Uniunea Europeana o vrea pe doamna Laura C. Kovesi procuror sef nu pentru ea, ci pentru Romania. Ca daca doamna Kovesi ar fi fost numita procuror sef pe viata in Romania, ori pentru cate mandate ar fi incaput in traista ei, ori pana cand domnia sa ar vrea sa se pensioneze, ori sa aduca pe lume copii si daca aceste mandate ar fi fost anuntate dinainte, oricat de nelegale ar fi fost ele, aici ramanea!

Cine crede ca birocratii plin de fumuri, corupti - si nu doar de putere - pana in maduva oaselor (cum ei insisi se denunta adesea), o vor pe doamna Kovesi pentru stiinta sa de carte ori pentru ca vor un parchet european independent si integru se insala. De pe pozitia in care va fi inscaunata, daca acest lucru se va petrece, treaba ei nu vor fi hotii de fonduri europene din Olanda, Franta si Germania (triada care se va aseza curand la carma UE daca Regatul Unit se va retrage cu adevarat), ci romanii, care, oricum nu beneficiaza in mod real de aceste fonduri (pentru ca banii din fondurile UE se intorc tot la ei) si cei straini care vor carti impotriva triadei si a celor aratati cu degetul de celebrul parlamentar Nigel Farage: „este ironic ca o organizatie ale carei conturi nu au fost de 20 de ani sa va spuna ca sunteti o tara corupta. Sunteti pe cale de a fi tratati ca cetateni de rangul doi!” Si este amabil cu noi domnul Farage cand ne spune ca suntem pe cale de a fi tratati doar asa! In realitate, tratamentul aplicat noua de catre birocratii imprastiati si plimbati prin Bruxelles, Strasbourg si Luxemburg este incalificabil. In ochii lor, animalele au mai multe drepturi decat cetatenii Romaniei. Nu-i vorba, si noi facem tot ce ne sta in putinta sa dovedim ca inainte amintitii au multe motive sa ne trateze necuviincios. Iar cel mai solid dintre motive ni-l spune un alt parlamentar european, Matteo Salvini: „experienta mea in Parlamentul European mi-a aratat ca (acolo, n. a) ori te impui ori te pacalesc”. Iar ca sa ne impunem in PE, ar trebui sa stim, sa ne iubim tara neconditionat si fara de cuprins si sa fim uniti. Cu cine sa ne impunem noi acolo unde parlamentari romani voteaza impotriva Romaniei?!

Cei care au propus-o in urma cu 15 ani pe doamna Kovesi in functii nepotrivite profilului ei psihologic, cunostintelor, experientei si varstei domniei sale (Monica Macovei, Emil Boc) si cei care au pus-o si repus-o in functii (Traian Basescu, Victor Ponta, targuind-o politic in mod jalnic, odata cu un alt nepregatit care a platit deja pentru ca a crezut ca ar putea fi intr-adevar seful doamnei Kovesi) si cine o mai fi decis pentru domnia sa, firele fiind mult mai multe si mult mai lungi si mai incalcite decat le stiam noi (asa cum ne dezvaluie ziaristi bine informati precum Razvan Savaliuc, Bogdan Chireac, Dan Andronic, Ion Cristoiu, ori politicieni precum Traian Basescu, Elena Udrea, Sebastian Ghita, Victor Ponta, dar ce cutremur ar provoca Gabriel Oprea, daca ar vorbi, numai ca acestuia din urma i-au aplicat tratamentul facutului de dosare al doamnei Macovei) stiau ce fac si de ce fac ce fac mai mult decat cea care, la data numirii ei, avea putine dar necesarele „calitati”: era fiica unui procuror cu prieteni puternici in politica si, precum s-a vazut, si in serviciile de informatii si era destul de orgolioasa ca sa isi doreasca postul dar si mult prea necoapta ca sa inteleaga atunci de ce este pusa acolo. Iar cei care au povatuit-o (parintii, prietenii?) sa accepte demnitatea din care, punandu-se in slujba altora iar nu a legii si din care s-a luat de mana cu doamna Livia Stanciu si alti cativa pe care cele doua i-au facut slugi spre a slugari un alt nepotrivit pe locul ocupat si de care a abuzat, i-au fost rau sfetnici. Si unii si altii sunt mai vinovati decat doamna Kovesi pentru ca ei si-au urmarit scopurile lor, nu pe ale legii, nu pe ale tarii.

A nu se intelege insa ca as crede ca doamna Kovesi ar putea fi nevinovata pentru ca a acceptat sa fie in lumea dreptului ceea ce nu era pregatita sa fie si ca nu ar trebui sa plateasca pentru ca a facut ceea ce a facut, adica pentru grozaviile pe care doar inchizitorii medievali le-au mai savarsit. Teza ei de doctorat in drept penal tradeaza o saracie de cunostinte juridice care a determinat doi evaluatori straini (de fapt, romani cu merite prin scolile din Franta) si unul roman, care au spalat-o de acuza de plagiat, dar care nu au putut trece, totusi, peste lipsa de valoare stiintifica a lucrarii, sa recomande nepublicarea tezei in forma in care a fost sustinuta (rapoartele celor trei sunt publice). Or acest lucru este cel putin la fel de grav, daca nu chiar mai grav decat acuza de incalcare a regulilor de etica in activitatea de cercetare doctorala.

Ar fi nedrept ca doamna Kovesi sa nu plateasca pentru multele ei abuzuri si pentru multele sale victime si de care si-a batut joc cu cinism: un procuror general (care, repet, nici el nu avea ce cauta unde a fost pus), judecatori („faceti dosare judecatorilor si veti avea solutii de condamnare!”, a poruncit doamna Macovei dupa inscaunarea ca ministru si probabil ca nu vom sti niciodata cati judecatori au fost „cumintiti” in acest mod ticalos), avocati, oameni politici, oameni de afaceri, oameni cu functii publice, oameni pur si simplu! Oameni pe care i-a calcat in picioare cu ura, odata cu legea pe care trebuia sa o apere, i-a arestat (domnia sa a spus asta, demonstrand cine conducea cu adevarat justitia in tara asta), i-a expus oprobiului public, i-a batjocorit fara mila, cu ura, terfelindu-le onoarea, viata, libertatea!

Intr-un anume fel, pentru domnia sa, indiferent de ce-i va rezerva viitorul: sef de parchet european (Doamne fereste pentru justitiabilii romani!) ori lipsa de libertate (Doamne fereste pentru ea!) ori trecerea ei in istorie si uitare (de iertare neputand fi vorba!), ceea ce i se intampla acum este o lectie de viata, de lege, de respect pentru oameni si ceea ce faci pentru ei sau cu ei ori impotriva lor si pe care o merita din plin, cuvenindu-i-se, prin urmare, ceea ce traieste! Doar ca reactiile ei arata ca nu-i in stare sa priveasca in spate, sa vada raul lasat in urma, sa inteleaga, sa accepte ca a gresit si sa se caiasca!

Despre cuvenita plata si despre felul in care va plati doamna Kovesi, de va plati vreodata ... ! Un procuror nedrept haituit si banuit de cativa, dar drept, hotarat, lipsit de spaime, cumpatat, cu respect fata de lege si drepturile celor vatamati dar si al celor cercetati si caruia un tata guraliv i-a facut mult rau, vorbind cand trebuia sa taca, va avea ocazia sa dovedeasca daca se poate intampla si la Bucuresti ceea ce se poate in Germania sau in Franta (ca sa luam doar doua exemple de aratatori de paie din ochii altora si care nu vad barnele din ochii lor). Adica, sa (se) faca dreptate! Desi avand procurorul general pe care il avem (si care isi datoreaza demnitatea de care nici el nu este demn, subordonatei sale, doamna Kovesi), avand politicienii si ministrii pe care-i avem, mi-e teama ca vom fi ingenuncheati fara mila cu totii si ca doamnei Kovesi i se va inmana curand o sabie si mai mare si mai ascutita cu care sa-i apere pe germani, olandezi, francezi ori pe birocratii denuntati, nu demult, de un parlamentar britanic ca fiind nerusinat de corupti si cu care sa taie pe contestatarii ei din Romania. Si ne meritam intr-un fel soarta, pentru ca suntem o tara de nimic, o tara care se distruge din interior si care este tocata din exterior pentru ca nu are cine sa o apere. O tara care, aparent doar, este condusa un partid in care fiecare membru ceva mai important are cel putin o legatura de grenade in geanta si o mitraliera pe umar si mult prea putini cunostintele, cumpatarea, bunul simt si iubirea de tara fara de care nu ai ce cauta in politica la varf, conducerea reala parand a o avea mai degraba opozitia, o opozitie care, si ea, lucreaza pentru a crea haos iar nu ordine in tara!

