Procurorul DNA Marius-Daniel Pata (foto 2) a incercat sa-l execute pe medicul Mircea Beuran (foto 1) dupa o reteta clasica: agentul provocator. Nu o spunem noi, ci judecatorii Cristian-Razvan Ilie si Andreea Ionescu de la Curtea de Apel Bucuresti, care, prin decizia nr. 1345/2023 pronuntata la 5 iulie 2023 in dosarul nr. 9606/3/2020, l-au achitat definitiv pe doctorul chirurg in dosarul in care Directia Nationala Anticoruptie l-a trimis in judecata pentru o asa-zisa luare de mita pentru ajutarea unei doctorite sa obtina un post (click aici pentru a citi).

Dupa cum veti vedea mai jos, nu doar ca Beuran nu a pretins niciodata cei 10.007,5 euro despre care vorbeste procurorul Pata in rechizitoriu, ci dimpotriva: medicul si-a indemnat colega sa urmeze calea legala pentru ocuparea acelui post. Declaratiile apar in insele inregistrarile audio efectuate de catre denuntatoare, care a purtat pe ea tehnica DNA si care, in plus, a incercat sa-l provoace pe chirurg, noteaza Curtea de Apel Bucuresti, calificand acest comportament drept unul „persistent, neprocedural si neprincipial”. Ba chiar un comportament care l-a dus pe Beuran la „exasperare”. Este exact cuvantul folosit de completul Ilie-Ionescu.

In plus, parchetul anticoruptie si-a bazat acuzarea doar pe spusele denuntatoarei, neexistand niciun alt martor ocular care sa confirme alegatiile ei. Ceilalti martori care au dat dat declaratii in dosar (respectiv rudele denuntatoarei) au luat cunostinta despre speta doar indirect, din cele auzite de la doctorita.

Disperarea DNA: procurorul s-a agatat de o cutie de 7,5 euro

Motivarea hotararii judecatoresti definitive contine si un pasaj in care Curtea de Apel Bucuresti reliefeaza disperarea procurorului DNA Marius Pata, care s-a agatat de o cutie in valoare de doar 7,5 euro. De altfel, ati vazut mai sus ca presupusa mita s-ar fi ridicat la 10.007,5 euro. Suma consta atat in banii pe care denuntatoarea i i-ar fi dat lui Mircea Beuran (10.000 de euro), cat si in valoarea cutiei in care ar fi fost introduse bancnotele (7,5 euro). Ei bine, in lipsa acestor 7 euro si jumatate, suma ar fi fost prea mica pentru a atrage competenta Directiei Nationale Anticoruptie. De aceea, DNA a pus-o doar ca sa traga mai greu la cantar, noteaza judecatorii Cristian Ilie si Andreea Ionescu: „Curtea apreciaza ca aceasta este de natura a spori in mod artificial valoarea mitei probabile, doar adaugarea acesteia de catre reprezentantii Ministerului Public fiind de natura a atrage competenta de efectuare a urmarii penale de catre Directia Nationala Anticoruptie”.

Incheiem, amintind ca rechizitoriul procurorului Marius Pata (nr. 82/P/2020) a fost confirmat de seful de la acea vreme al DNA, procurorul Calin Nistor (vezi facsimil).

Redam principalul pasaj din motivarea deciziei CAB:

