Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate decizia nr. 304 din 23 iulie 2024, pronuntata in dosarul nr. 37020/3/2023, prin care judecatorii Cristian Balan si Violeta-Elena Georgescu-Ashemimry de la Curtea de Apel Bucuresti au admis contestatia la executare depusa de Ovidiu Tender (foto), constatand ca omul de afaceri a stat in inchisoare timp de 4 ani si 5 luni (intre 2015 si 2019) pentru instigare la abuz in serviciu, in ciuda faptului ca intre timp abuzul in serviciu a fost dezincriminat, prin Decizia CCR nr. 405/2016.

Prin aceeasi hotarare, CAB a trimis la rejudecare la Tribunalul Bucuresti partea din dosar vizand celelalte acuzatii – respectiv: grup infractional organizat, spalarea banilor si inselaciune.

De asemenea, curtea de apel a dispus incetarea confiscarii speciale a sumei de aproape 163 de milioane de lei de la Ovidiu Tender, reprezentand presupusul prejudiciu pe care DIICOT l-a calculat in dosarul RAFO-CAROM.

Initial, la 3 aprilie 2024, magistrata Irina Timofte de la Tribunalul Bucuresti a respins contestatia la executare declarata de Ovidiu Tender (click aici pentru a citi).

Abuzul in serviciu nu exista in raport cu actele infralegale

Argumentul principal retinut de catre completul Balan-Ashemimry se refera la principala idee din Decizia Curtii Constitutionale nr. 405/2016 – si anume: abuzul in serviciu nu poate fi definit decat in raport cu acte din legislatia primara (respectiv legi si ordonante), nicidecum cu acte infralegale (hotarari de Guvern, regulamente etc.). Or, in cazul lui Tender, asa-zisul abuz in serviciu la care ar fi instigat a fost definit de catre DIICOT doar in raport cu atributii de serviciu prevazute in acte precum: o organigrama, o serie de standarde de calitate, o fisa a postului, o fisa a normelor de munca si un contract de mandat incheiat de catre administratorul CAROM.

Prima instanta a amestecat civilul cu penalul si a rescris condamnarea

De asemenea, cei doi magistrati de la Curtea de Apel Bucuresti constata ca judecatoarea TMB Irina Timofte a respins contestatia la executare a lui Tender, invocand o serie de pasaje din Codul civil si Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, care nici macar nu fusesera invocate de catre cele doua instante care l-au condamnat pe omul de afaceri in dosarul RAFO-CAROM.

Redam principalele pasaje din decizia CAB:

„Pe fondul cererii, Curtea are in vedere urmatoarele:

1. Cu privire la infractiunea de abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 alin. (1) din Codul penal, modificat prin Legea nr. 200/2023 (…)

Potrivit art. 297 alin. (1) din Codul penal, modificat prin Legea nr. 200/2023 , constituie infractiunea de abuz in serviciu fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act prevazut de o lege, o ordonanta a Guvernului, o ordonanta de urgenta a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege ori il indeplineste cu incalcarea unei dispozitii cuprinse intr-un astfel de act normativ, cauzand astfel o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Asa cum s-a aratat anterior, atat prin deciziile nr. 405/2016 si 651/2018, cat si prin decizia nr. 283/2023, Curtea Constitutionala a aratat ca sintagma 'act prevazut de lege' implica atat analiza modalitatii in care functionarul a actionat – sens in care trebuie sa reglementeze atributiile de serviciu (inclusiv limitele in care acestea se exercita) –, cat si conditiile in care acesta a actionat – sens in care legea trebuie sa reglementeze conditiile de fond si forma ori procedura de emitere a actului pe care functionarul trebuia sa-l indeplineasca.

