Magistratii Curtii de Apel Bucuresti care au decis, joi, arestarea preventiva a altor 15 vamesi si politisti de frontiera de la Stamora Moravita si Foeni, pentru luare de mita au sustinut, in motivarea deciziei de arestare, ca inculpatii obtineau zeci si chiar sute de mii de euro intr-o singura tura, si ca nu se fereau de nimeni, fiind convinsi ca au protectia sefilor. Chiar si fiind convinsi ca beneficiaza de protectia sefilor, vamesii, cu ajutorul politistilor de frontiera, si-au creat un adevarat mecanism de preintampinare a eventualelor actiuni de prindere in flagrant. Mai mult, instanta a ajuns la concluzia ca investigatorii sub acoperire nu au facut niciun demers de natura a-i provoca sau instiga pe inculpati sa ia mita. In plus, Curtea de Apel Bucuresti a considerat ca nu neaparat comiterea infractiunii de luare de mita ar reprezenta pericolul social concret si ar impune arestarea preventiva a inculpatilor, ci modul in care acestia, prin actiunile lor, puneau in pericol siguranta vamilor. Concret, singura interactiune a vamesilor cu TIR-urile si camioanele care tranzitau Romania era in momentul in care luau mita, autovehiculele nemaifiind controlate, putand transporta chiar si arme sau bombe. In final, magistratii au precizat ca, in ciuda schimbarilor de personal de la vama si din randurile politistilor de frontiera, nou-venitii se integrau imediat in structura infractionala organizata.

Vamesii, ajutati de politistii de frontiera sa scape de flagrante

In motivarea deciziei de arestare, magistratii Curtii de Apel Bucuresti au precizat ca: „(...) structura grupului infractional organizat si modul de operare utilizat, articulat pe specularea particularitatilor zonei de frontiera si pe restrictiile de deplasare impuse in asemenea sectoare, le-au conferit inculpatilor posibilitatea de repetabilitate, aproape zilnica, a actelor materiale. Mai mult, prin cooptarea in cadrul gruparii criminale a echipajelor mobile ale vamii si politiei de frontiera, a unor politisti din alte structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor, a caror competenta functionala era circumscrisa aceleiasi zone, precum si cooperarea stransa cu traficantii de tigari si complicii acestora, inculpatii si-au constituit un veritabil mecanism de protectie si de preintampinare a unor eventuale actiuni de surprindere a lor in flagrant. In acest sens, avem in vedere ca, in momentul in care era accesat sistemul lor propriu de supraveghere a zonei, respectivul segment de teritoriu era pe deplin sub stapanirea grupului infractional organizat, fiind scos, practic, pe durata in care traficantii erau lasati sa introduca fraudulos tigari in tara, de sub autoritatea statului. Gravitatea acestui cadru infractional este accentuata si de numeroasele referiri (rezultate din convorbirile ambientale aflate la dosar) ale membrilor gruparii criminale la perioada anterioara declansarii cercetarilor in acest dosar, cand, asa cum au evocat interlocutorii, se obtineau din aceasta activitate infractionala sume de bani de ordinul zecilor de mii si chiar sutelor de mii de euro pe fiecare tura de serviciu, precum si invocarea unei „protectii” din partea sefilor ierarhici, pana la nivelul structurilor centrale, obtinuta in schimbul remiterii unei parti din acele foloase. (…) De asemenea, aceiasi politisti si-au folosit cunostintele profesionale pentru a asigura grupului infractional organizat un mod de operare cat mai eficient si de natura sa impiedice conservarea sau administrarea, prin mijloacele clasice de investigatie, a unor probe impotriva lor si a celorlalti membri ai gruparii. In ceea ce priveste consecintele faptelor comise, se precizeaza ca urmarile produse nu sunt doar cele specifice infractiunilor de coruptie”.

