Desi Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sanctionat Romania si alte state, de ani de zile, in nenumarate cauze, aratand ca sarcina probei in contraventional revine, exact ca si materie penala, organului care acuza si sanctioneaza, inca sunt instante in Romania care refuza sa se conformeze prevederilor CEDO. Si nu orice instante, ci chiar Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti. E drept ca nu toti judecatorii de la JS1 ingnora prevederile CEDO, dar sunt unii care o fac, aspect care releva din nou marea problema a Justitiei din Romania – practica neunitara. Judecatoarea Cristina Nicoleta Ghita, de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins o plangere a unui participant la trafic impotriva unui proces-verbal de constatare a unei contraventii rutiere, pe motiv ca sarcina probei revine contestatorului, si ca procesul-verbal de constatare a contraventiei se bucura de o prezumtie de legalitate care face dovada comiterii contraventiei, cu atat mai mult cu cat contraventia a fost constatata personal de agentul constatator. Tribunalul Bucuresti, intr-un complet format din presedintele si vicepresedintele instantei - judecatoarele Mona Lisa Neagoe, Laura Andrei (foto) - si magistratul Sorin Vasilescu a admis recursul contravenientului in cauza, si a desfiintat hotararea Judecatoriei, trimitand totodata cauza spre rejudecare cu mentiunea ca sarcina probei nu poate sa revina contravenientului, in conformitate cu dispozitiile CEDO.

 Contravenientul a invocat prevederile CEDO, Judecatoria Sectorului 1 l-a ignorat complet

Petru Taranu a fost amendat de un agent al Politiei Rutiere Bucuresti in 13 aprilie 2009, si i-a fost retinut carnetul de conducere pe motiv ca nu a acordat prioritate pietonilor aflati pe trecere. Acesta a contestat procesul-verbal de amenda la Judecatoria Sectorului 1, invocand faptul ca desi jurisprudenta CEDO impunea agentului constatator sarcina probei, acesta a eludat obligatiile exprese, explicite si imperative care ii reveneau. Concret, contravenientul a sustinut ca, atata timp cat i-a fost interzis prin lege sa paraseasca autovehiculul fara permisiunea agentului constatator (totodata, agent de circulatie), pretinsa obligatie a sa de a dovedi inexistenta faptei imputate, constituie atat obligatie la imposibil (obstacol peremptoriu pentru acuzat de a putea apela la martorii de fapt ai evenimentului rutier), cat si obligatie imorala (obligatia dovediriiunui fapt negativ). Judecatoria Sectorului 1, prin judecatoarea Carmen Nicoleta Ghita a ignorat toate argumentele aduse de contestator si a respins plangerea acestuia impotriva procesului-verbal de contraventie, sustinand ca el era cel care trebuia sa faca dovada ca nu a comis nicio contraventie, si nu agentul constatator sa descopere probe care sa arate fara putinta de tagada ca cel sanctionat a comis contraventia.

Tribunalul Bucuresti: „Aprecierea instantei ca sarcina probei ar reveni contestatorului reprezinta o obligatie imposibila”

Judecatorii Mona Lisa Neagoe, Laura Andrei si Sorin Vasilescu au decis, in dosarul 16827/299/CV/2010, prin decizia civila 1771 din 2 iunie 2011, ca hotararea 19089 din 12 octombrie 2010, pronuntata de judecatoarea Cristina Nicoleta Ghita, de la Judecatoria Sectorului 1, prin care a fost respinsa contestatia contravenientului impotriva amenzii, pe motiv ca cel sanctionat ar fi trebuit sa probeze ca nu a comis contraventia pentru care a fost amendat este eronata si contravine prevederilor CEDO. Astfel, cei trei judecatori au aratat ca: “aprecierea instantei ca sarcina probei ar reveni contestatorului reprezinta in fapt o obligatie imposibila, cat timp potrivit actualei reglementari in materia circulatiei rutiere ce impune conducatorului auto sa nu paraseasca autovehiculul decat cu permisiunea agentului de politie, situatie obiectiva care constituie un obstacol peremptoriu pentru acuzat de a putea apela la martorii de fapt ai evenimentului rutier. (…) Tribunalul constata ca hotararea primei instante este total nemotivata si contradictorie.Considerentele sentintei civile cuprind expunerea argumentelor petentului din plangerea contraventionala, dupa care brusc se enunta concluzia ca sarcina probei revine contravenientului. Cele doua randuri de 'motivare' nu contin o analiza pertinenta legata de aplicarea sau nu a normelor CEDO, asa cum petentul a invocat, nu se indica in niciun fel ce anume retine sau inlatura instanta pe aspectul prezumtiei de nevinovatie raportat la constatarile agentului sanctionator. Tribunalul apreciaza ca prima instanta nu a indicat in hotararea sa in niciun fel motivele pe care se sprijina in pronuntarea solutiei. Mai mult, cele cuprinse pe fila 1 ale sentintei nu se coordoneaza logic cu cele expuse pe fila 2 a acesteia, astfel incat nu se poate stabili ce anume a analizat instanta din cererea cu care a fost investita”.

* Cititi aici decizia civila numarul 1771/2011 a Tribunalului Bucuresti