Halucinant: in Romania judecatorii condamna mai nou nu in baza Codului penal, ci in baza conventiilor internationale. S-a intamplat in cazul Elenei Udrea, care a fost executata cu 8 ani inchisoare pentru o fapta neincriminata de Codul penal, de catre judecatoarea Claudia Jderu (foto) de la Curtea de Apel Bucuresti, aceasta din urma incercand sa isi justifice executia in baza prevederilor Conventiei ONU impotriva coruptiei si protocolului Conventiei referitoare la protectia intereselor financiare ale Comunitatilor europene.

Lumea Justitiei publica in editia de astazi un prim epiosod cu motivarea sentintei nr. 45 din 2 martie 2021, pronuntata in dosarul 5230/2/2017, prin care Elena Udrea a fost condamnata la 8 ani inchisoare cu executare in cauza privind finantarea campaniei electorale pentru referendumul din 2009. Este o motivare care probabil o face invidioasa pe vestita judecatoare Camelia Bogdan, care acum asista la nasterea unei noi vedete la Curtea de Apel Bucuresti, si anume Claudia Jderu.

Motivarea este de noaptea mintii, dupa cum veti vedea in articolul de astazi si in cele ce vor urma. Astfel, judecatoarea Claudia Jderu a avut in opinia noastra vizibile dificultati in a explica de ce a condamnat-o pe Elena Udrea pentru doua fapte de instigare la luare de mita pentru altul, in conditiile in care la momentul pretinsei lor comiteri, anul 2009, aceste fapte nu erau incriminate de Codul penal. In acest sens, Claudia Jderu isi justifica executia explicand ca desi Codul penal in vigoare in 2009 nu prevedea instagarea la luare de mita “pentru altul”, totusi Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei din 2003, ratificata de Romania in 2004, impune incriminarea unor asemenea fapte.

De asemenea, aceeasi judecatoare Jderu invoca pentru condamnarea Elenei Udrea pentru fapte neincriminate de Codul penal o alta Conventie. Mai exact, un protocol dintr-o conventie. Este vorba despre “protocolul anexa” de la “Conventia referitoare la protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene”.

Totodata, pe langa cele doua conventii, Jjderu mai face trimiteri la un studiu ICCJ si un raport Greco.

Conventiile nu reprezinta lege penala

Problema este ca tratatele si conventiile internationale nu constituie lege penala, nu stabilesc infractiuni si pedepse, ci reguli prin care statele semnatare urmaresc sa atinga un obiectiv. In baza unui tratat international, un stat membru poate cel mult sa-si modifice legislatia pentru a incrimina niste fapte penale de o anumita natura, dar numai legea penala romana poate stabili o infractiune si pedeapsa ce se impune.

De altfel, insasi Claudia Jderu afirma in motivare ca cele doua conventii pe care le mentioneaza “cheama statele sa incrimineze ca fapte de coruptie deturnarea fondurilor publice, spalarea produselor actelor de coruptie si obstructionarea justitiei” si “cheama statele sa ia masuri eficace impotriva deturnarii fondurilor comunitare”. Or, incriminarea se face numai prin lege sau prin modificarea legii, ceea ce in cazul introducerii sintagmei “pentru altul” la luarea de mita s-a intamplat in 2014.

Codul penal o arunca in aer pe Jderu

Motivarea judecatoarei Claudia Jderu este aruncata in aer chiar de Codul penal, care stabileste ca doar legea penala prevede faptele care constituie infractiuni, nu Conventiile internationale.

“Art. 1 Legalitatea incriminarii

(1) Legea penala prevede faptele care constituie infractiuni.

(2) Nicio persoana nu poate fi sanctionata penal pentru o fapta care nu era prevazuta de legea penala la data cand a fost savarsita.

Art. 2 – Legalitatea sanctiunilor de drept penal

...

(2) Nu se poate aplica o pedeapsa ori nu se poate lua o masura educativa sau o masura de siguranta daca aceasta nu era prevazuta de legea penala la data cand fapta a fost savarsita”.

Intr-adevar dispozitiile tratatelor internationale la care Romania este parte se pot aplica in detrimentul Codului penal, doar in cazul articolelor din Codul penal privind teritorialitatea legii penale, personalitatea legii penale, realitatea legii penale sau universalitatea legii penale, in legatura cu savarsirea unor infractiuni pe teritoriul altor state.

