea legifera, el fiind un organ administrativ. Astfel, in pagina 2 a Protocolului PICCJ – SRI, printre multele hotarari ale CSAT enumerate, se mentioneaza: “Hotararea CSAT nr. 0068/2002 prin care Serviciul roman de Informatii a fost desemnat ca autoritate nationala in domeniul realizarii interceptarilor si al relatiilor cu operatorii de telecomunicatii” - (vezi facsimil)

Practic, incepand cu 2002, SRI a devenit detinatorul retelelor nationale de interceptari, moment din care institutia a incheiat protocoale cu operatorii de telefonie fixa, mobila si prin Internet, astfel incat sa poata asculta la orice clipa din zi si noapte orice comunicare telefonica, in afara ariei sale de competenta legala – siguranta nationala. Autorizarea SRI sa functioneze ca autoritate nationala intr-un domeniu care tine de drepturile fundamentale ale omului – interceptarea populatiei pe infractiuni de drept comun - nu putea fi facuta decat prin lege. Aceasta intrucat, conform prevederilor art. 61 din Constitutie Parlamentul este “unica autoritate legiuitoare a tarii”.

De la aceasta hotarare a CSAT clasificata din 2002, an de an SRI-ului i s-au majorat substantial bugetele, ca sa se doteze cu aparatura ultraperfomanta. Fosta ministresa a Justitiei Raluca Pruna a scapat un porumbel in public, afirmand ca echipamentele de ascultare ale SRI ar fi costat circa 1 miliard de euro.

Romanii ascultati si spionati ilegal prin doua centre fantoma

Cele mai lipsite de garantii probe folosite in procesul penal este proba cu interceptarile telefonice, precum si cea privind comunicatiile electronice.

Cu privire la interceptarile telefonice: In Romania se prevede in codul de procedura penala ca procurorul este cel care procedeaza personal la interceptarea comunicatiilor sau poate delega un organ de urmarire penala. In practica insa, de cele mai multe ori aceasta activitate a fost delegata serviciilor de informatii, in lipsa unei legislatii care sa permita serviciilor sa faca acte de urmarire penala. Cu exceptia infractiunilor la siguranta nationala unde autorul interceptarilor este SRI, legea nu spune cine opereaza in concret, din punct de vedere tehnic, interceptarile in cauzele privind infractiuni de drept comun (coruptia, evaziunea fiscala etc).

Aproape toate interceptarile convorbirilor telefonice din Romania sunt efectuate la ora actuala de un asa-zis Centru National de Interceptare a Comunicatiilor, entitate care nu a fost niciodata infiintata in legislatia romana, si care in realitate este o unitate secreta a Serviciului Roman de Informatii.

Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor este o unitate militara a SRI, fara personalitate juridica, infiintata din ce se pretinde printr-o alta hotarare secreta a CSAT. Este structura prin care SRI detine monopolul sistemului national de interceptare. Nu exista lege de infiintare a acestui Centru, care functioneaza in conditii de nelegalitate, fapt ce a suscitat numeroase intrebari publice ridicate inclusiv de asociatiile profesionale ale magistratilor, la care nu s-au dat raspuns. Prin acest centru-fantoma, inexistent juridic, se pun in practica mandatele de interceptare pe siguranta nationala cerute de SRI si avizate de patru judecatori ai ICCJ. Potrivit raspunsurilor oferite presei, acesti judecatori ICCJ emit circa 4000 de mandate de siguranta nationala anual, din care niciunul nu este respins. Toate autorizatiile declasificate au ascunse numele judecatorilor care le-au emis, ceea ce reprezinta o sustragere de la o regula a procesului penal care defineste ca incompatibilitate absoluta magistratul care se afla in relatii de dusmanie, sau de interese de orice fel cu o parte din dosare.

Tot prin acest Centru, se pun in aplicare majoritatea mandatelor de interceptare pentru infractiuni de drept comun. Potrivit unor surse neoficiale, numarul total al mandatelor de ascultare (pentru alte infractiuni decat cele de siguranta nationala) sunt de peste 30.000 anual.

