Amnistia si gratierea reprezinta un subiect aproape omniprezent in dezbaterea publica din ultimii ani. In toamna anului 2016, a fost chiar tema de campanie electorala. Coalitia PSD-ALDE a sustinut acest demers din motive personale, liderii celor doua formatiuni avand ceva probleme in justitie. Partidele de opozitie, in frunte cu presedintele, se opun unei astfel de initiative legislative, care i-ar scapa de dosare penale si chiar de condamnare pe adversarii lor politici. La fel se pozitioneaza si din aceleasi ratiuni si cu privire la modificarile aduse Legilor justitiei, Codului penal si de procedura penala.

Supraaglomerarea inchisorilor romanesti, conditiile inumane si degradante de detentie, peste 100 de decizii de neconstitutionalitate a prevederilor Codului penal si de procedura penala, peste 1.000 de condamnari ale Romaniei la CEDO pentru nerespectarea drepturilor omului in procesele penale si in executarea pedepselor, excesele si abuzurile unor procurori in instrumentarea cauzelor penale, erorile judiciare comise de judecatori, constand in condamnarea unor inculpati fara probe sau in baza unor probe masluite, existenta protocoalelor dintre SRI, parchete si instante, care au transformat justitia in camp tactic, denaturand si compromitand actul de justitie, ideea de dreptate, impartialitate, legalitate si constitutionalitate – sunt motive serioase si suficiente care au reclamat modificarile aduse la Legea 303, 304, 317/2004, la Legea 286/2009, 135/2010. Modificarile aduse acestor legi, din care doar 304 a intrat in vigoare, au efecte, oricum, pentru viitor. Pentru victimele „campului tactic”, care mai sunt in viata, e nevoie de reparatii. Amnistia si gratierea reprezinta un act de clementa al statului, dar si un remediu la drama si umilinta a mii de romani. De la ultima lege de gratiere colectiva, respectiv 543/01.02.2002, au trecut 16 ani. Lupta politica, dar mai ales lupta impotriva coruptiei, care a fost si ea politizata, si instrumentata discretionar si partizan, a facut numeroase victime inocente.

Gratiere: prin ordonanta sau lege?

Problema, pentru care ne tot invartim in jurul cozii, e cum sa o facem. Prin ordonanta sau prin lege? Prin ordonanta e cel mai simplu. La proxima sedinta de Guvern se da ordonanta, se publica in Monitorul Oficial si instantaneu isi produce efectele. Se incheie astfel o interminabila batalie din care am pierdut cu totii, dar, in primul rand, a pierdut tara. Din 2001, de cand Adrian Nastase a infiintat PNA, care,ulterior,l-a devorat pe creator, ne tot luptam cu coruptia. Cred ca ne-am luptat destul. Sa ne luptam si cu saracia, cata vreme 37%, adica vreo 7 milioane de romani, traiesc in risc de excluziune sociala. Sa ne luptam cu infectiile intraspitalicesti si cu bolile cardiovasculare, care plaseaza Romania pe primul loc in Europa la mortalitatea cauzata de acesti factori. Sa ne luptam cu economia care incepe sa o ia la vale. Cu inflatia care a ajuns la 5%, cu datoria externa care se apropie de 100 miliarde euro. Cu migratia care a lasat Romania fara forta de munca, prin plecarea a 4 milioane de romani. Sa ne luptam cu birocratia din administratia publica. Sa ne luptam pentru a reforma marile sisteme publice: invatamant, sanatate, administratie, marile gauri negre ale bugetului de stat. Sa ne luptam sa modernizam statul si institutiile lui. Sa ne luptam pentru o reforma reala a clasei politice.Dar in primul rand sa ne luptam cu noi insine pentru a deveni mai buni, mai solidari, mai toleranti, mai civilizati si mai muncitori. Sa incetam sa ne mai luptam intre noi, romani cu romani, facandu-le astfel jocurile strainilor, care au devalizat tara de resurse, transformand-o intr-o colonie si intr-o piata de desfacere.

Deontologii, justitiarii si acoperitii se vor da iarasi cu fundul de caldaram in Piata Victoriei strigand ca nu se poate prin ordonanta. Eventual, prin lege. Sau mai bine, deloc. Sa pastram actualul status quo, in care pe mandatele de siguranta nationala, date cu atata generozitate de ICCJ, procurorii instrumenteaza infractiuni de coruptie sau chiar de drept comun, iar judecatorii emit mandate de arestare doar in baza unor suspiciuni rezonabile. Curat constitutional. Le reamintesc acestor exegeti ai statului de drepti ca si Codul penal si cel de procedura penala au fost adoptate prin asumarea de catre Guvernul Boc a raspunderii in Parlament pe 22 iunie 2009, fara a exista o minima dezbatere parlamentara la nivel de comisii sau plen. In 2016, Cabinetul de tehnocrati, condus de Dacian Ciolos, a modificat 151 de articole la Codul penal si Codul de procedura penala prin ordonanta de urgenta, respectiv OUG 18/23 mai 2016, prin care s-au restrans drepturi si libertati cetatenesti garantate de Constitutie, Conventia Europeana si Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Sa nu mai vorbim de celebra OUG 6 din 14 martie 2016, prin care SRI devine organ de cercetare penala. Pe langa aceste monstruozitati, OUG 13/01.02.2017 a Guvernului Grindeanu pare o joaca de copil.

Dragnea, ori la bal, ori la spital

Dar ca sa promovezi amnistia si gratierea prin ordonanta, trebuie sa ai curaj si sa vrei. Docila Vasilica s-a pierdut si ea cu firea. A luat-o frica de Bruxelles. Tudorica nu are frica, dar nici nu vrea. Calin Popescu-Tariceanu, cel care l-a propus si il sustine si azi peste capul lui Dragnea pe Toader la Ministerul Justitiei, are tot interesul sa scape de un adversar in cursa pentru Cotroceni. Asa ca Liviu al nostru nu are decat doua solutii: ori la bal, ori la spital. Dupa cum evolueaza, mai bine zis involueaza lucrurile, o sa ajunga la spital. La spitalul Penitenciar Jilava sau Rahova, daca are pile. Varianta promovarii amnistiei si gratierii prin lege nu il avantajeaza nici pe Dragnea, nici pe Valcov. In dosarul lui Dragnea, zilele acestea, ICCJ a motivat sentinta pronuntata in prima instanta. In doua, maxim trei luni, se va judeca apelul. Cei cinci membrii ai completului de judecata vor fi alesi „aleatoriu”, pe spranceana, adica pe epoleti. Iar ordinul pe unitate va fi condamnarea. Amnistia si gratierea trecute prin Parlament inseamna, cel putin pentru Dragnea, puscarie curata. Se poate scoate de la naftalina proiectul de lege initiat de Florin Iordache si adoptat anul trecut de Senat. Doar ca nu il avantajeaza. De fapt, e atat de prost, incat nu avantajeaza pe nimeni. Sunt exceptate de la gratiere 57 de infractiuni din Codul penal si alte aproape 100 din 14 legi speciale. Pana si banalul fals intelectual si fals material cu o pedeapsa de pana la trei ani de inchisoare sunt exceptate. Sigur, Camera Deputatilor poate modifica textul adoptat de Senat. Dar, in buna traditie parlamentara, dupa adoptare, legea va fi contestata la Curtea Constitutionala de partidele din opozitie. Ulterior, presedintele Iohannis poate sa o trimita la reexaminare in Parlament sau poate sa sesizeze si el Curtea Constitutionala. Deci, la anu’ si la multi ani. De puscarie.

sursa: remusborza.ro