Camioanele si TIR-urile nu erau controlate deloc,traficantii puteau sa introduca in tara si arme

Mai mult, magistratii Curtii sustin ca cel mai grav este ca, in schimbul spagii, vamesii si politistii de frontiera nu mai controlau deloc camioanele si TIR-urile care treceau prin vama, neputand astfel depista un eventual transport de arme sau alte substante periculoase.
“Potrivit atributiilor pe care le au, atat politistii de frontiera, cat si lucratorii vamali trebuie sa asigure efectuarea controlului specific de frontiera asupra persoanelor si, respectiv, marfurilor, precum si sa constate eventualele fapte penale sau contraventii, cu aplicarea masurilor corespunzatoare, fiind responsabili de securitatea tuturor cetatenilor. (...)Prin neindeplinirea acestor sarcini, politistii de frontiera si lucratorii vamali, pe de o parte au vitregit bugetul consolidat al statului de aceste resurse financiare, dar, cea mai grava consecinta a activitatii infractionale este materializata de modul de operare ce a fost utilizat de grupul infractional organizat cercetat in acest dosar. Asa cum reiese din cele prezentate mai sus, pentru traficantii de tigari care faceau parte din gruparea criminala, politisti de frontiera si vamesii nu efectuau practic nici un fel de control de frontiera, iar singura interactiune consta in primirea sumei de bani prestabilita pentru a fi remisa, ca obiect al faptei de coruptie. Fata de aceasta atitudine, se putea intampla oricand ca un traficant din aceasta grupare criminala sa se foloseasca de oportunitatea circumscrisa respectivului mod de operare si sa dea suma de bani convenita, cu titlu de mita, lucratorilor vamali si politistilor de frontiera pentru a i se tolera detinerea frauduloasa a unei anumite cantitati de tigari, in timp ce in autoturismul sau s-ar fi aflat, pe langa tigari, orice alte bunuri periculoase sau interzise la detinere, cum ar fi droguri, materiale explozive sau toxice, arme si munitie, etc”.

Spaga era un mod de viata pentru vamesi. Nou-venitii se integrau instantaneu in structura infractionala

In final, magistratii CAB au constatat ca “din numeroasele discutii purtate in mediul ambiental a reiesit ca activitatea infractionala desfasurata de catre lucratorii vamali si de politistii de frontiera pusi sub invinuire in prezenta cauza constituia un veritabil mod de viata, iar exercitarea actelor materiale de luare de mita reprezenta singura lor preocupare, pe timpul serviciului. (...) activitatea infractionala era, in principiu, generalizata la nivelul majoritatii lucratorilor vamali si a politistilor de frontiera din P.T.F. Moravita si P.T.F. Foeni. In perioada in care s-au desfasurat cercetarile au existat situatii in care o anumita grupa a vamesilor a lucrat succesiv cu mai multe ture formate din politisti de frontiera diferiti, precum si cazuri in care anumiti vamesi sau politisti s-au mutat de pe o tura pe alta, ori au venit cu transfer de la alte structuri de politie. Niciuna dintre aceste situatii nu a constituit vreun impediment ca activitatea grupului infractional organizat sa se desfasoare in acelasi ritm, iar functionarii nou-veniti ori cei care s-au vazut pusi in situatia de a interactiona pentru prima data s-au integrat aproape instantaneu in gruparea criminala utilizand regulile si modul de operare prestabilite. Din probele administrate reiese ca inculpatii nu doar ca pretindeau foloase materiale, dar toti participau la impartirea foloaselor obtinute de catre cei care le pretindeau direct, si au pus la punct un mod de organizare minutios in obtinerea foloaselor, la care participau toti lucratorii de politie ai PTF, toti beneficiau de foloasele primite, prin impartirea acestora, impartire ce se efectua ierarhic, pana la seful punctului de frontiera. Modul de organizare si de lucru, sistemul relationat specific existent intre inculpati, intr-o institutie a statului cu rol de protectie a frontierelor tarii erau cunoscute de toti cei care tranzitau vama, rezultand ca si in situatia in care unele persoane nu aveau sumele cerute, nu erau lasate sa tranziteze pana nu ofereau cat se pretindea. Increderea reciproca a inculpatilor ca pot actiona in acest mod era atat de mare incat nu aveau nicio temere ca vor fi prinsi, acest fapt a facut sa fie cunoscut modul lesnicios de a tranzita vama, facand contrabanda cu tigari iar reciprocitatea pretindere-primire capatase o valenta de obisnuit cotidian, ceea ce poate conduce la constatarea ca, in acest caz, desi fapta retinuta este grava si afecteaza relatiile sociale ce privesc increderea in institutiile statului, comiterea acesteia poate fi (in speta) asemanatoare infractiunilor din obicei, ceea ce releva o periculozitate mult sporita.

* Cititi aici motivarea judecatorilor de la Curtea de Apel Bucuresti!