Din nefericire cei care au propus-o si au numit-o si cei care li s-au adaugat lor cu vremea (serviciile de informatii) facand dintr-un inalt demnitar in Parchet, murdara unealta, n-o sa plateasca pentru ca au pus-o unde nu-i era locul si pentru ca au pus-o acolo pentru nevoile lor si nu pentru calitatile, stiinta si experienta ei profesionala, pentru ca nu-i pedeapsa penala pentru vinovatiile morale. In plus, aceia care au indemnat-o la abuzurile pe care le-a facut nu au morala si nu le pasa de lacrimile ei de acum si aceasta cu atat mai mult cu cat, asa cum sustine fostul ei patron, doamna Kovesi le-a intors (putin, nu de tot, ca era periculos si pentru ea) spatele, atunci cand acestia incepeau a deveni istorie si nu mai contau in politica si la putere, plecandu-se in fata noilor care se pregateau sa le ia locul celor vechi. Dar nu pana la pamant cum facuse pentru predecesori, pentru ca intre timp a prins gustul puterii pentru ea insasi, demonstrand ca daca nu a fost corupta de putere de la inceput, puterea corupe pe oricine prin curgerea vremii si ca limitarea puterii in timp este masura de precautie necesara atat pentru puternici cat si pentru supusi.

Au fost lacrimile doamnei Kovesi de mai zilele trecute adevarate? Nu cred! Dar si daca au fost lacrimi, acestea nu i-au fost provocate pentru ca ar fi fost bantuita de regrete pentru grozaviile din trecutul in care domnia sa si cei din subordine „stateau cu fundul pe dosare” (cuvinte care descalifica orice sef al oricarei institutii publice care are respect de sine, de colegi si de ... dosare si care, iesind din gura unei femei, ar fi trebuit sa fie urmate de plecarea rusinata si de buna voie a „doamnei” din sefia detinuta pentru bunul si simplul motiv ca s-a dovedit a fi nedemna in atitudine si in cuvinte) si care demonstreaza din plin ca in DNA (institutie antinationala prin tot ce a facut sub sefia ei, institutie care a fost infiintata si care functioneaza neconstitutional, rau pe care, daca judecatorii ar avea curaj sa-l denunte ar face dreptate pana la capat) dosarele nu se faceau cu capul, ci pentru ca i se intampla ei ceea ce i se intampla. Si care nu seamana deloc, asa cum spun unii care-i ureaza cu satisfactie naroada „bun-venit in clubul penalilor”, cu ceea ce pana mai ieri, regiza ea insasi, cu dispret pentru lege, pentru legiuitori, pentru judecatori si pentru justitiabili, cu o imaginatie bolnava si lipsita de margini in rau, in grotestile spectacole cu catuse televizate care faceau din cei deveniti „eroi” in filmele ei, vinovati inainte de a fi macar cercetati pana la capat, ignorand ceea ce orice aspirant la drept stie deja: ca legea ii declara vinovati doar pe cei gasiti astfel de catre judecatori.

Cei care au propus-o si au pus-o in functie (si in functii) pe doamna Kovesi stiau bine ce fac, cum stiau si ca motivele pentru care o faceau erau dintre cele mai ticaloase. Stiau ca-si pun in postul din care se putea hotari (vremelnic, cum s-a dovedit) viitorul politic al camarilei si scoaterea din politica a inamicilor politici cu legea pre lege calcand si cu ajutorul catuselor folosite ca arme politice, omul de care aveau nevoie pentru ca voia lor sa se intample si ca aceasta va face lege din voia lor. Probabil ca decidentii nu si-au dat seama ca dezastrul pe care il vor provoca (distrugerea vietii atator oameni, dinamitarea capitalului romanesc, compromiterea imaginii Romaniei in lume, compromiterea ideii de justitie, cheltuirea aberanta a banilor publici fara nici un folos) va fi atat de mare. Stiau insa, cu siguranta, cel putin doi dintre actorii majori din lumea politica damboviteana (majori, nu in sensul ca ar fi fost importanti in politica prin lucruri facute in folosul tarii, ci doar pentru ca aveau 18 ani in meseria asemuita cu a prostituatelor) si care au hotarat pentru ea, si ca aceasta va avea sfarsitul urat pentru Romania si justitia romaneasca si dezastruos pentru domnia sa, asa cum el se intrevede. Sau cum ar trebui sa fie! De altfel, unul dintre acestia a si adaugat fulgere la furtuna abatuta asupra ei in ultima vreme, ajutand la coborarea ei de pe un loc pe care a fost pusa sa urce imatura, mult prea devreme pentru ca numirea sa fie serioasa si mult prea lipsita de experienta ca sa-i faca fata.