Interceptarile realizate de catre SRI, in acest Centru-fantoma, nu pot fi expertizate pentru a se stabili daca sunt false sau nu, intrucat sunt trimise la dosar sub forma de copii pe suporti optici DVD. Faptul contravine normelor internationale in materie de expertizare, care presupun punerea la dispozitia expertului a suportului de inregistrare original si a aparaturii originale, in lipsa acestora neputandu-se stabili daca inregistrarile sunt autentice si originale. O expertiza independenta mai presupune si accesul expertului la echipamentele cu care s-au realizat inregistrarile, in sensul de a se putea stabili cate minute/ore/zile de interceptari au avut loc, si a se stabili din totalitatea inregistrarilor operate daca ele au fost depuse in intregime la dosar, daca nu s-au eliminat pasaje in apararea suspectilor si s-au folosit doar pasaje de natura sa-i incrimineze. Accesul la serverele SRI nu este permis niciunui expert intrucat Centrul National de Interceptare a Comunicatilor este unitate militara a SRI, cu activitate secret de stat.

Si mai grav, in Romania nu s-au autorizat niciodata experti independenti (privati) pe voce si vorbire, singurii experti folositi in procese fiind experti angajati ai statului de la INEC, ITA – SRI, IGPR, care nu ofera garantia de independenta si care cu totii au fost instruiti la SRI. Chiar si in cazurile in care expertii au concluzionat ca inregistrarile nu sunt autentice si originale (pentru lipsa echipamentelor originale) multi judecatori au ignorat concluziile acestor expertize, nu au anulat probele, si au pronuntat condamnari pe baza inregistrarilor neoriginale si neautentice, cu ignorarea jurisprudentei CEDO care a condamnat Romania la CEDO in cauzele „Dumitru Popescu vs. Romania” din 2007 si „Valentino Acatrinei vs. Romania” din 2013, pentru lipsa de garantii a interceptarilor efectuate de SRI.

Cu privire la interceptarea comunicatiilor electronice: Accesul la posta electronica a cetatenilor (casutele de e-mail), la datele din telefoanele mobile si cele din calculatoarele cu care sunt conectati la internet este realizata in Romania prin Centrul National Cyberint din cadrul SRI, infiintat in 2009 prin Hotarare a CSAT clasificata (alta unitate prin care SRI controleaza si bazele de date ale institutiilor publice).

Centrul National Cyberint este de asemenea o unitate militara secreta a SRI, fara personalitate juridica, neexistand lege de infiintare a acestuia, ci doar o hotarare a CSAT invocata in Raportul de activitate asupra activitatii SRI pe anul 2009. Acest Centru a incheiat protocoale cu peste 60 de institutii publice, pentru protectia informatiilor de pe site-urile si bazele electronice ale acestora. Chiar si CSM a incheiat protocol cu acest Centru, desi el nu are personalitate juridica, nu a fost infiintat prin vreo lege, existand banuiala legitima ca aceasta structura nu face decat sa spioneze comunicatiile cetatenilor si bazele electronice de date ale tuturor institutiilor publice. In 2016, colonelul SRI (r) Ion Dedu a avertizat ca Centrul National Cyberint se doreste sa devina singura institutie care asigure securitatea cibernetica, menita sa supravegheze Internetul si, deci, populatia, in vederea atingerii obiectivului stabilit in „Strategia de securitate cibernetica a Romaniei”, stabilita la randul ei printr-o hotarare secreta a CSAT, nepublica – nr. 16/2013. Si in privinta comunicatiilor electronice, prin lipsa expertilor independenti autorizati, nu exista nicio garantie ca in procesele penale - expertii statului/ angajati ai statului sau in unele cazuri folosirea concluziilor unor experti straini cu care colaboreaza parchetele - ar apara interesele acuzatilor.

Conform Constitutiei, cele doua entitati in materie de comunicatii, care azi opereaza la nivelul SRI trebuiau sa fie reglementate prin lege. Trebuiau sa nu fie apanajul unui serviciu secret. Trebuiau sa fie constituite ca autoritate independenta, supusa unui control civil, democratic, prin mecanisme de verificare, inclusiv de expertizare, care sa asigure respectarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor.