In 1946, familia Maria Bucur si Epure Nicolae au cumparat un teren in Primaveri, Parcul Jianu, strada K, blocul 11 (de strazi). El era avocat la Banca Marmorosch Blank, care avea toata aceasta parcela. Contractul de vanzare-cumparare a fost facut cu banca. Au construit imobilul, in regie proprie, cu autorizatie eliberata de Primaria Bucurestilor (Sectorul I Galben), dar n-au apucat sa se bucure prea mult de ea pentru ca, intr-o seara, au venit securistii si le-au ordonat ca, in 48 de ore, sa paraseasca casa. A venit Decretul din 1950, casa a fost trecuta in registre cu proprietar necunoscut, fara ca familia Bucur sa primeasca vreo despagubire. Ei au facut demersuri sa li se dea casa inapoi pentru ca nu erau incadrati in decret, prin anii 60, statul le-a raspuns ca aceasta casa le-a fost nationalizata. S-a propus ramanerea ei in nationalizare pentru ca era zid in zid cu Palatul Primaverii. Acum este in strada Moliere, gard in gard cu fostul presedinte al Romaniei Ion Iliescu. Inainte de 1989, casa ajunsese vila de protocol unde Ceausestii isi tineau cadourile din China. Dupa 1990, in casa respectiva a ajuns chirias fostul deputat Ionel Olteanu si o alta familie, David, Gheorghe David fiind fost membru al Comitetului Politic Executiv al PCR. Casa in care s-au mutat cu statut de chiriasi a fost revendicata, dar acestia au reusit pana acum sa intinda pelteaua unui proces care se intinde pe o perioada de 15 ani prin instante, timp in care adevaratii proprietari au trecut de varsta de 90 de ani si inca mai au taria sa spere ca macar mostenitorii lor vor avea parte de casa care le-a fost luata cu japca de comunisti. Interesant este ca vanzarea catre chiriasii Olteanu si David s-a facut in timpul litigiului, dar si alte lucruri sunt suspecte in toata aceasta poveste care ii impiedica pe proprietarii de drept sa se bucure de rodul muncii lor din tinerete.

Interesele chiriasilor, sprijinite de un recurs in anulare din anii '90!

Primul proces, bazat pe actiune in revendicare a debutat in 1994, fiind castigat de catre sotii Bucur, bunicii sotiei avocatului Dragos Barbulescu (foto) definitiv, la Tribunalul Bucuresti.

In mod suspect, chiriasii David si Olteanu (care se mutasera, in 1990, in aceasta casa cu chirie la ICRAL Herastrau Nord, au facut plangere in 1995, la procurorul general al Romaniei, pentru promovarea recursului in anulare. Intre timp, insa, desi casa, conform sentintei definitive, nu se mai afla in administrarea statului, ICRAL a prelungit contractele chiriasilor. Lui Olteanu contractul ii expira in 1995, si totusi prelugirea s-a facut in 1994, iar David nu avusese contract de inchiriere pe aceasta casa, ci pe o alta din Herastrau nr. 6. Curtea Suprema a judecat acest recurs in anulare si le-a dat dreptate chiriasilor pe motiv ca instanta care a judecat actiunea in revendicare si-a depasit atributiile legale, anuland decizia data de tribunal.

Casa a ramas ca in situatia anterioara.

Urmarea: familia Bucur face cerere pe Legea 112 catre Primaria Sector 1 in 1996 , si i se raspunde dupa patru ani, in 2000, ca cererea se respinge pentru ca a cerut in natura. Pe 25.07.1996, Olteanu a depus repede o cerere de cumparare a imobilului si pe 29.10.1996 incheie contractul de vanzare-cumparare cu ICRAL Herastrau SA. David cumpara si el, tot in 1996, numai ca aici exista o „mica ghidusie”: cererea facuta de familia David pentru cumparare era facuta in 21 octombrie 1996, dar vanzarea s-a facut, culmea, la o data anterioara acestei cereri, adica pe 8 octombrie 1996! In 2007, cand procesul continua, fam. David a facut un act aditional pe tacutelea, prin care Herastrau SA. a modificat mai multe date, inclusiv cea de vanzare a imobilului, pentru ca ea sa apara ca fiind facuta dupa data la care s-a depus cererea!

Minciuna cu adresa din Vancouver a tergiversat dosarul timp de trei ani

In 1997, fam. Bucur isi revendica din nou casa, desi apartamentele din acest imobil erau vandute. Cele doua familii David si Olteanu au intrat in acest nou proces de revendicare cu titlul de intervenienti. Inte timp, moare Gheorghe David si in locul lui intra in proces, mai departe, cele trei fete ale acestuia: Irimia Dana Daniela, Chiru Georgeta si Aron Ileana Roxana. De atunci, dosarul s-a tot plimbat, ba pe competenta, ba pe tardivitatea introducerii cererii si pe tot felul de alte argumentatii. S-a ajuns, astfel, in 2006, cand a fost inregistrat la Sectorul 1 dosarul ce are ca obiect anularea contractelor de vanzare-cumparare, cu nr. 26103/299/2006 si care s-a si judecat. Instanta de la Judecatora Sector 1 a dat castig de cauza sotilor Bucur, anuland contractele de vanzare-cumoarare ale celor doua familii, motivandu-se ca cumpararea a fost de rea-credinta.