Un magistrat se formeaza dupa cel putin 6 ani de invatat si dupa vreo 5 de munca. Este sigur pe el, pe ceea ce face si pe ceea ce trebuie si poate sa decida fara ura si fara partinire dupa vreo 10 ani de munca. Este olimpian dupa vreo 20 de ani de facut dosare sau de judecat oameni si fapte si se mentine asa pentru vreo 20-25 de ani de ani de activitate. Nu degeaba sunt tari in care nu poti fi magistrat inainte de a implini varsta de 35 de ani si dupa ce ai dovedit ca esti in stare sa devii cineva prin tine insuti, iar nu prin puterea pe care ti-o da roba sau numirea in functie de catre cel aflat in capul statului. La noi insa, e ca la nimeni! Pentru ca nu mai este tara in lume in care un judecator de la instanta suprema sa-si doreasca sa se pensioneaza pentru a aduce pe lume copii. Idee despre care a vorbit si doamna Kovesi cu vreun an, doi in urma (domnia sa avand insa doar grad de procuror de parchet de pe langa tribunal!)

La lista celor vinovati de dezastrul provocat de doamna Kovesi se adauga, din pacate, un numar de judecatori, importanti nu neaparat numericeste, cat mai ales prin functiile detinute de unii dintre ei si mai ales prin „volumul” interventiilor si decibelii acestor interventii. Spun „din pacate” pentru ca ei, judecatorii adevarati ar fi putut-o opri pe doamna Kovesi si cei care i s-au asociat in rele si nu au facut-o. Judecatorii sunt aceia care avand de partea lor statutul de inamovibili, legea, si obligatia de a opri pe toti cei care au abuzat de lege, oricare ar fi locul din care au comis nedreptatile, aveau obligatia sa o opreasca. Sa-i opreasca pe toti cei care faceau ca ea din proprie initiativa sau din ordinul ei! si nu au facut-o! Este adevarat ca inamovibilitatea [care, de altfel, fostei presedinte a Inaltei Curti, azi, judecator la Curtea Constitutionala (!?!) ii parea lucru de nimic] nu a folosit multora dintre ei care au fost supravegheati, intimidati, santajati, amenintati ori chiar arestati de procurorii abuzivi (nu toti au fost asa, cei mai multi nu au fost asa, dar cei care au contat au fost cei rai si putini si care au fost tolerati de cei multi), dar si de asta sunt vinovati judecatorii care aveau datoria de a fi scut pentru lege si sabie impotriva abuzurilor. Au fost si dintre aceia care au vrut sa faca sa domneasca legea si nu doamna Kovesi si cei asemeni ei. Dar vocile lor au fost acoperite de cei putini si nedrepti care s-au luat de mana cu ea si s-au declarat (public unii, pe ascuns altii) parteneri intru abuzurile doamnei Kovesi si a celor condusi de doamna Kovesi, precum si ai domnului general Dumbrava, a tristului sau sef, domnul general Coldea, ori a trimisului extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in Lumea Noua, Lume care are in Romania un ambasador pe care si o tara africana l-ar urechea, diplomatic, desigur, daca nu ar cere chiar retragerea lui (asa cum s-ar fi cuvenit sa faca demult ministrul nostru de externe spre a convinge ca totusi ... exista!).

