Avocatul Catalin Dancu (foto) – fost consul general al Romaniei la New York – a fost prezent miercuri, 23 octombrie 2024, la interviurile Asociatiei Lumea Justitiei, unde a demontat pas cu pas dosarul pe care Directia Nationala Anticoruptie l-a deschis impotriva lui. Precizam ca este o speta in care un parchet incrimineaza un avocat pentru simplul fapt ca si-a facut meseria. Practic, asistam la o reeditare a cazului „Robert Rosu”.

Este vorba despre cauza in care procurorul DNA Clement-Mihai Resmerita il acuza pe maestrul Dancu ca a instigat un politist (subcomisarul George-Cristian Mirica de la Brigada Autostrazi din cadrul IGPR, inculpat in acelasi dosar) sa acceseze bazele de date ale politiei, astfel incat avocatul sa verifice daca un client al sau are sau nu permisul de conducere suspendat.

Dancu: informatia nu a fost furnizata „fara drept”

In interviul acordat senior editorului Luju Razvan Savaliuc, avocatul Catalin Dancu a explicat ca i-a cerut politistului aceste informatii in cadrul dosarului in care il reprezinta pe client in baza unei imputerniciri avocatiale – o cauza privind contestarea masurii de suspendare a permisului auto (vezi facsimile 1 si 2). Asadar, aceasta solicitare a fost facuta cu drept, nicidecum fara drept, asa cum pretinde parchetul anticoruptie, a adaugat avocatul.

Maestrul Dancu a declarat pentru Lumea Justitiei nu doar ca demersul lui de a-i solicita politistului date despre permisul de conducere al propriului client a fost un demers legitim (avand in vedere ca respectiva informatie era necesara in cadrul unui dosar aflat pe rolul unei instante), dar si ca asa-zisa instigare despre care vorbeste procurorul DNA Mihai Resmerita nu exista. Motivul este unul simplu: politistul contactat de avocat (subcomisarul George Mirica) nu a accesat personal bazele de date pentru identificarea informatiei cerute, ci la randul lui a trimis solicitarea mai departe catre IPJ Olt. Or, niciunde in legislatia penala nu exista infractiunea de „instigare la instigare”, a mai explicat avocatul Catalin Dancu in interviul acordat Asociatiei Lumea Justitiei.

Inca o sifonare de informatii

Totodata, maestrul Dancu a denuntat felul in care Directia Nationala Anticoruptie a procedat cu privire la persoana sa: desi in comunicatul dat publicitatii luni, 21 octombrie 2024, DNA nu il mentioneaza nominal pe avocat (click aici pentru a citi), in aceeasi zi de luni intreaga presa a publicat numele lui Catalin Dancu. Precizam ca o actiune asemanatoare a DNA fata de o persoana publica a avut loc saptamana trecuta (la 17 octombrie), cand acelasi parchet anticoruptie a scurs in mass media nu doar numele fostului ministru al Sanatatii Nelu Tataru (vizat de un dosar DNA), ci si imagini de la perchezitiile efectuate in cabinetul lui Tataru de la Spitalul Municipal Husi. Evident: toata aceasta operatiune a DNA impotriva fostului ministru a avut loc cu ore intregi inainte ca dosarul lui Nelu Tataru sa fie trimis la Parlament, pentru cererea de ridicare a imunitatii.

Procurorul nu s-a trecut cu numele complet in rechizitoriu

Mentionam ca rechizitoriul nr. 114/2/P/2024 al procurorului Clement-Mihai Resmerita a fost confirmat de catre seful Sectiei a II-a de la DNA Central, procurorul Ionut Ardeleanu (vezi facsimil 3). De asemenea, remarcam ca procurorul de caz si-a trecut pe actul de acuzare doar prenumele Mihai, nu si prenumele Clement. Oare ce nu-i convine? Ne punem aceasta intrebare, in conditiile in care magistratii sunt trecuti cu numele complet (toate prenumele si toate numele de familie) in actele oficiale – fie ca vorbim despre decretele prezidentiale, hotarari ale CSM, dosare ale parchetelor si instantelor etc.