In 17.05.2007, prin curier din Canada, este trimisa de Irimia Dana Danilea, o hartie in care arata ca nu stia de existenta cauzei si ca ea traieste in Canada, dand un domiciliu din Vancouver. Irimia mai mentiona si faptul ca avocatul Sabau nu o mai reprezinta. Asa fiind, in apelul introdus de David Vasilica (sotia lui Gheorghe David) si familia Olteanu, av. Sabau nu a mai aparat decat interesele lui David Vasilica. S-a facut cerere ca acesta le reprezinta pe toate cele trei fete mostenitoare, iar sotii Bucur au solicitat ca Irimia sa fie citata la acest aparator, si nu in Canada. Instanta constata ca Irimia nu mai e reprezentata de avocatul Sabau, asa ca timp de trei ani, Irimia a fost citata in Canada. Numai ca, la un moment dat, a sosit din Canada raspunsul la demersul facut de fam.Bucur, in care seriful arata ca aceasta adresa este, de fapt, o casuta postala. Avocatul Dragos Barbulescu (foto), care este casatorit cu nepoata Mariei Bucur si lupta sa lei se faca dreptate bunicilor sotiei sale, ne-a declarat ca ”instanta a constatat ca aceasta, cu rea credinta si-a dat domiciliul in Vacouver-Canada si a inceput sa o citeze in tara, pe st. Lascar Catargiu nr.45, unde aparea inregistrata cu adresa”. Asa s-au pierdut inca trei ani de sedere a chiriasilor deveniti proprietari in vila de lux.

Intre timp, divorteaza si Ionel Olteanu si sustine ca nu mai este parte din dosar, pentru ca nu are nicio pretentie. Numai ca nu prea se putea, pentru ca el era parte semnatara a contractului de vanzare-cumparare la data la care acesta a fost parafat.

Culmea, pentru ca dosarul sa fie si stopat, nu numai tergiversat, in 2008, David Vasilica si Constanta Olteanu au facut plangere penala, tam-nisam, acuzand-o pe Maria Bucur si pe sotul acesteia (Epure Niculae) de fals in acte, uz de fals, si fals in inscrisuri oficiale. Atentie, vorbim aici de doi batrani in vasta de aproape 80 si respectiv 90 de ani. In dosar s-au facut si expertize topografice si in constructii care au dovedit ca acest imobil este conform celor prezentate de Bucur. Ca nebunia sa fie mai mare, expertul topograf a realizat doua variante, una pe actele proprietarilor actuali, si cealalata, pe actele revendicatorului. Instanta a admis doar expertiza pe actele revendicatorului.

La aceasta ora, dosarul este la Curtea de Apel Bucuresti, in faza de recurs. In 30.11.2011, Tribunalul Bucuresti Sectia a IV-a, a respins apelurile lor ca nefondate si s-a constatat ca actele de vanzare-cumparare sunt lovite de nulitate. Intre timp, familia Olteanu a facut plangere impotriva organului de cercetare pentru tergiversare, iar mai nou, au mai gasit ceva: contesta contractul de locatiune pentru hidrantii din zona imobilului, spunand ca toate actele ar fi niste falsuri. Intre timp, proprietarii de drept ai casei sunt disperati, vlaguiti de asteptare si nervi pentru ca la varsta pe care o au se poate intampla orice si nu vor mai apuca sa-si vada casa inapoi care a fost luata de comunisti.

Colac peste pupaza, procurorul Lacramioara Roman de la Parchetul Tribunalului Bucuresti, care supravegheaza cauza de la politie (DGMPB - Serviciul de investigare a Fraudelor) a cerut toate actele in original, dar a mai dispus si ca batrana Maria Bucur sa fie audiata. Va imaginati o persoana de 92 de ani, care si acum isi aminteste ca a avut casa in Parcul Jianu, pentru ca memoria sa a ramas acolo, la imprejurarile si denumirile din anii tineretii, sa fie interogata pentru evenimente din 1950 toamna! Dar, totul e posibil cand miza e atat de mare. Mare cat casa de langa Ion Iliescu.

* Cititi aici actul de vanzare-cumparare intre Banca Marmorosch Blanck si Maria Bucur, din anul 1946 si autorizatia de constructie din 1946 eliberata pentru Maria Bucur de Primaria Municipiului Bucuresti