Cand am intrat in presa acum 31 ani nu te invata nimeni cum se scrie un articol si nu conta ce studii ai facut. Regula de baza pentru acceptarea in redactie era sa bantui la intamplare cateva ore pe strazi si sa vii cu trei stiri. Daca nu erai in stare sa vii cu ceva publicabil, te intorceai acasa. Adica veneai bou si te intorceai vaca. In presa nu era loc de neaveniti. Iar rigorile erau severe. Redactiile erau redactii, sefii erau sefi, adica profesionisti. Niciunul nu cuteza sa le conteste priceperea, caci erau jurnalisti adevarati, chiar daca proveneau din epoca comunista. Si redactiile produceau jurnalisti adevarati, chiar daca nimeni nu te invata cum sa scrii. Pentru ca meseria de jurnalist se fura si se poate practica doar de cei cu vocatie si cultura generala.

Azi, o spun cu parere de rau, presa e plina de habarnisti si nesimtiti. Put de cat de nesimtiti sunt. Nu verifica nimic, nu se obosesc sa dea un telefon sa-l intrebe pe cel pe care il baga in cerneala ce are de spus, ori sa sune la biroul de presa al unei institutii sa incerce sa se dumireasca asupra unei situatii. Nici macar nu citesc documentele pe care le primesc pe mail sau whatsapp.

Este absolut infiorator sa vezi cum lucreaza jurnalistii de pe teren. Iii stiu ca pe propriile mele buzunare... Am sa-i dau ca exemplu pe cei pe care ii vedeti zilnic sprijinand peretii si lustruind bordurile in fata la DNA. Asa-zisii stiristi... ei nu cerceteaza nimic, nu inteleg nimic si nici nu vor sa inteleaga. Asteapta comunicatul de la parchet ca pe o izbavire, ca pe o prajiturica pe care sa o duca repede cotcodacind la redactie, precum gaina babei care a gasit margica, ca sa-si justifice ziua.

E jale mare daca cei de la parchet nu le dau concomitent la cat mai multi stirea cu care acestia fug la redactie sa o prezinte ca pe o mare realizare. Se supara pe procurori... Se vorbesc intre ei, la toate redactiile, sa nu cumva sa dea unul ce nu a dat celalalt, ca sa nu incaseze suturi de la sefi ca au dormit in front. Altii se milogesc efectiv de colegii lor sa le dea ceva, orice informatie dintr-un dosar mai rasuflat, ca sa poata arata ca produc si ei ceva ca sa nu fie dati afara. In stilul acesta pagubos de munca ajung sa schimbe zece redactii in trei ani, ca nimeni nu-i tine prea mult, s-ar descotorosi de ei, dar nu ai de unde sa aduci altii mai acatari. Astia sunt cei care se prezinta mari “deontologi”! Vine stirea de la parchet, si gata, omul anchetat e distrus literalmente, desfiintat ca fiinta umana: coruptul, infractorul, mafiotul, spagarul si toate etichetele posibile. Cu ura, cu manie proletara. Niciunul dintre acesti asa-zisi jurnalisti nu se informeaza si in partea cealalta, care e pozitia acuzatilor. Nu exista prezumtie de nevinovatie. Nu exista dubiu, intrebari, neclaritati. Comunicatul parchetului e ca spusele lui Dalai Lama. Iar daca unul dintre acesti sprijina pereti dau “un part pe surse” toti scriu fara sa gandeasca, ca la comanda, orice prostie, ca nu cumva sa-si ia perdaful in redactie ca au pierdut o stire data de altii. Cand dupa ani vine achitarea, niciunul nu mai scrie nimic, ca le cade rangul...

Din pacate, asta e imaginea presei de stirism de azi! Si nu pentru ca jurnalistii ar fi altii, ci pentru ca sefii lor, cei batrani, cu scoala, cu principii, nu mai exista. Pentru ca nu se mai cere nimic intr-o redactie. Patronii (aia care au mai ramas dupa ce toti “moguli” au fost bagati la puscarie, nu se implica, nu se pricep ori sunt pe combinatii), iar redactori-sefi demni de asemenea pozitie au devenit rara avis.

Efectele in societate ale acestui gen “modern” de presa al generatiei #rezist sunt devastatoare si impiedica practic dezvoltarea natiunii.