In prezenta cauza, hotararea de condamnare a autorilor infractiunii de abuz in serviciu a privit urmatoarele atributii: (…)

In cazul inculpatului Tender Ovidiu Lucian, prin hotararea de condamnare se retine ca:

'- in calitate de asociat, prin SC Tender SA Timisoara, la SC Carom SA Onesti, i-a determinat, impreuna cu inculpatul Iancu Alexandru Marian, folosindu-se de calitatea si pozitia sa dominanta de actionar majoritar cu 51% actiuni si creditor, pe inculpatii: Dumitrescu Cicilia si Badea Marin, ca in calitate de director general si presedinte al Consiliului de Administratie al SC Carom SA Onesti si respectiv administrator special al aceleiasi societati, sa incheie in mod nelegal, cu incalcarea atributiilor de serviciu, contractele de vanzare-cumparare cu distributie exclusiva nr. 239 si 240/5.07.2002, cesiune de creanta nr. 260bis/2003 si de garantie reala mobiliara nr. 329/25.11.2003, prin care creanta de 1.434.911.670.083 ROL, detinuta de aceasta societate asupra S.C. VGB Impex S.R.L. Bucuresti, a fost trecuta nelegal in patrimoniul S.C. Tender S.A. Timisoara, primindu-se in schimb pachetul de 90% actiuni al S.C. Uton S.A. Onesti, cu o valoare supraevaluata;

- in perioada iunie 2002 – decembrie 2004, impreuna cu inculpatul Iancu Alexandru Marian si cu inculpatii Dumitrescu Cicilia si Badea Marin, a desfasurat o intensa activitate infractionala in vederea obtinerii frauduloase de fonduri financiare, a caror sursa ilicita a fost disimulata, sens in care i-a instigat pe inculpatii Dumitrescu Cicilia si pe Badea Marin ca, prin incalcarea atributiilor de serviciu, sa incheie contracte comerciale nelegale, fiecare inculpat avand un rol bine determinat in realizarea scopului urmarit, acestia uzand de calitatile pe care le detineau in cadrul societatilor, fiind posibila decapitalizarea SC Carom SA Onesti cu suma de 1.434.911.670.083 ROL'.

Analizand continutul hotararii de condamnare, Curtea constata ca subzistenta caracterului infractional al activitatii inculpatului Tender Ovidiu Lucian depinde de intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu retinute in sarcina autorilor – Dumitrescu Cecilia si Badea Marian.

Totodata, Curtea constata ca, in descrierea situatiei de fapt retinute in sarcina autorilor infractiunii de abuz in serviciu, instanta de condamnare nu s-a raportat si nu a mentionat nicio atributie de serviciu prevazuta intr-un act normativ cu putere de lege.

Singurele atributii de serviciu care au fost incalcate in speta erau continute in: 'organigrama, standardele ISO 901 aplicabile la nivelul SC Carom SA Onesti, precum si fisa postului si fisa normelor de munca' – in cazul inculpatei Dumitrescu Cecilia – si contractul de mandat incheiat de administrator – in cazul inculpatului Badea Marian.

Curtea apreciaza ca rationamentul juridic si argumentele aduse de prima instanta sunt gresite prin raportare la decizia nr. 405/15.06.2016 a Curtii Constitutionale si la Legea nr. 200/2023, prin care s-au adus modificari articolului 297 (1) Cod procedura penala.

Instanta de contencios constitutional a retinut ca sintagma 'indeplineste in mod defectuos' din cuprinsul dispozitiilor art. 246 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal nu poate fi interpretata decat in sensul ca indeplinirea atributiei de serviciu se realizeaza 'prin incalcarea legii', subliniind ca aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor penale criticate cu dispozitiile constitutionale referitoare la claritatea si previzibilitatea legii.

Curtea a statuat ca neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara – legi si ordonante ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundara care vin sa detalieze legislatia primara se realizeaza doar in limitele si potrivit normelor care le ordona. Comportamentul interzis trebuie impus de catre legiuitor chiar prin lege [inteleasa ca act formal adoptat de Parlament, in temeiul art. 73 alin. (1) din Constitutie, precum si ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, in temeiul delegarii legislative prevazute de art. 115 din Constitutie, respectiv ordonante si ordonante de urgenta ale Guvernului] neputand fi dedus, eventual, din rationamente ale judecatorului de natura sa substituie normele juridice.

Din aceasta perspectiva, pentru a inlatura orice neclaritate in aplicarea art. 297 alin. (1) din Codul penal, legiuitorul a intervenit asupra normei de incriminare, prin Legea nr. 200/2023, stabilind in terminis (n.r. explicit) ca singura activitate infractionala ce trebuie avuta in vedere de instante este: 'nu indeplineste un act prevazut de o lege, o ordonanta a Guvernului, o ordonanta de urgenta a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptarii, avea putere de lege ori il indeplineste cu incalcarea unei dispozitii cuprinse intr-un astfel de act normativ'.

Imprejurarea ca fapta contestatorului Tender Ovidiu Lucian, care i-a determinat pe inculpatii Dumitrescu Cicilia (director general si presedinte al Consiliului de Administratie al SC Carom SA Onesti) si Badea Marin (administrator special al aceleiasi societati), sa incheie in mod nelegal, cu incalcarea atributiilor de serviciu, contractele de vanzare-cumparare cu distributie exclusiva nr. 239 si 240/05.07.2002, de cesiune de creanta nr. 260 bis/2003 si de garantie reala mobiliara nr. 329/25.11.2003 (prin care creanta de 1.434.911.670.083 lei detinuta de aceasta societate asupra SC VGB Impex SRL Bucuresti a fost trecuta nelegal in patrimoniul SC Tender SA Timisoara), primindu-se in schimb pachetul de 90% actiuni al SC Uton SA Onesti, cu o valoare supraevaluata, ar constitui incalcarea unor dispozitii incriminate distinct de Codul penal nu poate fi retinuta ca reprezentand o incalcare a atributiilor de serviciu care ar fi reglementate prin legislatia primara.

Din analiza considerentelor deciziei penale de condamnare, rezulta fara echivoc ca atat in cazul inculpatului Badea Marin, cat si in situatia inculpatei Dumitrescu Cicilia, atributiile de serviciu incalcate de acesti doi functionari (autori ai infractiunilor de abuz in serviciu la care contestatorul a avut o participatie sub forma instigarii) nu erau prevazute expres prin legislatia primara – legi si ordonante ale Guvernului.

Prin decizia penala nr. 862/A/08.06.2015 (pag. 38, unde a fost analizate atributiile ce le reveneau inculpatilor Badea Marin si Dumitrescu Cicilia), instanta de control judiciar a aratat, in cazul inculpatului Badea Marin, urmatoarele aspecte relevante:

'Pentru a exista o clara delimitare a atributiilor pe care administratorul special trebuia sa le indeplineasca in legatura cu societatea, intre autorul Badea Marin, pe de o parte, si APAPS pe de alta parte, s-a incheiat contractul de mandat nr. 1014/DAP din 28.05.2002, modificat ulterior prin actele aditionale nr. 1/24.06.2002 si nr. 2/21.01.2003 din care rezulta faptul ca inculpatul avea urmatoarele atributii in cadrul mandatului ce-i fusese incredintat:

- sa initieze toate demersurile necesare pentru ca, pe perioada administrarii speciale, societatea sa fie supravegheata financiar si sa se respecte disciplina economico-financiara vizand graficul de reesalonare a obligatiilor restante catre furnizorii de servicii;

- sa vegheze ca societatea sa nu cada sub incidenta Legii reorganizarii judiciare si a falimentului nr. 64/1995;

- sa intreprinda actiuni de supraveghere financiara asupra societatii;

- sa incheie acele contracte care avantajau SC Carom SA Onesti in relatia cu alte societati comerciale'.

In ultimul paragraf din pagina 47 al deciziei penale precitate, inculpatului Badea Marin i s-a reprosat in esenta tocmai incalcarea ultimei obligatii mentionate, respectiv faptul ca a incheiat cele patru contracte amintite desi si-a dat seama ca erau vadit dezavantajoase patrimonial pentru SC Carom SA Onesti.

Prin urmare, participatia secundara sub forma instigarii, desfasurata de contestatorul Tender Ovidiu Lucian, a constat in convingerea functionarului public (administratorul special Badea Marin) sa-si incalce o atributie de serviciu, respectiv indatorirea de a consimti doar la incheierea de contracte avantajoase economic pentru SC Carom SA Onesti, prevazuta expres intr-un contract de mandat (completat ulterior prin doua acte aditionale, care au aceeasi natura juridica ca si actul de baza), atributia incalcata de functionarul instigat nefiind expres prevazuta de un act normativ care sa faca parte din fondul legislativ primar. (...)

Avand in vedere modificarea elementelor constitutive ale infractiunii prevazute de art. 297 alin. (1) din Codul penal, in urma adoptarii Legii nr. 200/2023, fiind exclusa posibilitatea comiterii acesteia prin incalcarea unui act normativ altul decat o lege sau o ordonanta, precum si prevederile art. 3 din Legea nr. 187/2012 potrivit carora 'Dispozitiile art. 4 din Codul penal privind legea penala de dezincriminare sunt aplicabile si in situatiile in care o fapta determinata, comisa sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infractiune potrivit legii noi datorita modificarii elementelor constitutive ale infractiunii, inclusiv a formei de vinovatie, ceruta de legea noua pentru existenta infractiunii', se constata ca a intervenit o dezincriminare in concreto a faptei de abuz in serviciu in situatia in care indeplinirea defectuoasa a unei indatoriri de serviciu are loc prin incalcarea oricarui alt act normativ in afara de lege, ordonanta sau ordonanta de urgenta.

In consecinta, participatia secundara (instigarea) desfasurata de contestatorul Tender Ovidiu Lucian a constat in convingerea functionarului public (director general si presedinte al Consiliului de Administratie al SC Carom SA Onesti) sa-si incalce o atributie de serviciu, respectiv indatorirea de a consimti la incheierea, derularea si executarea celor patru contracte comerciale numai cu respectarea normelor interne de procedura (implementate dupa modelul ISO 9001), atributie prevazuta expres in normele interne ale SC Carom SA Onesti.

Nici in considerentele hotararii de condamnare si nici prin decizia instantei de apel nu s-a retinut incalcarea de catre persoanele instigate de contestatorul Tender Ovidiu Lucian a vreunei dispozitii din legislatia primara, ci a unor acte cu o forta juridica inferioara legilor si ordonantelor de guvern, astfel ca ipoteza dedusa judecatii se incadreaza in modalitatea de comitere a infractiunii in privinta careia a intervenit dezincriminarea.

Analizand continutul hotararii ce face obiectul contestatiei in prezenta cauza, Curtea constata ca prima instanta a facut trimitere nejustificata la dispozitiile prevazute de art. 1539 din Codul Civil din 1864 si la art. 72, art. 144 si art. 147 din Legea nr. 31/1990, care nu se regasesc in acuzatia penala ce a facut obiectul hotararii de condamnare si a deciziei instantei de apel, limitandu-se la a le enumera (f. 11-12 din sentinta) si a concluziona ca 'prin conduita lor, inculpatii au incalcat dispozitii prevazute de autoritatea legiuitoare primara / delegata (Parlament / Guvern)... [nemaifiind] necesara analiza celorlalte solicitari ale contestatorului', oferind, astfel, un raspuns automat si negand contestatorului drepturi fundamentale consfintite de normativul international, respectiv dreptul la un proces echitabil (in componenta privitoare la aparare) prevazut de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului si dreptul la dublul grad de jurisdictie, prevazut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventie.

Este adevarat ca instantele nu au obligatia de a raspunde punctual fiecarui argument adus, insa trebuie sa rezulte cu claritate din motivarea hotararii ca au fost abordate chestiunile esentiale ale cauzei si ca a fost oferit un raspuns argumentelor invocate ce sunt decisive pentru finalitatea cauzei, fara ca raspunsurile furnizate prin intermediul hotararii sa fie automate sau stereotipe (C.E.D.O., Cauza Van de Hurk c. Olanda, parag. 61; Cauza Lobzhanidze si Peardze c. Georgia, parag. 66; Cauza S.C. IMH Suceava S.R.L. c. Romania, parag. 40; Cauza Moreira Ferreira c. Portugalia, parag. 84).

Revenind la normele primei instante, Curtea apreciaza ca indicarea unor alte pretinse atributii ce le-ar fi revenit autorilor infractiunii de abuz in serviciu, cuprinse in legi, ar determina schimbarea temeiului de fapt al acuzatiei in raport cu care s-a dispus solutia de condamnare – imprejurare nepermisa in solutionarea incidentului prevazut de art. 595 din Codul de procedura penala. Asa cum s-a aratat anterior, in cadrul acestei proceduri instanta de executare are competenta de a verifica in ce masura fapta descrisa in hotararea de condamnare mai este compatibila cu modelul normativ al infractiunii pentru care s-a dispus angajarea raspunderii penale. In cazul infractiunii de abuz in serviciu, cautarea in legislatia activa a unor alte norme ce pot avea incidenta in cazul atributiilor de serviciu ale autorilor constituie in fapt construirea unei alte infractiuni, care, daca ar fi fost judecata dupa intrarea in vigoare a legii noi, ar fi dus la angajarea raspunderii penale a inculpatilor. Aceasta operatiune transforma procedura prevazuta de art. 595 din Codul de procedura penala intr-o veritabila cale de atac de reformare a hotararii penale definitive de condamnare, imprejurare nepermisa de legea interna, de Constitutia Romaniei si de standardul dreptului la un proces echitabil, reglementat in Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Procedand totusi la o analiza a normelor enumerate doar de prima instanta, Curtea constata ca acestea reglementeaza:

- obligatia generala de raspundere a mandatarului, in cazul contractului special de mandat, prevazuta in Codul civil;

- obligatia generala de raspundere a administratului unei societati, fata de terti si fata de persoana juridica administrata, prevazuta de Legea nr. 31/1990;

- institutia administrarii speciale a societatilor in procedura de privatizare, limitele generale ale mandatului acordat administratorului special si principiile generale de gestionare eficienta a societatii, prevazute de Legea nr. 137/2002;

- creantele suspendate de la tranzactionare si limitele in care societatile de servicii de investitii financiare sau intermediarii autorizati de C.N.V.M. vor putea tranzactiona valori mobiliare, prevazute de OUG nr. 28/2002.

Analizand continutul acestora norme, Curtea constata ca cel din urma act normativ nu are nicio legatura cu activitatea administratorilor unei societati, reglementand numai conditii speciale in care o persoana poate activa pe piata de capital, iar primele trei cuprind obligatia generala a mandatarului ori a administratorului de a desfasura activitatea cu buna-credinta, cu mentiunea ca poate fi tras la raspundere civila pentru prejudiciile cauzate mandatului. (...)

In prezenta cauza, Curtea apreciaza ca jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie consacra o solutie incontestabila, din perspectiva interpretarii si aplicarii art. 297 alin. (1) din Codul penal, respectiv ca legea trebuie sa reglementeze atributii de serviciu concrete, clare si previzibile subiectului activ, iar normele ce reglementeaza conduita de buna-credinta a subiectului in realizarea atributiilor de serviciu prevazute in acte de legislatie secundara ori cu caracter individual nu au valoarea de 'lege' din continutul infractiunii de abuz in serviciu.

Astfel, nici prin hotararea de condamnare, nici in prezenta cauza, nu au fost indicate care sunt atributiile de serviciu prevazute de 'lege', in sensul art. 297 alin. (1) din Codul penal, pe care le-au incalcat autorii infractiunii de abuz in serviciu, care au fost instigati de contestatorul Tender Ovidiu Lucian.

