Lovitura teribila pentru DIICOT, condus de procurorul sef Codrut Olaru (foto stanga). Omul de afaceri Dinu Patriciu, aparat de celebrul avocat Ovidiu Budusan, a fost achitat, marti, 28 august 2012, de judecatorul Constantin Marino Marin, de la Tribunalul Bucuresti, in dosarul Rompetrol, in care procurorii DIICOT au cerut pedeapsa maxima, de 20 de ani de inchisoare, pentru infractiuni printre care delapidare, spalare de bani si manipularea pietei. In martie 2010, avocatii lui Dinu Patriciu au solicitat recuzarea judecatorului Constantin Marino pe motiv ca este incompatibil cu acest dosar, deoarece fratele acestuia, Stelian Barna, este un lider important al PDL Ilfov. Cererea de recuzare a fost respinsa de Tribunalul Bucuresti. Marti, 28 august 2012, TMB i-a achitat si pe ceilalti 11 inculpati din dosar, printre care Sorin Rosca Stanescu, Sorin Pantis si Gabriela Anghelache. Decizia de marti, care nu este definitiva, a fost luata dupa doua amanari ale pronuntarii, in 2 si 20 august.

Dinu Patriciu: „Am convingerea ca si in urmatoarele instante se va intampla la fel”

„Eu dintotdeauna m-am stiut nevinovat si este ceea ce ma asteptam sa se intample; Am convingerea ca si in urmatoarele instante se va intampla la fel (...) Acesti ultimi sapte ani au fost o poveste urata (...) Sunt convins ca politica n-a avut nimic de-a face cu solutionarea acestei cauze", a comentat Dinu Patriciu imediat dupa sentinta data de Tribunalul Bucuresti. La ultimul termen de judecata, procurorii DIICOT au cerut judecatorilor Tribunalului Bucuresti condamnarea lui Dinu Patriciu si a lui Alexandru Bucsa la pedeapsa maxima pentru infractiunile de care sunt acuzati in dosarul Rompetrol, respectiv 20 de ani de inchisoare. In cazul celorlalte persoane acuzate in acest dosar, procurorul a cerut instantei orientarea catre minimum pedepsei, cu executare, ceea ce ar insemna zece ani de inchisoare.

In septembrie 2006, omul de afaceri Dinu Patriciu a fost trimis in judecata in dosarul Rompetrol, pentru delapidare, spalare de bani si asociere pentru savarsirea de infractiuni. El a fost invinuit si de manipularea pietei de capital, prin tranzactii sau ordine de tranzactionare care dau sau ar putea da semnale false sau care induc in eroare in legatura cu cererea, oferta sau pretul instrumentelor financiare si care mentin, prin actiunea uneia sau a mai multor persoane actionand impreuna, pretul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial, coroborate cu prevederile unui articol din Legea 297 din 2004 privind piata de capital. O alta infractiune imputata lui Patriciu este cea de dezvaluire de informatii privilegiate, dar si de initiere sau constituire a unui grup infractional organizat. Alaturi de el, in acest caz mai sunt inculpati Alexandru Bucsa, Petrica Grama, Florin Iulian Aldea, Cerasela Elena Rus, Claudiu Simulescu, Sorin stefan Rosca Stanescu, Sorin Pantis, Victor Eros, Paul Gabriel Miclaus, Elena Albu si Gabriela Victoria Anghelache. Potrivit Parchetului, activitatea infractionala a inculpatilor a fost analizata sub doua aspecte: creanta Libia (primele trei infractiuni ale lui Patriciu, precum si cele de care sunt acuzati Grama si Bucsa) si manipularea pietei de capital.