Sa dau niste exemple... primul: de cateva luni, ministrul Familiei, Gabriela Firea, a initiat prin Guvernul Romaniei un proiect generos initulat: “Lege privind organizarea activitatii de prevenire a separarii copilului de familie”, pentru a folosi fondurile europene prevazute in PNRR pentru ajutorarea copiilor care provin din familii sarace, defavorizate, sa fie sprijinite in directia evitarii separarii familiale. Suntem primii in Europa la saracie, la copii abandonati, nescolarizati, inclusiv la mortalitate infantila. Va vine sa credeti ca de la niste declaratii de pe la colturi a unora care nu au citit proiectul si si-au dat cu parerea, s-au gasit o gramada de jurnalisti isterici, din redactii importante, care sa titreze: “proiectul de lege care prevede separarea copiilor de familie”?!? Titluri in urma carora prostimea a explodat pe retelele de socializare ca se urmareste confiscarea copiilor?!? Si au anuntat chiar mitinguri de protest...

Oameni buni, aici nu mai e de gluma! Asa-zisii jurnalisti nici macar nu au citit legea, nici macar titlul ei, care enunta contrariul celor afirmate: “Lege privind organizarea activitatii de prevenire a separarii copilului de familie”. M-am uitat si eu prin lege, in forma care a trecut de Senat si nici vorba de prostiile cu luatul copiilor sau obligarea vaccinarii copiilor. Nu exista asemenea prevederi! Din pacate, partidele politice s-au speriat de titlurile acestor “deontologi” isterici si au suspendat procesul legislativ, cu efectul lasarii fara ajutor a unor copii defavorizati, care puteau beneficia de conditii mai bune de viata. Trist, dar adevarat!

Alt exemplu de presa isterica, iresponsabila, este cel recent privind pe vedeta OTV Dan Diaconescu, pe care nimeni nu-l va mai spala ani de zile de eticheta de violator si pedofil. Omul a fost executat cu maxima dusmanie “pe surse” din parchete de niste jurnalisti de genul celor descrisi mai sus, care in viata lor nu vor putea ajunge vreodata la glezna lui Dan Diaconescu ca profesionist. Nu este posibil ca un om sa fie desfiintat literalmente ca imagine, pe zvonuri, inainte sa-i fie aduse la cunostinta acuzatiile, cu o zi inainte sa se fi emis macar un comunicat de presa de niste jurnalisti care nici macar nu l-au sunat sa-i ia o pozitie, care nu si-au pus nicio clipa intrebarea daca e real ce li s-a livrat “pe surse” si care l-au numit in toate felurile, de la violator si corupator de minore, pana la pedofil, fara sa aiba un document in mana. Ca sa constatam in final ca marele dosar facut sa-l termine social pe Diaconescu s-a fasait in instanta, care a respins arestarea preventiva si ca sa aflam (ceea ce deontologii de pe “surse” habar nu au avut) ca minorele erau de fapt niste prostituate puse de niste interlopi sa-l santajeze. Si asta dupa ce istericii din presa, nesimtiti si ticalosi, sa afle dupa ce l-au terminat efectiv pe Dan Diaconescu la imagine ca sexul cu fete de peste 15 ani (negat oricum de acuzat) este permis de codul penal de prin 2014 incoace, deci nici vorba de pedofilie! Stiu ca nu ne place multora ca pretul intrarii in UE a venit la pachet cu cativa ani de “pedofilie legala”, dar ca jurnalist care te pretinzi deontolog nu poti scrie orice despre oricine, fara sa ai o confirmare oficiala macar.

Nu pledez pentru o lege a presei, care nu va fi niciodata in avantajul jurnalistilor adevarati si al diseminarii informatiilor responsabile. Istoria a dovedit-o pe deplin. Insa cei care patroneaza publicatii ar trebui sa iasa din expectativa si sa se uite putin prin propria ograda pe cine platesc, sa-i trimita acasa pe acesti neaveniti care nu doar ca fac anti-presa, ci sunt un pericol pentru semenii lor raspandind informatii false, din rea-credinta, nesimtire sau pentru a servi interesele straine redactiilor. Si se pretind indepedenti cu asta...