Pentru aceste motive, potrivit considerentelor de fapt si de drept expuse, prin care s-a statuat lipsa incalcarii unei dispozitii legale de catre persoanele instigate de contestatorul Tender Ovidiu Lucian, cu ocazia exercitarii atributiilor de serviciu, Curtea constata ca fapta imputata acestuia nu mai este prevazuta de legea penala, nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave in forma continuata, sub forma instigarii, prevazuta de dispozitiile art. 47 din Codul penal, raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal si la art. 309 din Codul penal, cu aplicarea art. 79 alin. (3) din Codul penal, a art. 35 alin. (1) din Codul penal, a art. 36 alin. (1) din Codul penal si a art. 19 din Legea nr. 682/2002 si a art. 5 din Codul penal, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani si 9 luni inchisoare, prin sentinta penala nr. 2858/16.12.2014, a Tribunalului Bucuresti, astfel cum a fost modificata prin decizia penala nr. 862/A/08.06.2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, in dosarul nr. 28726./3/2006.

Drept consecinta, Curtea constata ca cererea de contestatie formulata de contestatorul Tender Ovidiu Lucian, impotriva sentintei penale nr. 424/f/03.04.2024, pronuntate de Tribunalul Bucuresti – Sectia I penala, in dosarul penal nr. 37020/3/2023, este intemeiata, astfel ca o va admite, desfiintand sentinta contestata si rejudecand in fond:

In temeiul art. 595 alin. (1) din Codul de procedura penala, raportat la art. 4 teza a II-a din Codul penal, va constata dezincriminata infractiunea de abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 din Codul penal, cu referire la art. 309 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal si a art. 5 din Codul penal si implicit infractiunea de instigare la abuz in serviciu prevazuta de art. 47 din Codul penal, raportat la art. 297 din Codul penal, cu referire la art. 309 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal si a art. 5 din Codul penal, pentru care contestatorul Tender Ovidiu Lucian a fost condamnat prin sentinta penala nr. 2858/16.12.2014 a Tribunalului Bucuresti, astfel cum a fost modificata prin decizia penala nr. 862/A/08.06.2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, in dosarul nr. 8726/3/2006 (1332/2015) si in consecinta:

Va constata executata pedeapsa principala de 6 ani si 9 luni inchisoare aplicata contestatorului pentru infractiunea de instigare la abuz in serviciu, prevazuta de art. 47 din Codul penal, raportat la art. 297 din Codul penal, cu referire la art. 309 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, a art. 36 alin. (1) din Codul penal, a art. 19 din Legea nr. 682/2002 si art. 5 din Codul penal, precum si pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k) din Codul penal.

Va inceta executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k) din Codul penal, dispusa pe o perioada de 5 ani, dupa executarea pedepsei principale aplicate, stabilite pe langa pedeapsa principala de 6 ani si 9 luni inchisoare aplicata contestatorului pentru infractiunea de instigare la abuz in serviciu, ca urmare a constatarii dezincriminarii infractiunii de instigare la abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave in forma continuata.

Va inceta executarea masurii de siguranta a confiscarii speciale, dispuse fata de contestator pana la concurenta sumei de 162.993.336,8 lei, la care se adauga majorarile si penalitatile aferente calculate potrivit sentintei penale nr. 2858/16.12.2014 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I penala, definitiva prin decizia penala nr. 862/A, din data de 08.06.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, in dosarul nr.28726./3/2006, si drept consecinta:

- va ridica masurile asiguratorii instituite pana la concurenta sumei de 162.993.336,8 lei, asupra bunurilor contestatorului;

- va inceta actele de executare silita cu privire la bunurile care, prin efectul confiscarii speciale, nu au trecut in patrimoniul statului, la data prezentei decizii penale.

Va inceta toate interdictiile, incapacitatile si decaderile ce rezulta din condamnarea contestatorului Tender Ovidiu Lucian, dispusa prin sentinta penala nr. 2858/16.12.2014, a Tribunalului Bucuresti – Sectia I penala, definitiva prin decizia penala nr. 862/A, din data de 08.06.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala in dosarul nr.28726./3/2006, cu privire la infractiunea de instigare la abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave in forma continuata, pentru care s-a constatat dezincriminarea.

