Evenimentele maidaneze din ultimele zile au scos in fata Ministerul Justitiei, si chiar Justitia. Pentru mine a fost o mica surpriza, caci, in toate enumerarile anterioare despre componenta Guvernului, MJ era undeva pe locul 10-13 - ma saturam citind sau ascultand la radio-TV lista ministerelor pana cand auzeam si cuvantul justitie.

Acum, Ministerul Justitiei si ministrul justitiei au iesit in fata (au fost scosi in fata) pentru ca au emis o nefericita reglementare - ordonanta gratierii, a abuzului, sau ce-o fi fost aceea. Nefericita, nu pentru oportunitate, ci: 1) pentru ca a fost ordonanta si nu lege; 2) pentru ca a fost prezentata si sustinuta nu numai dezastruos, ci si caraghios.

Asadar, al cui ar trebui sa fie ministrul justitiei?

De foarte multi ani, mai exact de la D-l Ministru Stoica incoace, sistemul nostru tot asteapta un ministru care sa fie in primul rand al nostru - judecatori, procurori, grefieri etc. - si in egala masura al celor multi (justitiabili, cauzasi) care isi pierd anii si banii prin tribunale. Abia pe urma el ar putea fi si al partidului care l-a numit. Inversarea acestei ordini este catastrofala, proba este in derulare zilele acestea.

Cat priveste problemele cu care se ocupa (ar trebui sa se ocupe) ministrul justitiei, ordinea normala a fost mereu tulburata, si, scuzati-ma, poporul nu e prost: manipulat sau nu, a taxat drastic inversarea ordinii firesti. Dar ce zic eu ordine fireasca - MJ nu s-a ocupat decat de o singura problema, care a cazut ca nuca-n fasole. Va dau eu in proiect o lista de probleme, fara sa o consider nici infailibila, nici completa:

Bugetul justitiei. Sase la suta pentru educatie, doi la suta la armata, toata lumea (adica toti ministrii) striga tare ca vor bani ca sa-si rezolve problemele din domeniul lor. Ati auzit vreun ministru de justitie sa ceara bani pentru justitie? Nici eu. In acest timp:

-taxele de timbru sunt colectate la primarii, nu stiu de ce, nu stiu cati bani ajung totusi la noi;

-constructia Palatului de Justitie din Piatra Neamt a fost oprita de zeci de ori, dintr-o administrare dezastruoasa a fondurilor, generand pierderi imense, timp in care instantele platesc chirie la sedii improvizate; si cate altele or mai fi la fel.

Codurile sunt dezastruoase. Nu numai cele penale, ci mai ales cel de procedura civila, care pare conceput de un om suparat pe toata lumea. Si, retineti: toate au fost instalate prin asumarea raspunderii, fara nici o dezbatere reala. Oamenii isi pierd anii si banii prin tribunale; pentru cea mai simpla cauza, asteapta jumatate de an termenul de judecata, care alta data se dadea la depunerea cererii.

Selectia si promovarea personalului din justitie - o catastrofa. INM-ul scoate o armata de robotei, plini de carte, fara nici o experienta de viata, fara nici un dram de intelegere umana. In timp ce o multime de juristi, avocati si grefieri cu mare experienta in salile de judecata, care ar putea fi facuti judecatori in cateva zile, nici nu sunt luati in calcul.

CSM este o imensa structura birocratica: 75% se invarte in gol, 25% face politica. Nu cumva e de facut ceva?

Si, de ce nu, exista si problema, marea problema, a inchisorilor, a posibilei gratieri, a posibilei amnistii. Probleme, solutii:

- pedepse atipice si alternative, vezi exemple in Europa si America. Maturatul strazii este mult mai „educativ” decat statul in intimitate, intre ziduri sau dupa gratii;

- accentul pe recuperarea pagubelor: „gulerele albe”, dovedite cu bani „furati”, vor fi oricand dispusi sa-si „cumpere” zilele de libertate; astfel, statul va face o dubla buna „afacere”: va recupera banii dovediti ca furati; nu va cheltui cu cazarea, masa si loisir-ul acelor arestati. Cu conditia unor dosare „pe bune”, nu facaturi - denunturi induse cu catusele pe masa si altele.

Balamucul legislativ. Se manifesta un exces de legiferare innebunitor. Se mai adauga legiferarea prin ordonante, care a luat-o razna. Pentru a face ordine, ar fi nevoie de un Justinian, sau de un Napoleon. Noi n-am putut oferi decat alta intrebare.

Rezumat:

Ai cui?

Neputand fi pe fata ai unor lideri politici mai mult sau mai putin ne-onesti, dar neavand nici vocatia de a fi ai celor multi (cauzasi, judecatori/procurori/grefieri) majoritatea ministrilor anteriori au esuat in a fi ai nimanui, cu prestatii lamentabile. Daca ar avea ambitia si stiinta de a fi al celor multi, un ministru autentic ar putea fi de mare ajutor si partidului castigator.

Ce fac?

Neavand nici un habar despre problemele reale ale justitiei, majoritatea ministrilor anteriori s-au cramponat de o singura problema, reala sau inchipuita: unul a tinut sa ramana in istorie ca promotor al unor coduri care s-au dovedit in scurt timp catastrofice si criminale, altul a fost neamul premierului si atat, penultimul(a) a fost o nefericita paranteza, cica tehnocrata, in realitate unealta unor forte obscure. In sfarsit, ultimul, marea speranta, s-a dovedit a fi catastrofa suprema, ivit din spuma sampaniei prea repede si inconstient destupate de partidul castigator. El si partidul s-au cramponat de o ordonanta, au facut ca tara sa piarda o luna cu discutii sterile, au oferit pretextul unor manifestatii apocaliptice, dand apa la moara contestatorului national si sistemului anti-roman. Mascariciul „alta intrebare” a fost cea mai penibila numire din ultimii ani. Dar daca el este asa cum este, cei care l-au numit trebuie de-a dreptul sa-si traga palme.

In fine, incerc sa trec de la tonul pamfletar si exaltat la un ton neutru si „tehnic”:

Am tastat pe Internet organigrama Ministerului Justitiei. Pe „podium” sunt 4 locuri goale: un post de ministru si trei de secretar de stat. Acolo trebuie plantati profesionisti ai dreptului, selectati pe trei criterii:

a) sa fie activi sau recent iesiti din sistem, adica sa aiba habar cu ce se confrunta justitia la nivelul de „jos”, in instante, parchete si puscarii; (NB: partidul castigator trebuie sa fuga ca dracu de tamaie de o numire „politica”, precum si de ordonante, ca sa convinga ca are intentii normale);

b) sa fie normali la cap;

c) sa nu fie pe lista scurta (lunga?) a basistilor care au nenorocit tara in ultimii 12 ani.

In plus, lucrul cel mai important, eu stiu si cum sa cucerim presa si opinia publica. Dar, pentru cat m-ati platit, v-am spus destule.