Cati si cine au fost aceia care s-au unit cu raul? Cati si de ce au abandonat legea? Cati au facut-o din convingere si cati din constrangere? Cati pentru ca urmandu-se de catre procurori, ordinul doamnei Macovei li s-au facut acestora dosare pentru a da solutiile cerute de papusarii aflati la butoane si la tras sfori? Trebuie sa se afle, pentru ca oamenii au dreptul sa stie! Pentru ca toti cei care se hranesc din taxele si impozitele platite de cei care creeaza produs intern brut real trebuie sa dea seama in fata celor care ii platesc. Pentru ca toti cei carora le-au fost distruse vietile, le-au fost falimentate afacerile, li s-au risipit averile, li s-a furat linistea, le-a fost batjocorita imaginea, toti acei care au patimit nedrept, tuturor acestora trebuie sa li se intoarca tot ce li s-a luat, iar celor care nu li se mai pot repara nedreptatile facute (si sunt multi acestia) au dreptul de a-i ierta. Daca vor vrea si daca vor putea ei ierta! Ca de uitat, ne-a spus un fost (bun) ministru al agriculturii si al finantelor, domnul Decebal Traian Remes, ca asa ceva nu se poate si ca nimeni nu are dreptul sa-i ceara sa uite! Iar cei care platim pentru abuzurile celor care au abuzat in demnitatile detinute, trebuie sa stim pentru cine si de ce platim daunele care li se acorda celor nedreptatiti si trebuie sa ne intoarcem impotriva lor.

Doamnei Kovesi si celor care s-au asezat de-a curmezisul legii, al omeniei si al dreptatii le-ar folosi, pentru a se vedea cum au fost si cum sunt, cateva lecturi despre „Experimentul Milgram” si „Experimentul Stanford”. Poate vor invata cate ceva. Poate vor intelege ce inseamna obedienta si unde poate duce puterea!

Vrem prea mult cerandu-i sa se comporte nu asa cum ea insasi cerea celor pe care ii cerceta, ci pur si simplu normal? Sa facem atunci o scurta trecere in revista a celebrei afaceri judiciare cunoscuta in istoria justitiei din Hexagon sub numele „Afacerea Outreau” si poate ca doamna Kovesi (dar si cei care au urmat-o orbeste), va intelege ce ar fi trebuit sa faca in fata valului de achitari din dosarele in care a (au) distrus onoarea, averea, libertatea, vietile atator oameni. Multe! Incredibil de multe! Si poate ca ar fi obtinut iertarea! Sau poate ca nu! Sau poate ca domnia sa nu crede ca are nevoie de ea (de iertarea cuiva) si ca ii este mintea, sufletul, constiinta, fara pata! Poate ca traieste impacata cu ea insasi, asa cum spune, dovedind ca nu a inteles nimic din viata si din ce s-a intamplat!

Reamintind acele intamplari poate vor intelege si cei care fac legile si cei care au trimis in Parlament pe cei care fac legile, dar si ministrul roman al justitiei, de ce trebuiau, demult si cu Constitutia in brate, schimbate legile justitiei si neconstitutionalele legi penale cu care procurori abuzivi, judecatori care au abdicat de la datoria lor sfanta, avocati care n-au vorbit (de frica sabiei care le ameninta limba!) si politicieni care taceau de frica nedreptilor devenind astfel complicii abuzatorilor, au dat, cu totii, foc cetatii!

In ultimul deceniu al secolului trecut (cred ca in anul 1997), in Franta a fost pusa sub lupa institutia judecatorului de instructie. Acuzata de a abuza de puterea prea mare pe care o avea si de masurile pe care le putea dispune, presedintele tarii a dispus infiintarea unei comisii alcatuita din cercetatori, profesori, avocati, ziaristi si oameni politici. Concluziile au luat forma unui raport care s-a publicat in anul 1998 (s-a gasit in librariile franceze). Vremurile fiind mult prea intunecate atunci (Franta traia in vremea aceea sub teroarea unor atentate care pareau a nu se mai sfarsi), raportul a fost uitat.

In anii 2005-2006 justitia franceza a fost zguduita insa de un scandal urias care a scos la lumina cat de otravita legea proasta si cat rau poate face, cat abuz poate genera puterea necontrolata, nestiinta si nepriceperea si cata suferinta poate produce nedreptatea.

Scandalul a fost provocat de un dosar penal deschis in anul 2001 impotriva unui numar de 17 persoane (educatori, prelati, aprozi, un executor judecatoresc, taximetristi) acuzate de infractiuni sexuale impotriva unor copii si in care s-au facut in cursul cercetarii penale numeroase abuzuri (adevarat, si sub presiunea jurnalistilor si televiziunilor care cereau agresiv cercetarea si pedepsirea exemplara si cat mai grabnica a acuzatilor): de la inceperea anchetei, la arestarea ilegala a cercetatilor si condamnarea lor in prima instanta. 13 nevinovati au fost atunci arestati preventiv si au stat in arest trei ani. Unul s-a sinucis. Multi s-au imbolnavit si au ajuns niste umbre infricosate. O ancheta ca la carte si dupa lege a Curtii de Apel din Paris a demonstrat nevinovatia acestora si a dispus achitarea lor (la data de 1 decembrie 2005), concluziile procurorului de sedinta fiind tot de achitare. Dar absolvirea lor de vinile ticluite nu le-a putut da inapoi ceea ce li s-a luat in anii in care au fost ostracizati si in care au fost parasiti de prieteni si de familii si in care au pierdut increderea semenilor.