Kovesi si Bulancea au beneficiat direct de pe urma “infractiunilor” savarsite de Udrea

Altfel, aceeasi motivare a judecatoarei Claudia Jderu contine si niste analize care, din punctul nostru de vedere, nu au cum sa reziste la Inalta Curte, odata cu judecarea apelului. Spre exemplu, judecatoarea Jderu sustine ca Elena Udrea si toti inculpatii din acest dosar au avut de castigat de pe urma realegerii lui Traian Basescu in functia de presedinte. Logica lui Jderu poate fi extinsa, in sensul ca inclusiv Laura Kovesi, cea care a confirmat rechizitoriul impotriva lui Udrea, intrucat daca Traian Basescu nu era ales din nou presedinte, aceasta nu devenea sefa DNA. Iar daca Laura Kovesi nu ajungea sefa DNA, atunci nici procurorul Marius Bulancea, autorul dosarului, nu ar fi ajuns procuror DNA. Asadar, deci inclusiv Bulancea si Kovesi au avut de castigat de pe urma asa-ziselor “infractiuni” comise de Udrea.

Iata cum explica judecatoarea Claudia Jderu de ce a condamnat-o pe Elena Udrea pentru fapte neincriminate de Codul penal (vezi facsimil):

“B. Incadrarea juridica a faptelor descrise anterior, legea penala mai favorabila si individualizarea judiciara a pedepselor:

Anterior analizarii concrete a incadrarii juridice a fiecareia dintre infractiunile retinute in sarcina inculpatilor in cauza, instanta va analiza parte din apararile formulate de inculpati privind expresia 'pentru sine sau pentru altul' in cazul infractiunilor de luare de mita deduse judecatii, expresie ce se regaseste in dispozitiile art. 289 alin. 1 C.pen. insa nu si in cele ale art. 254 C.pen.

Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei din 31 octombrie 2003 ratificata de Romania prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004 publicata in Monitorul Oficial nr. 903 din 5 octombrie 2004 impune statelor incriminarea unei largi game de acte de coruptie, chiar daca acestea nu sunt considerate ca drept delicte in baza dreptului intern. Astfel, Conventia cheama statele sa incrimineze ca fapte de coruptie deturnarea fondurilor publice, spalarea produselor actelor de coruptie si obstructionarea justitiei. Capitolul III al Conventiei ONU determina caracteristicile coruptiei savarsite referitor la agenti publici nationali (art. 15), agenti publici straini si functionari ai organizatiilor internationale publice (art. 16), ca fiind fapta savarsita cu intentie, de a promite, de a oferi sau de a acorda functionarului public, direct sau indirect, un folos pentru sine sau pentru altul pentru a indeplini sau nu un act in exercitiul functiilor sale oficiale.

Conventia referitoare la protectia intereselor financiare ale Comunitatilor Europene si protocoalele aditionale, (publicata in Journal officiel des Communautes europeennes, 27 noiembrie 1995, nr. C.316/49 si urm.) cheama statele sa ia masuri eficace impotriva deturnarii fondurilor comunitare. In protocolul anexa este definita coruptia pasiva ca fiind fapta savarsita cu intentie de catre un functionar, direct sau indirect, de a pretinde sau a primi foloase de orice natura pentru sine sau pentru altul sau de a nu le refuza, pentru a indeplini sau nu, intr-un mod contrar indatoririlor sale oficiale, un act in exercitiul acestei functii si care putand aduce atingerea intereselor financiare comunitare. Mai apoi, in articolul urmator (art. 3) se defineste coruptia activa ca fiind fapta savarsita cu intentie, constand in promisiunea sau in darea, direct sau indirect, a unui avantaj, de orice natura, unui functionar, pentru sine sau pentru altul, in scopul de a indeplini sau nu intr-un mod contrar indatoririle sale de serviciu, aducand prin aceasta atingere intereselor financiare comunitare.

Potrivit art. 254 C.pen. (1968) fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Atunci cand legiuitorul vorbeste de foloase necuvenite sensul sintagmei este cel de drept comun, in acceptiunea dreptului penal roman; iar aceste foloase pot fi directe sau indirecte, dar fara a se renunta la caracterul de plata a prestatiei functionarului. Sensul de folos 'indirect' se refera la persoane interpuse, dar tot in ideea recompensarii actului faptuitorului, cum ar fi un dar facut sotiei functionarului si nerestituit, reparatii, zugraveli, efectuarea de lucrari in favoarea faptuitorului sau acolitilor sai, acestia putand fi o ruda, un prieten sau chiar o persoana juridica. Cel ce aloca acestora folosul necuvenit este faptuitorul din vointa sa, si nu platitorul favorului care trebuie sa fie mereu altul decat beneficiarul platii necuvenite. La randul sau, aceasta persoana va beneficia intotdeauna de celelalte avantaje astfel cumparate in contrapartida.