Sentinta de achitare - Minuta

Prin sentinta data in dosarul TMB nr. 30041.01/3/2006, la 28.08.2012 au fost achitati in dosarul Rometrol toti cei 11 inculpati in frunte cu Dinu Patriciu. Iata minuta sentintei:

-Dinu Patriciu, achitat pentru acuzatia de spalare de bani, manipularea pietei prin tranzactii sau ordine de tranzactionare, initierea sau constituirea unui grup infractional organizat, dezvaluirea de informatii privilegiate;

-Alexandru Bucsa achitat pentru acuzatia de complicitate la delapidare, complicitate la spalarea de bani si asociere in vederea savarsirii de infractiuni;

-Petrica Grama achitat de complicitate la delapidare si asociere in vederea savarsirii de infractiuni.

-Florin Iulian Aldea achitat pentru acuzatia de complicitate la savarsirea infractiunii de manipulare a pietei prin tranzactii sau ordine de tranzactionare, de complicitate la savarsirea infractiunii de spalare de bani si de aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat.

-Cerasela Elena Rus achitata de complicitate la savarsirea infractiunii de manipulare a pietei prin tranzactii sau ordine de tranzactionare si de sprijinirea sub orice forma a unui grup infractional.

-Claudiu Simulescu achitat pentru acuzatia de complicitate la savarsirea infractiunii de manipulare a pietei prin tranzactii sau ordine de tranzactionare si de aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat.

-Sorin Rosca Stanescu achitat pentru acuzatia de utilizare a informatiei privilegiate si de aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat;

-Sorin Pantis achitat pentru acuzatia de manipulare a pietei prin tranzactii sau ordine de tranzactionare si de aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat;

-Victor Eros achitat pentru favorizarea infractorului si pentru aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat.

-Paul Gabriel Miclaus si Elena Albu achitati de favorizare a infractorului si aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat.

-Gabriela Victoria Anghelache, achitata pentru fals intelectual, favorizarea infractorului si de aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat.

Inainte de a fi pus sub acuzare in acest caz, Dinu Patriciu a fost retinut pentru alte invinuiri, in 27 mai 2005, dupa mai bine de 13 ore de audieri, de procurori DIICOT, fiind eliberat dupa cateva ore, instanta apreciind ca omul de afaceri poate fi cercetat in libertate. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a confirmat faptul ca in cazul retinerii lui Patriciu nu au fost respectate procedurile. Retinerea lui Dinu Patriciu a declansat numeroase reactii in mediu politic si economic. Premierul de atunci Calin Popescu Tariceanu l-a sunat pe procurorul general al Romaniei in exercitiu, Ilie Botos, in ziua in care a fost citat la Parchet si apoi retinut Dinu Patriciu, confirma Biroul de presa a Ministerului Public. Potrivit sursei citate, premierul l-a intrebat pe Botos acuzatiile care ii sunt aduse lui Patriciu. Acest demers al premierului a generat un amplu scandal politico-juridic.

„Operatiunile comerciale (...) nu pot fi considerate nici acte de insusire, nici acte de traficare"

Iata cateva paragrafe din notele scrise ale avocatului lui Dinu Patriciu, Ovidiu Budusan depuse in numele clientului sau:

„Fapta de delapidare imputata inc. Dan Costache Patriciu nu exista. Rog Tribunalul sa constate ca fapta de delapidare imputata inculpatului Dan Costache Patriciu nu este descrisa in rechizitoriu de o maniera corerenta si care sa permita decelarea elementelor sale constitutive. Dimpotriva, fapta, astfel cum este (insuficient si ambiguu) descrisa, pare sa refere la modalitati de savarsire absolut improprii, prin natura lor, de a constitui elementul material al infractiunii prevazute si sanctionate de art. 2151 Cod penal. Totodata, din probele administrate in cauza nu rezulta elementele constitutive ale infractiunii de delapidare sub aspectul prejudiciului, al vinovatiei inculpatului si, respectiv, sub aspectul calitatii inculpatului de functionar al partii vatamate.

