* Una calda, una rece de la Consiliul Superior al Magistraturii. Saptamana viitoare, Sectia pentru procurori a CSM va analiza doua cereri de delegare in functii de conducere. Una vine dinspre un procuror performant, care anul trecut a intrat in Directia Nationala Anticoruptie cu cea mai mare nota dintre toti candidatii, care i-a facut dosar penal celebrului paraditor Mircea Negulescu si care – culmea ironiei! – acum vrea sa conduca DNA Ploiesti, unitate care i-a facut faimosi pe „Zdreanta” si pe Lucian Onea. Celalalt magistrat care se viseaza sef este unul care, in calitate de procuror de sedinta, a cerut respingerea solicitarii de liberare conditionata a lui Dan Adamescu, in ciuda documentelor care atestau starea grava de sanatate a acestuia. De altfel, Adamescu a si murit in inchisoare cateva luni mai tarziu. Dati click aici ca sa cititi despre cei doi procurori si despre alti 15.

* Ne-ar fi placut sa scriem aceasta vorba de fumoar in urma cu cinci ani, dar noi abia acum am aflat. V-am tot citat, cu diverse ocazii, cugetarile avocatilor clujeni care administreaza pagina de Facebook si site-ul „Loieri.ro – Ciobani in Roba”, dar care nu vor sa-si dezvaluie identitatea. Ei bine, aflati ca unul dintre fondatorii paginii de Facebook si ai site-ului se recomanda Robi Ciobanu. Cu acest pseudonim a semnat el un roman publicat in noiembrie 2015, cand inca era la ordinea zilei cazul Rarinca. Fiindca din drama Marianei Rarinca s-a inspirat cartea, in care naratorul-personaj este unul dintre aparatorii personajului construit pe baza pensionarei paradite pentru linistea Liviei Stanciu.

Volumul se numeste „Iustopia. Welcome to the Machine” si are doua planuri:

- cel al calvarului prin care a fost obligata sa treaca Rarinca (in carte se numeste Maria Harnica – accentul cade pe penultima silaba), inclusiv lunile de arest preventiv si procesul de santaj;

- cel al albumului „Wish You Were Here” de Pink Floyd (unde unul dintre cantece da subtitlul romanului: „Welcome to the Machine”); de altfel, aproape toate capitolele sunt intitulate dupa piesele albumului. Coperta albumului – pe care o puteti vedea mai jos – infatiseaza un om in flacari, care va juca un rol spectaculos in „Iustopia”.

Foarte pe scurt, cartea arata in felul urmator: acuzata de santaj, Maria Harnica se trezeste azvarlita in arest preventiv la cererea DNA-ului din lumea aceea fictiva, iar doi avocati (Robi Ciobanu si Loieru') se chinuie sa-i obtina achitarea intr-o tara unde exista o singura instanta, Curtea Suprema de Justitie. Iar sefa instantei – Lidia Staicu, victima presupusului santaj – activeaza si ca presedinta a statului iustopian.

V-ati crucit? Stati, ca mai avem: sefa imaginarului DNA se numeste Codruta Deceieu (aluzie la siroposenia de film „De ce eu?”, in care regizorul Tudor Giurgiu ii gonfleaza imaginea procurorului Cristian Panait), iar doi dintre judecatorii care dau solutii in dosarul din roman poarta numele Dorel Ciocanas si Ris Anteea Sorescu.

Facem trecerea la secventa de mai jos, anuntandu-va ca seful arestului preventiv din carte se numeste Syd Barrett. In caz ca nu va spune nimic numele, fiti atenti la ceea ce urmeaza!

Dupa cum ziceam: al doilea plan al „Iustopiei” are legatura cu Pink Floyd. Unul dintre membrii fondatori ai formatiei, Syd Barrett, chiar daca a cunoscut o cariera muzicala mult prea scurta (1965-1967 cu Pink Floyd, apoi o evolutie cu suisuri si coborasuri pana in 1972), a avut o uriasa influenta asupra generatiilor de muzicieni din urmatoarele decenii. Partea proasta este ca omul a exagerat cu LSD-ul (cel mai puternic halucinogen cunoscut pana in prezent), iar drogul i-a afectat grav creierul, taindu-i sansa de a-si prelungi gloria. Din 1972 pana in 2006, Barrett s-a ferit cat a putut de ochii presei, locuind cu mama lui si traind din drepturi de autor, pictura si gradinarit. A murit in 2006, la 60 de ani, de cancer pancreatic. Mda...

In ciuda tristei biografii, Syd Barret are locul lui bine definit atat in galeria marilor creatori de rock psihedelic, cat si in cariera Pink Floydului, trupa dedicandu-i doua albume consecutive: „The Dark Side of the Moon” (1973) si „Wish You Were Here” (1975). Primul are ca tema nebunia, iar al doilea – instrainarea si ratarea prematura.

Ei bine, personajul Syd Barrett din „Iustopia” are cel putin doua momente in care dovedeste ca lucrurile nu sunt deloc asa cum par. Vine personajul la pachet cu nebunie? Absolut. Vine si cu o doza de umanitate, dar ea va conta doar in masura in care contextul ii va permite sa persiste.

Ca sa nu mai lungim vorba: in Bucuresti, gasiti cartea la libraria „Universul Juridic” din campusul APACA (intrarea de pe bulevardul Vasile Milea). In restul tarii, o puteti comanda aici, pe Elefant.ro. Merita fiecare pagina. Are si umor ardelenesc, si suprarealism, si disperare, si injuraturi, si cugetari de pahar asupra conditiei avocatului penalist. Simplist spus: Iustopia pare scrisa de Gellu Naum si Sorin Tanase, daca acestia ar fi fost colegi la o facultate de Drept.

Luati cu paine! In caz ca sunteti fumatori, romanul cel mai bine merge cu un trabuc (fanii Pink Floyd au inteles deja de ce).

P.S.: fiti atenti la elefantul roz din carte...

Nota: Informatiile din aceasta rubrica trebuie luate sub beneficiu de inventar, ele facand parte din categoria zvonurilor sau a pamfletului. Luati-le ca atare!