Intr-adevar art. 254 C.pen. (1968) nu distinge intre beneficiarii banilor sau foloaselor iar obligatiile internationale asumate de Romania privesc incriminarea faptelor de coruptie indiferent de persoana in favoarea careia se urmareste obtinerea folosului. In forma in vigoare a textului art.289 C.pen., legiuitorul a stabilit ca folosul este obtinut pentru sine sau pentru altul tocmai pentru a sublinia, in mod expres, faptul ca nu conteaza cine obtine emolumentul/rasplata rezultat/ rezultata dintr-un act de coruptie. Aceasta mentionare expresa nu conduce la concluzia absentei incriminarii in norma penala substantiala anterioara. Per a contrario ar rezulta ca un act de coruptie realizat in beneficiul sotului/copilului/parintilor/a unui sponsor politic nu poate fi sanctionat penal, ceea ce este absurd. Termenul final este folosit chiar de catre instanta de contencios constitutional in decizia nr. 584 din 25 septembrie 2018 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic pct. 1 din Legea pentru modificarea si completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si a legii in ansamblul sau.

Aceeasi opinie este exprimata in doctrina, urmand a se vedea in acest sens C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache, Institutii de drept penal. Curs selectiv pentru examenul de licenta, Editura Trei, 2008. Aceasta a fost si concluzia Studiului bianual despre individualizarea pedepselor in cazurile de luare de mita, trafic de influenta si cumpararea de influenta, in cadrul caruia Inalta Curte de Casatie si Justitie a examinat 69 de hotarari judecatoresti definitive pentru a doua jumatate a anului 2011. S-a observat ca in unele dintre aceste decizii (trei condamnari pentru coruptie activa si trei condamnari pentru trafic de influenta), condamnarile pronuntate pentru coruptie pasiva si trafic de influenta priveau cazuri ce includeau un tert beneficiar. Concordanta a fost si concluzia autoritatilor romane exprimata in cadrul celei de a treia runde de evaluare efectuata de GRECO privind incriminarile Articolele 1a si 1b, 2-12, 17-17, 19 paragraful 1 al Conventiei Penale privind Coruptia (ETS 173), Articolele 1-6 ale Protocolului Aditional (ETS 191) si Principiului Director 2 (incriminarea coruptiei) si transparenta finantarii partidelor politice: Articolele 8, 11, 13b, 14 si 16 ale Recomandarii Rec(2003)4 asupra Regulilor Comune impotriva Coruptiei in Finantarea Partidelor Politice si a Campaniilor Electorale si – in general – Principiul Director 15 (finantarea partidelor politice si campaniilor electorale).

Instanta apreciaza ca nu s-ar putea sustine in mod credibil ca norma juridica era, la data faptelor, lipsita de previzibilitate si ca doctrina si jurisprudenta invocata nu ar fi fost suficiente pentru a lamuri sensul acesteia in conditiile in care unul dintre elementele avute in vedere in analiza aferenta art. 7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este gradul de instruire al destinatarilor normei (Kononov c. Letoniei, MC, 17.05.2010, par. 235). In prezenta cauza participantii la comiterea celor doua infractiuni de luare de mita, autori sau instigator erau functionari publici, persoane cu o pregatire profesionala inalta, in cazul inculpatei Udrea Elena Gabriela chiar cu pregatire juridica, aceasta avand profesia de avocat, astfel ca nu s-ar putea retine faptul ca nu au cunoscut ca reprezinta ilicit penal obtinerea de foloase necuvenite pentru altul.

In subsidiar, instanta retine ca in mod evident castigarea alegerilor prezidentiale de catre presedintele in functie, candidat independent sustinut de Partidul Democrat Liberal a produs un folos personal, cel putin nepatrimonial tuturor inculpatilor cercetati in prezenta cauza pentru infractiuni de coruptie (cu titlu de exemplu, oferirea unui titlu sau a unei distinctii, avansarea in cariera, oferirea unui loc eligibil pe liste de candidaturi ale unui partid in cazul unor alegeri locale sau parlamentare etc.). avand in vedere legatura acestora cu Partidul Democrat Liberal, respectiv inculpata UDREA Elena Gabriela, Ministru al Turismului, indeplinea functia de secretar executiv al Partidului Democrat Liberal si facea parte din Biroul Permanent National, organismul permanent de conducere a activitatii partidului; inculpatul TARHON Victor a fost ales in functia de presedinte al Consiliului Judetean Tulcea in urma alegerilor locale din 01.06.2008 din partea Partidului Democrat Liberal iar inculpatul NASTASIA Gheorghe a fost membru al Partidului Democrat Liberal pana la momentul numirii sale in functia de Secretar General in cadrul Ministerului Turismului cu sustinerea partidului anterior mentionat. in aceste conditii instanta retine ca faptele de coruptie deduse judecatii au condus la obtinerea de foloase proprii (personale) cel putin nepatrimoniale pentru toti participantii la comiterea acestora“.