Cu privire la cererile contestatorului vizand infractiunile de constituire de grup infractional organizat, spalare de bani si inselaciune, pentru care a fost condamnat prin sentinta penala nr. 2858/16.12.2014, a Tribunalului Bucuresti, astfel cum a fost modificata prin decizia penala nr. 862/A/08.06.2015, a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, in dosarul nr. 8726/3/2006 (1332/2015), Curtea constata ca instanta de fond a aratat ca 'nu mai este necesara analiza celorlalte solicitari ale contestatorului cat timp nu a constatat dezincriminarea infractiunilor de abuz in serviciu', ceea ce conduce la concluzia lipsei unei judecati efective a cauzei in privinta acestor cereri, la necesitatea desfiintarii hotararii pronuntate in asemenea conditii si a reluarii judecarii cauzei in fata primei instante, in limitele ce vor fi expuse, o analiza efectiva a cererilor contestatorului neexaminate de catre instanta de fond, direct in faza contestatiei, echivaland cu privarea partii de examinarea efectiva a cauzei intr-un grad de jurisdictie, nesocotindu-se, astfel, garantiile instituite prin art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

Statuand asupra importantei motivarii hotararii judecatoresti, Curtea retine ca instanta suprema a aratat ca 'motivarea solutiei pronuntate de instanta de judecata constituie o indatorire care inlatura orice aspect discretionar in realizarea justitiei, dand partilor din proces posibilitatea sa- si formeze convingerea cu privire la legalitatea si temeinicia solutiei adoptate, iar instantelor de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecatoresc. A motiva inseamna a demonstra, a pune in evidenta datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii fara indicarea unei date concrete, fara a arata in ce mod a fost stabilita acea data sau referirea explicita ori implicita la actele cauzei, in general, nu inseamna a motiva' (Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, decizia nr. 656/2004).

In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca motivarea unei hotarari constituie una dintre componentele dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care obliga instanta sa realizeze o examinare efectiva a motivelor, argumentelor si probelor partilor (Hotararea din 20 aprilie 2010, pronuntata in cauza Boldea c. Romaniei).

Tot astfel, in art. 31 din Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni (CCJE) in atentia Comitetului de Ministri al Consiliului Europei privind calitatea hotararilor judecatoresti se retine ca hotararea judecatoreasca trebuie perceputa de justitiabil si de societate, in general, drept rezultatul unei aplicari pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri echitabile si al unei aprecieri convingatoare a faptelor, fiind executabila. Justitiabilul va avea atunci convingerea ca a fost examinata cauza sa si ca a fost solutionata corect, iar societatea va percepe hotararea ca pe un factor ce poate restabili pacea sociala.

In acest sens, Curtea apreciaza ca in cauza se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanta de fond, Tribunalul Bucuresti, in vederea analizarii cererilor contestatorului privind infractiunile de constituire de grup infractional organizat, spalare de bani si inselaciune, in vederea respectarii principiului dublului grad de jurisdictie.

Avand in vedere ca rationamentul gresit al primei instante in analizarea elementelor constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu, prevazute de art. 297 alin. (1) din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 200/2023, s-a repercutat si asupra examinarii celorlalte infractiuni pentru care s-a solicitat sa se constate dezincriminarea, in rejudecare instanta de fond va analiza urmatoarele:

- incidenta Deciziei nr. 10/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din data de 4 iunie 2015, raportat la scopul retinut in hotararea judecatoreasca de condamnare (f. 116-117 din decizia penala nr. 862/A/08.05.2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, respectiv: 'activitatea infractionala s-a derulat in perioada iunie 2002-decembrie 2004 – constand in aceea ca inculpatul Tender Ovidiu Lucian, impreuna cu inculpatul Iancu Alexandru Marian si inculpatii Dumitrescu Cicilia si Badea Marin au urmarit sa obtina in mod fraudulos fonduri financiare a caror sursa ilicita a fost disimulata, prin incheierea cu incalcarea atributiilor de serviciu de catre Dumitrescu Cicilia si Badea Marin a unor contracte comerciale nelegale, fiind posibila decapitalizarea SC Carom SA Onesti cu suma de 1.434.911.670.083 ROL'; 'Curtea retine ca scopul constituirii grupului infractional a fost obtinerea de catre inculpati de fonduri financiare in mod fraudulos, sens in care au recurs la comiterea de infractiuni, in speta, instigare la abuz in serviciu in forma continuata, in ce-i priveste pe inculpatii: Tender Ovidiu Lucian si Iancu Alexandru Marian');

- subzistenta elementelor constitutive ale infractiunilor de spalare a banilor, in conditiile dezincriminarii infractiunii predicat (abuz in serviciu) si a disparitiei caracterului ilicit al sumelor de bani pretins obtinute din infractiunea de abuz in serviciu. Subsecvent acestei analize, se va proceda la examinarea subzistentei masurii confiscarii speciale, inclusiv cu privire la fructele bunurilor obtinute din infractiunea pentru care s-a constatat dezincriminarea (abuz in serviciu);

- subzistenta elementelor constitutive ale infractiunii de inselaciune, avand in vedere decizia Curtii Constitutionale nr. 102 din 17.02.2021, publicata in Monitorul Oficial nr. 357 din 7 aprilie 2021, solutia instantelor civile (Tribunalul Bacau si Curtea de Apel Bacau) privind contractele de vanzare-cumparare cu distributie exclusiva nr. 239 si 240/05.07.2002, precum si cea dispusa prin prezenta decizie referitoare la dezincriminarea infractiunii de abuz in serviciu, intrucat elementele ce configureaza aceasta infractiune sunt dependente direct de solutia pronuntata cu privire la abuzul in serviciu, in hotararea de condamnare retinandu-se urmatoarele: 'Inculpatul Tender Ovidiu Lucian impreuna cu inculpatii Iancu Alexandru Marian si Dumitrescu Cicilia au indus in eroare APAPS – Departamentul Postprivatizare in legatura cu indeplinirea obligatiilor asumate de SC Tender SA Timisoara prin contractul de vanzare-cumparare actiuni nr. 18/9.06.2003 de a efectua investitii tehnologice, de mediu si de capital de lucru la SC Carom SA Onesti, in sensul ca au comunicat acestei institutii, prin intermediul auditorului SC Azalee Expert Audit SRL Onesti, realizarea lor din sursele proprii si atrase ale SC Tender SA Timisoara, in conditiile in care acestea in realitate au fost realizate cu banii proprii ai SC Carom SA Onesti, mai precis ordonarea de plata pe care inculpatul Tender Ovidiu Lucian a dispus-o in numele SC Tender SA Timisoara catre SC VGB Impex SRL Bucuresti, societate al carei administrator de fapt era inculpatul Iancu Alexandru Marian, avand la baza contractul de cesiune de creanta nr. 260 bis/2003, contract nelegal incheiat, cauzandu-se prin aceasta infractiune un prejudiciu in patrimoniul SC Carom SA Onesti in valoare de 195.021.698.075 lei RON […] Infractiunea de inselaciune, pentru savarsirea careia inculpatul Tender Ovidiu Lucian a fost trimis in judecata, s-a consumat la data de 11.08.2004, cand APAPS a constatat in mod oficial realizarea obligatiilor investitionale asumate de SC Tender SA Timisoara in baza contractului de vanzare-cumparare actiuni nr.18/09.06.2003'.

Cu privire la cheltuielile judiciare ocazionate de solutionarea caii de atac, in baza art. 275 alin. (3) din Codul de procedura penala, acestea vor ramane in sarcina statului”.

* Cititi aici intreaga decizie a Curtii de Apel Bucuresti privind contestatia la executare a lui Ovidiu Tender