Cunoscand adevarul, Avocatul General al Parchetului de pe langa Curtea de Apel din Paris, considerat in Franta cel mai greu post in procuratura franceza, Yves Bot (care a detinut aceasta functie din anul 2002, pana in la sfarsitul anului 2006, cand a devenit avocat general la CJUE) a avut o reactie de care doar oamenii superiori (prin bun simt, cultura, experienta, respect fata de semeni) sunt in stare: s-a prezentat in sala de sedinta a Curtii de Apel din Paris si a juratilor, inainte ca instanta de judecata sa anunte decizia sa, pentru a prezenta scuze tuturor, in numele celor in fruntea carora se afla. „Outreau, a spus el mai tarziu, a dat nastere la indoieli cu privire la justitie, asa ca va fi necesar sa intoarcem aceasta indoiala in incredere. Am inceput deja sa lucram la asta”. Si s-a pronuntat pentru desfiintarea institutiei judecatorului de instructie (nu s-a facut inca acest lucru) si infiintarea institutiei judecatorului de drepturi si libertati.

La randul sau, la data de 5 decembrie 2005, presedintele Jacques Chirac a prezentat public scuze, in numele sau si al justitiei (al carei cap era), celor nedrept acuzati, cercetati si abuzati si familiilor lor, demonstrand ca presedintele Frantei este al tuturor si nu doar a celor dispusi sa-l imite jalnic pe Martial in ridicarea de penibile ode celui dintai magistrat al tarii.

Ministrul Justitiei (2005-2007), Pascal Clement (adversar al abrogarii pedepsei cu moartea in Franta, adica un dur in lumea dreptului si un oponent a lui Robert Badinter, care a reusit performanta de a abroga pedeapsa capitala) a actionat si mai hotarat, anuntand, la cateva ore dupa verdict, dupa scuzele prezentate, o tripla ancheta (a inspectiei judiciare, a politiei si a serviciilor sociale). La data de 14 decembrie 2006 a prezentat Parlamentului trei proiecte de modificare a legilor justitiei si de infiintare a institutiei „Mediatorului Republicii” care sa primeasca plangerile cetatenilor si sa poata decide, peste capul ministrului si al CSM, trimiterea in judecata disciplinara a judecatorilor si procurorilor care se dovedeau a fi incalcat regulile profesiei. S-a stabilit, tot atunci, ca arestarea preventiva nu poate fi rezultatul reflectarii faptelor si persoanelor cercetate in mass media.

O ancheta parlamentara a fost dispusa (si a fost finalizata in termen scurt, la data de 6 decembrie 2006), aceasta dezvaluind abuzurile celor implicati in ticaloasa ancheta penala si racilele sistemului judiciar din Franta de la acea data. Intre altele, a relevat ca lipsa de pregatire, nerespectarea procedurilor de catre magistrati, ignorarea prezumtiei de nevinovatie, a dreptului la aparare si a avocatilor, gresita intelegere de catre magistrati a principiului independentei, imposibilitatea excluderii din sistem a magistratilor suferinzi de maladii care-i faceau inapti pentru munca de judecator sau procuror, ori lipsa de reactie reala si eficienta a CSM, macinau justitia si o populau cu oameni care nu aveau ce cauta in magistratura.

Judecatorul de instructie care a condus ancheta, Fabrice Burgaut (care fusese promovat in functie ca substitut de procuror al Republicii pe langa Tribunalul de Mare Instanta din Paris, in anul 2002, dar care nu este singurul vinovat de ceea ce s-a intamplat in dosar), a fost audiat vreme de sapte ore de o comisie parlamentara. Cu ziaristi si televiziuni care au transmis evenimentul live. Si a incercat sa-i convinga si pe parlamentarii francezi ca el ar fi avut dreptate. Audierea sa a determinat o reactie nepotrivita a CSM-ului francez, care a amintit intr-o scrisoare adresata presedintelui tarii de Montesquieu si de principiul separatiei puterilor, ignorand abuzurile, vietile distruse, nedreptatea facuta atator oameni, datoria sfanta a justitiei: aceea de a face dreptate! Dreptate, nu abuzuri!