Toate aceste aspecte nu pot conduce decat la concluzia inexistentei faptei imputate, devenind incidente dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) din Codul de Procedura Penala, astfel cum vom detalia in continuare. 1.1 in cauza nu nu exista elemente factuale care sa poata fi subsumate unei descrieri a faptei de delapidare imputate Din cuprinsul actului de inculpare nu rezulta care sunt actele materiale care ar realiza continutul laturii obiective a infractiunii de delapidare.Desi prin actul de inculpare se doreste a se face o descriere cvasi-exhaustiva a operatiunii de incasare a creantei rezultand din art. 3.2. al Contractului de Transfer din 5 data de 18.03.1993 (cu privire la care s-a incetatenit denumirea improprie de „Creanta Libia”, denumire care va fi folosita in continuare) din partea debitorului Repsol Exploracion S.A, precum si a operatiunilor intermediare de cesiune de creanta si novatie, acuzarea nu descrie in concret acele acte materiale ale inculpatilor din prezenta cauza care ar realiza elementul material al infractiunii de delapidare (...) Actul de inculpare nu arata insa, in concret, care sunt actele materiale prin care s-a realizat actiunea de „insusire” si nici actele materiale prin care s-a fi realizat „traficarea”. Aceasta acuzatie este nu numai imprecisa din perspectiva actelor materiale ce ii alcatuiesc continutul, cat si contradictorie din punct de vedere conceptual, intrucat se afirma ca aceeasi suma de bani (respectiv, 85 milioane USD) ar face, in acelasi timp obiectul a doua operatiuni pe care legea le stabileste ca variante alternative ale faptei de delapidare (...)In egala masura, operatiunile comerciale intermediare de cesiune de creanta si novatie, ulterioare transferului contractului EPSA nu pot fi considerate nici acte de insusire, nici acte de traficare, in sensul art.2151 Cod penal.