Incheiem, intrebandu-ne daca organizatiile profesionale ale avocatilor vor lua atitudine in fata dosarului pe care DNA l-a deschis impotriva confratelui Catalin Dancu, asa cum au facut, de exemplu, in cazul avocatului Robert Rosu, a carui condamnare nedreapta dispusa de „Completul negru” de la ICCJ a provocat proteste masive la nivel national.

Redam principalele afirmatii ale maestrului Dancu (vezi video):

„Toti stim ca nu e de competenta DNA (n.r. un asemenea dosar, in care inculpatul este avocat), dar nu suna frumos in spatiul public un dosar in care un avocat de statutul si notorietatea mea sa fie trimis de Parchetul regulat al Curtii de Apel Bucuresti – cum e normal. Si atunci a profitat de Statutul politistului si de problemele politistului din acest dosar si in mod evident a refuzat sa disjunga situatia cauzei mele de a acestui politist si sa ma trimita unde era normal sa ma trimita (la parchetul curtii de apel), preferand sa se impauneze cu acest nume al meu si sa creada ca, vai, uite, am reusit un caz de mare succes, pentru ca un avocat, in exercitarea legala a drepturilor sale, a avut tupeul sa solicite o verificare a clientului in sistem, pentru a se vedea daca omul are dreptul sa conduca sau sa nu conduca.

De altfel, pentru faptul ca nu e vorba de o incalcare a legislatiei privind accesul la date confidentiale (date nedestinate publicului) sta si dovada ca politistul primise din partea mea nu numai imputernicirea avocatiala pe care a aratat-o si diligentele oficiale, ci intregul dosar al instantei (n.r. care reducea perioada de suspendare a permisului), tocmai ca sa-i transmit omului (chiar prieten fiindu-mi) toata linistea legala ca ceea ce-i cer nu-i cer ca un favor – cum mi-a scris procurorul in rechizitorul: ca i-am cerut un favor... Nu. Faptul ca cer ca avocat – cu toata documentatia – un drept de informare vizavi de clientul meu nu e un favor; e un drept.

Ceea ce nu spune procurorul (si o sa se vada in cadrul procesului) este ca politistii care au accesat (n.r. sistemul)... El n-a accesat. Ideea interesanta este ca eu l-am instigat sa acceseze o baza de date pentru informatii nepublice. Numai ca el n-a facut lucrul asta. S-a dus la un alt coleg si, la randul lui, chipurile, l-a instigat pe acel coleg sa-i dea aceasta informatie legata de clientul meu. Politistul cu care am vorbit avea dreptul sa acceseze (n.r. sistemul). Informatia nu era din categoria informatiilor nepublice.

Cu tot regretul, rog pe cei din presa care sunt interesati de subiect sa retracteze ideea: 'Catalin Dancu a cerut acces la informatii secrete'. Nu exista asa ceva. In dosarul asta nu e nicio informatie secreta. Nu confundam informatiile secrete cu informatii clasificate.

Ei (n.r. cei de la DNA) au un anume obicei de a face acest dublu joc: intai dau un comunicat si dupa aceea, sifoneaza informatii din dosar pe alte cai.

Nu sunt informatii secrete. Nu avem informatii clasificate. Nu avem date nepublice, pentru ca eu nu i-am solicitat decat politistului (ca urmare a refuzului nejustificat al autoritatilor brigazii rutiere de a ma informa in legatura cu diligentele mele) sa nu se intample vreo nenorocire ca omul asta sa conduca pe drumurile publice.

Deci fapta penala este ca mi-am permis sa-l rog (n.r. pe politist), in baza mandatului de avocat. Politistul a primit toate documentele prealabile solicitarii diligente. I-am trimis tot dosarul, ca sa nu aiba omul nicio temere.