Lipsitul (atunci) de experienta, coruptul de putere, abuzivul magistrat Fabrice Burgaut a fost retrogradat la cea mai joasa treapta din sistemul justitiei penale. Dar la data de 24 aprilie 2009, Consiliul Superior al Magistraturii al Republicii Franceze, judecand abaterile sale a constatat ca unele fapte ce i se imputau de inspectia judiciara nu existau, alte fapte de natura a constitui abateri disciplinare comise de el pana la data de 16 mai 2002 erau amnistiate, iar pentru cele comise ulterior datei de 16 mai 2002 i s-a aplicat sanctiunea mustrarii, cu inscrierea acesteia in dosarul profesional. Hotararea, care este publicata pe site-ul http://www.maitre-eolas.fr/post/2009/04/24/1390-la-decision-du-csm-dans-l-affaire-burgaud a provocat un mare numar de comentarii negative.

Daune preventive de valori cuprinse intre 250.000 si 1.000.000 de euro au fost negociate (cu ministerul justitiei si alte autoritati, spre a preveni solicitarea lor in fata instantelor de judecata) si acordate victimelor magistratilor pentru prejudicii morale, neglijenta a statului, detentie abuziva si alte pagube materiale incercate. Masuri speciale au fost luate cu privire la copii care au depus denunturi si au dat declaratii neconforme cu adevarul (de la consiliere psihologica, pana la daune in valoare de 30.000 de euro pentru fiecare).

Una dintre victimele acelui proces, Alain Marécaux (a carui familie s-a destramat dupa evenimentele pe care le-a trait), insingurat, a scris o carte: „Chronique de mon erreur judiciaire: une victime de l'affaire d'Outreau”, care este la originea unui scenariu si a unui film „Presumé coupable” (turnat in anul 2011). Un film care, desi a obtinut trei premii importante, este departe de a fi reusit sa dezvaluie intregul si oribilul infern trait vreme de cinci ani de victimele acelei drame judiciare.

La noi au fost zeci, sute de afaceri Outreau in ultimii 15 ani si de care este vinovata doamna Kovesi! Dovedite de judecatori! Dezvaluite de presa! Denuntate de denuntatori santajati si de martori falsi! Strigate si aratate de nevinovatii haituiti cu dispret pentru lege si ura fata de oameni!

Si nu pasa nimanui! Nici macar Frantei!

Nu inteleg insa de ce toti cei care-i sunt victime vorbesc cu frica si vorbesc individual, in loc sa se asocieze si sa spuna lumii prin ce au trecut!

Incerc sa-mi imaginez ca doamna Laura C. Kovesi ar vorbi, dezvaluindu-ne raul pe care l-a condus si resorturile lui. Ce cutremur ar provoca spunandu-ne ce stie! Cat despre scuzele cuvenite celor ale caror vieti si cariere le-a distrus, ale caror bunuri si afaceri le-a risipit, precum si scuzele cuvenite celor multi din impozitele si taxele carora se platesc lefurile magistratilor si impozitele lor, daunele catre victime si sumele de bani aberante cheltuite pentru ascultare, filaje si alte masuri abuzive de supraveghere (si pentru care Curtea de Conturi ar fi trebuit demult sa se sesizeze) cei indreptatiti la ele vor astepta degeaba. Doamna Kovesi, neintelegand nimic si orbita acum si mai mult de ura, face si va continua sa faca si mai mult rau acestei tari. Ne-a incaierat deja cu o parte a Europei care nu cred ca nu vede si ca nu stie adevarul, dar care (o parte a ei) o vrea ca sa-i fie in continuare scut, nu procuror. Nu va vorbi (nu are voie) si nu-si va cere nimanui iertare!

Doamna Kovesi pare a apartine categoriei acelora care sunt in masura sa demonstreze, impotriva logicii care sustine contrariul si a istoriei care mai devreme sau mai tarziu afla si dezvaluie adevarul oricat de urat este el, ca sunt oameni care pot insela tot timpul pe toata lumea! A acelora care l-au facut pe Sebastian Franck (Francus) sa spuna in celebra sa Paradoxa: „Lumea vrea sa fie inselata. Deci fie inselata!"