1.1.1 Operatiunile comerciale subsecvente transferului acordului contractual EPSA nu pot constitui acte de „insusire” in sensul art. 2151 Cod Penal. Aceste operatiuni comerciale nu pot constitui acte de insusire (in sens de apropriere nelegala) atata vreme cat operatiunile de cesiune de creanta si novatie nu au stins sau obstructionat in vreun fel posibilitatea Statului Roman, pretins titular al unei creante impotriva S.C. Rompetrol S.A., rezultand din incheierea, derularea, transferul si incetarea EPSA, de a incasa respectivele fonduri.In realitate, astfel cum voi arata in cele ce urmeaza pe larg, lipsa oricaror acte ori demersuri din partea autoritatilor statului de incasa „sumelor rezultate” din EPSA si contractele subsecvente se explica prin faptul ca aceste sume nu au facut niciodata parte din patrimoniul Statului Roman, ci ele au intrat direct in patrimoniul Rompetrol of Libya si al Rompetrol S.A. „In consecinta, savarsirea infractiunii de delapidare in forma insusirii nu se probeaza, intrucat sumele de bani pretins delapidate nu s-au regasit la nici un moment in timp in proprietatea partii vatamate din cauza de fata. in acest sens: „elementul material al infractiunii de delapidare este constituit dintr-o sustragere. La randul ei, sustragerea are trei modalitati, anume insusirea, folosirea si traficarea. Savarsirea oricareia dintre aceste modalitati conduce la realizarea elementului material al infractiunii de delapidare. insusirea, ca modalitate a sustragerii unui bun 7 consta pe de o parte, dintr-un act initial de scoatere a unui bun din posesiunea sau detentiunea unei unitati obstesti si, pe de alta parte, dintr-un act subsecvent de trecere a acestuia in stapanire proprie”3. in acelasi timp, atunci cand se retine savarsirea infractiunii de delapidare prin forma insusirii „urmarea imediata consta in scoaterea bunului din sfera patrimoniala in care se gasea”(...)Prin urmare, Rechizitoriul nu este explicit in fixarea in timp a momentului, si in mod corespunzator, a actului material, prin care s-ar fi realizat de catre subsemnatul pretinsa insusire” a sumelor de bani. Solicit Tribunalului sa constate ca nu este deloc clar daca asa-zisa insusire a „Creantei Libia” s-ar fi facut la momentul semnarii celor doua contracte de cesiune, sau la un alt moment (eventual, definit de incheierea altor acte juridice), sau daca actele juridice de cesiune de creanta a avut drept uni scop doar „ascunderea adevaratei proveniente a sumelor de bani”, asa cum pretinde parchetul. Asemenea operatiuni de cesiune de creanta si novatie pot fi cu atat mai putin interpretate ca acte de traficare (in sensul avut in vedere de textul de incriminare) atat timp cat respectivele sume de bani nu s-au aflat niciodata in patrimoniul partii vatamate – Ministerul Finantelor Publice – de unde sa fi fost traficata de catre inculpati si apoi returnate acestei institutii (...)Ca atare, incheierea unor contracte comerciale de catre Rompetrol S.A., fie ele si pentru cesiunea unor drepturi de creanta, nu putea, prin natura sa, conduce la „scoaterea” din patrimoniul statului (stingerea) creantei bugetare reglementate de art. 3 din H.G. nr. 157/1993, modificata prin H.G. nr. 21/1995. 1.2 in cauza nu s-a facut dovada existentei vreunui prejudiciu, ca element constitutiv al infractiunii de delapidare Prejudiciul, ca element constitutiv al infractiunii de delapidare presupune existenta unui element de activ in patrimoniul subiectului pasiv al infractiunii, urmata de scoaterea frauduloasa, intr-una dintre modalitatile descrise de lege, a respectivului activ din acest patrimoniu, cu titlu permanent ori temporar. Aceste conditii nu sunt indeplinite in speta, astfel cum vom detalia in continuare. 1.2.1 EPSA, Contractul de Transfer si Actul de incetare a EPSA au fost semnate, asumate si au produs efecte juridice direct si exclusiv in patrimoniile Rompetrol of Libya si Rompetrol S.A. Documentele contractuale in baza carora a fost derulata activitatea de comert exterior (cooperare economica internationala) in Libia, in perioada anterioara anului 1989, definesc in mod clar si limitativ implicarea statului roman, ca fiind limitata la calitatea de proprietar/actionar al societatilor care deruleaza activitatea de cooperare internationala si definesc in mod explicit calitatea in care societatile Rompetrol deruleaza activitatea de cooperare internationala, ca fiind derulata in nume propriu (...) Acordul contractual EPSA care are ca obiect executarea in comun a unei activitati comerciale (exploare si exploatare perimetru petrolier) de catre doua entitati de drept privat libian, NOC si Rompetrol of Libya, iar nu import-exportul de marfuri, nu reprezinta altceva decat un contract comercial international, caci, potrivit art. 3 din Legea nr. 1/1971 activitatea de cooperare economica si tehnico-stiintifica reprezinta o specie a activitatii de comert exterior: „prin activitatea de comert exterior, in sensul prezentei legi, se inteleg operatiunile (...) de cooperare economica si tehnico-stiintifica in raporturile cu strainatatea, privind: (...) prospectarile, ofertele, demersurile, tratativele si intelegerile privind asemenea operatiuni”9. Textul integral al Art. 3 din Legea nr. 1/1971: „Prin activitatea de comert exterior, in sensul prezentei legi, se inteleg operatiunile comerciale sau de cooperare economica si tehnico-stiintifica in raporturile cu strainatatea, privind: vinzarea, cumpararea sau schimburile de marfuri, prestarile de servicii, transportul si expeditiile internationale, proiectarea si executarea de lucrari, asistenta sau colaborarea tehnica, vinzarea sau cumpararea de licente pentru folosirea brevetelor de inventii sau a procedeelor tehnologice, consignatia sau depozitul, reprezentarea si comisionul, operatiunile financiar-valutare, asigurarile, turismul si, in general, orice acte sau fapte de comert, precum si prospectarile, ofertele, demersurile, tratativele si intelegerile privind asemenea operatiuni”.