Un alt element de eroare pe care lumea trebuie sa-l inteleaga este simplu: eu, in 31 de ani de cariera, mi-am respectat si reputatia, si statutul, si conduita mea fata de colegi judecatori, procurori – lucrul pe care o sa-l fac pana o sa termin munca asta. Nu aveam nevoie de favoruri (cum spune domnul procuror in dosar), pentru ca chestiunea asta nu era o problema care ma castiga pe mine. In cel mai clar lucru, lipsa de raspuns al autoritatilor fata de situatia baiatului asta care era in dosar m-a determinat sa ii cer lucrul asta trimitindu-i toata documentatia, tocmai in speranta ca va accelera un raspuns al autoritatilor.

Spune procurorul ca nu putea sa se duca cu dosarul pe alineatul 1. Si atunci, l-a pus pe alineatul 2 ('fara drept'). E gresit: n-am actionat pe sintagma 'fara drept'. Dreptul aveam s-o fac.

Nu intreaba nimeni ce urmaresc sa castig eu, de acum un an si sase luni, din perspectiva unei instigari la o fapta pe care politistul n-o comite. Pentru ca el n-a accesat baza de date. Atentie: la randul lui, politistul instiga. Deci avem o infractiune de instigare la instigare. Eu n-am auzit asa ceva in 31 de ani de cariera. Acuma, fiecare a facut scoala in moduri diferite. Am incercat sa-i explic (n.r. procurorului).

In dosar, se mai afla doua persoane (din care una publica), tot clienti de-ai mei, care au primit aceeasi situatie in dosarele pe care le-am instrumentat in instanta. Le-am adus si pe alea ca proba ca am facut diligentele similare. Pentru alea nu sunt trimis in judecata.

Ratiunea este simpla: alti inculpati din acest dosar, care n-au legatura cu mine, au apelat la serviciile politistului fara a fi avocati. Acolo e mai grav. Au apelat ca persoane fizice. Aia sunt scosi din cauza, pleaca, se dispune neinceperea urmaririi penale, pentru ca ei nu prezinta interes public si urmarile faptelor lor nu sunt grave. Interesul public e numele si statutul meu: fost consul general, avocat celebru care a creat atatea probleme DNA-ului in multe dosare...

N-am nimic cu DNA, ca institutie: isi fac treaba, au multe dosare pentru care merita aplaudati... Dar persoana celui care care si-a pus semnatura pe un asemenea rechizitoriu, din punctul meu de vedere, reprezinta o mare problema profesionala pentru ca, contrar practicii, multi judecatori... Si chiar judecatorul Udroiu (care acum e la Curtea Suprema) a aratat foarte clar ca nu poate sa existe o infractiune de instigare la un acces de genul asta daca autorul nu face lucrul asta. Politistii care au accesat sistemul (autorii) sunt martori in dosar.

Fereasca Dumnezeu: orice avocat, daca incearca, in virtutea mandatului si a diligentelor dintr-un dosar, sa solicite chiar telefonic daca clientul lui are dreptul de a conduce sau daca clientul are permisul de conducere la politie.

Cei care ma reprezinta si eu, personal, am incercat sa-i aratam (n.r. procurorului DNA Mihai Resmerita) eroarea de interpretare a legii. E posibil ca, cu experienta noastra in alte dosare sau in modul in care eu, reprezentand clienti, am castigat dosare care l-au privit (n.r. pe Resmerita), sa creeze un ego, un orgoliu care sa justifice autoritatea de procuror. Pentru ca atunci cand l-am intrebat concret: 'Ce ai cu mine? De ce faci toate lucrurile astea, in conditiile in care tu stii ca eu n-am nicio treaba cu activitatile politistului?', a a avut raspunsul: 'Cum sa las eu sa nu fii sanctionat? Tu, ca avocat, trebuia sa intelegi, sa cunosti... Tu ai alt rafinament de a intelege cum se intampla lucrurile astea'... Adica m-a bagat in niste filosofii absolut penibile si am inteles, de fapt, ca e doar o problema a lui de cariera.

Se dovedeste clar ca standardul lui (n.r. al procurorului) de evaluare este impotriva mea, ca atac la persoana mea, pentru ca acele persoane fizice care au comis aceeasi infractiune presupus comisa de mine fata de de acelasi politist sunt scosi din cauza, pentru ca nu reprezinta o problema de interes public si nu prezinta urmari grave. Dar cand l-am intrebat (n.r. pe procuror) ce urmari grave am generat eu acum un an si sase luni vizavi de dreptul meu de a cere o informatie legala, a tacut din gura. Deci aceasta dovedeste faptul ca el nu a respectat standardul de impartialitate. Ce n-a inteles dansul si multi nu inteleg: cand esti numit intr o functie diplomatica de un asemenea rang, cand esti agreat si numit ambasador al Romaniei in statul Israel si esti supus unor verificari de la cele mai inalte structuri (stim toti), cand detin ORNISS dintre cele mai inalte grade de calificare inseamna ca daca eu as fi cunoscut ca este o informatie secreta, o ceream in autorizare, faceam diligentele, mi se spunea ca informatia privind permisul clientului meu e o informatie nepublica. In conditiile in care in toate dosarele in care eu am lucrat pe informatii de acest gen, cunoscand importanta structurii, eu am utilizat acest drept de acces numai in cauze, respectand legea. Cunoscandu-mi trecutul (pedigree-ul), faptul ca stiam bine diferenta dintre o informatie publica si una nepublica, cum sa vii sa-mi spui ca eu instig un politist care, avand acces legal, n-o face el (n.r. nu acceseaza informatia)? O face altcineva.

Ce spun ceilalti doi colegi politisti care au facut accesul? Unul habar n-are cine e Dancu. Doi: in mod legal am facut accesul.

Daca un avocat va suna si va intreaba in legatura cu clientul lui, aia e informatie publica. Nepublica e daca eu ceream: 'Vreau sa stiu situatia de permis a lui Razvan Savaliuc'. In ce baza? 'Asa, intre noi, te rog eu: zi si mie daca are voie sa nu conduca sau sa conduca'. Atunci, da, intr-adevar, eu nu aveam niciun drept sa solicit. Ai sintagma 'fara drept' pentru datele si informatiile despre permisul tau sau despre oricine altcineva, dar nu ale clientului meu, pe care il am sub mandat. Politistul spune: 'Daca ne suna avocatii si ne dovedesc ca au calitate oficiala (ca in orice dosar), normal ca le spunem daca clientul lor poate sa conduca sau nu'. Ce credeti ca spune politistul in declaratie? 'E adevarat: a avut dreptate domnul Dancu. Din eroare, noi n-am procesat in baza de date situatia clientului lor'.

Am facut acest demers cu rugamintea sa faca solicitarea catre (n.r. IPJ) Olt. Era altceva daca solicitam ca diligentele sa fie facute in cu totul alt cadru (informatii clasificate, informatii de Interpol, informatii de persoane urmarite) in cazul aice era informatie publica.

Colegii avocati care ne urmaresc trebuie sa inteleaga ca chiar si in limitele noastre de reprezentare, un gest de a cere pentru clientii nostri o informatie care pentru client nu are caracter secret (privind dreptul lui de a conduce) este interpretat eronat de un procuror (indiferent cum il cheama), in ideea ca noi instigam in vederea comiterii unei infractiuni pentru care nu inteleg scopul.

Am toata constiinta si linistea sufleteasca ca n-am incalcat legea. N-am facut-o niciodata. Imi respect prea mult valoarea mea. Si sper din suflet ca completul sa reuseasca cat se poate de repede ca aceasta situatie a nevinovatiei sa fie rezolvata”.