in plus, afirmatia Ministerului Public in sensul ca EPSA ar reprezenta un act de drept international public (?!):

- este contrazisa de chiar starea de fapt retinuta in cauza, in concret, de transferul drepturilor si obligatiilor izvorate din EPSA catre Repsol, o societate comerciala de nationalitate spaniola, persoana juridica de drept privat. Or, daca EPSA ar fi reprezentat un act de drept public, avand ca parte statul roman, astfel cum afirma procurorii, transferul drepturilor si obligatiilor ar fi trebuit sa opereze tot catre un subiect de drept international public, spre exemplu, un stat, o organizatie internationala guvernamentala, etc., in concret, catre Regatul Spaniei, nicidecum catre o persoana juridica de drept privat spaniol, societate comerciala pe actiuni, cum este Repsol.

Din chiar faptul transferului EPSA catre Repsol, rezulta fara dubiu ca titularul drepturilor si obligatiilor izvorate din EPSA, respectiv din Contractul de transfer din 18.03.1993, erau persoanele juridice de drept privat, in concret, Rompetrol Libya si, ulterior, Rompetrol S.A., in calitatea sa de succesor universal al Rompetrol Libya.

- este contradictorie, prin aceea ca incearca sa acrediteze teza absurda ca statul socialist roman ar fi fost reprezentat de catre entitatea privata de drept libiana Rompetrol of Libya, ceea ce era de neconceput in contextul statului comunist totalitar;

- face abstractie in mod nejustificat de realitatea incheierii EPSA sub legea libiana, iar nu regulilor de drept international privat, care guvernau acordurile internationale. in egala masura, se face abstractie de faptul incheierii Contractului de transfer cu Repsol Exploracion S.A. conform legii franceze. Or, aceste solutii sunt absolut improprii dreptului international public, dar specifice dreptului privat al contractelor: cele doua societati libiene, NOC si Rompetrol of Libya, contracteaza sub legea care le guverneaza infiintarea si functionarea, aplicabila si garantului de drept roman, ICES Rompetrol, ca lege locala (lex loci). Ulterior, tranzactia cu Repsol este supusa, tot potrivit regulilor dreptului international privat al contractelor, legii alese de parti, si anume, legea franceza, preferata in raporturile comerciale internationale, dupa regulile conflictului de legi, precum si jurisdictiei Curtii Internationale de Arbitraj de pe langa Camera Internationala de Comert din Paris (art. 15.2 din Contractul de transfer). Numai prin absurd se poate afirma ca un organ arbitral colegial constituit din persoane private, cum este Curtea Internationala de Arbitraj de pe langa Camera Internationala de Comert (sic!) din Paris, ar solutiona litigii „de drept international public”! Observam totodata ca pana si procurorul admite in mod explicit in rechizitoriu existenta Creantei Libia in patrimoniul Rompetrol, drept „creanta detinuta de S.C. Rompetrol S.A. asupra Repsol” (fila 125 din Rechizitoriu), desi, in mod contradictoriu, se incearca, pe baza unor interpretari eronate ale legii, a se acredita teza contrara. Concluzionand, fata de cele de mai sus, rugam instanta sa retina ca, in acord cu legislatia aplicabila la data actului juridic, atat EPSA, cat si Contractul de Transfer si Actul de incetare a EPSA fata de Partea a doua (Rompetrol), atat in forma initiala cat si in forma modificata in 1994, au fost semnate, asumate si au produs efecte juridice constand in drepturi si obligatii fata Rompetrol of Libya, parte la EPSA, si garantul acesteia Rompetrol S.A., iar nu fata de statul roman.”

*Cititi aici minuta sentintei din 28.08.2012 prin care Dinu Patriciu si ceilalti 11 inculpati au fost achitati in dosarul Rompetrol

*Cititi aici notele scrise ale avocatului lui Dinu Patriciu, Ovidiu Budusan, pe care le-a invederat instantei TMB