„Curtea, analizand apelul declarat in cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 417 alin. (2) din Codul de procedura penala, constata ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Curtea constata ca in toamna anului 2018, martora Haiducu Carmen a promovat examenul de medic specialist, dupa ce anterior isi desfasurase activitatea ca medic rezident, cu specialitatea chirurgie generala, in cadrul Sectiei Chirurgie Generala I din cadrul S.C.U.B. Floreasca. De asemenea, Curtea retine faptul ca martora Haiducu Carmen urma cursurile doctorale, coordonatorul lucrarii sale de doctorat fiind inculpatul Beuran Mircea. Totodata, Curtea retine ca martora avea intentia sa isi continue activitatea in cadrul S.C.U.B. Floreasca, sens in care, potrivit propriilor afirmatii, in luna octombrie 2018, a avut o discutie cu privire la aceasta intentie cu profesorul Mircea Beuran, raspunsul primit fiind unul negativ. Ulterior acestei discutii, martora Haiducu Carmen, prin intermediul martorului Bogdan Cioflan, a reusit sa mearga intr-o audienta la rectorul U.M.F. Carol Davila, profesorul Ioanel Sinescu, in vederea stabilirii unei modalitati prin care aceasta ar fi putut sa ramana in cadrul SCUB Floreasca.

Curea constata faptul ca, la acel moment, singura posibilitate ca matora Haiducu Carmen sa isi desfasoare activitatea in cadrul S.C.U.B. Floreasca, conform declaratiilor martorei, era ca aceasta sa fie angajata a U.M.F. Carol Davila in calitate de asistent universitar, pe perioada determinata, raportat la imprejurarea ca aceasta urma cursurile doctorale, imprejurare confirmata si de martorul Ioanel Sinescu. Curtea arata ca aceasta este situatia de fapt relevanta de la care urmeaza sa analizeze ansamblul materialului probator administrat in cauza.

Curtea arata ca avand in vedere ca, la pronuntarea unei condamnari, instanta trebuie sa-si intemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe si intrucat in cauza probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive si sunt incomplete, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatului, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia 'orice indoiala este in favoarea inculpatului' ('in dubio pro reo').

Regula 'in dubio pro reo' constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat in art. 4 din Codul de procedura penala, se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-l achite. Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii).

Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor. Chiar daca in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii, iar alte probe nu se intrevad ori pur si simplu nu exista, si totusi indoiala persista in ce priveste vinovatia, atunci indoiala este echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie si deci inculpatul trebuie achitat.

Cu titlu preliminar, Curtea arata ca fapta de luare de mita se realizeaza printr-una dintre urmatoarele activitati: pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii unor bani sau foloase necuvenite, in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in indatoririle de serviciu ale functionarului public sau in legatura cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri. Referitor la aceste activitati, Curtea arata ca, in doctrina, s-a aratat ca pretinderea presupune solicitarea direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, a unor bani sau foloase necuvenite. Aceasta trebuie sa fie neechivoca, fiind suficient si necesar ca, in raport de imprejurarile si mijloacele folosite, sa fie inteleasa de cel caruia i se adreseaza. Primirea de bani sau foloase reprezinta intrarea in posesia bunului oferit drept mita, iar acceptarea promisiunii de bani sau foloase reprezinta a consimti, a fi de acord cu aceasta promisiune.

De asemenea, Curtea arata ca particularitatile infractiunilor de coruptie, care implica doi autori distincti ai infractiunilor de dare si luare de mita, si cauzele de impunitate sau de atenuare a raspunderii penale, situatiile de restituire a bunurilor, in anumite conditii, reglementate tocmai pentru prevenirea si represiunea savarsirii infractiunilor, descoperirea lor, determina insa si o analiza atenta a declaratiilor martorului denuntator, stabilirea bunei sale credinte, a interesului in cauza, a legaturilor cu functionarul mituit, a cazierului sau a imprejurarilor formularii denuntului, a vechimii faptelor reclamate, daca se afla sau nu sub influenta unei persoane.

Analizand cauza si din perspectiva dispozitiilor cuprinse in art. 5 din Codul de procedura penala, Curtea apeciaza ca ansamblul probator administrat in cauza nu este in masura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie de care beneficiaza inculpatul Beuran Mircea, situatia avuta in vedere de catre instanta de fond fiind una corecta.

Avand in vedere notiunile teoretice expuse anterior, Curtea constata ca intreaga acuzatie se fundamenteaza in principal pe declaratiile martorei-denuntatoare Haiducu Carmen, inclusiv pe inregistrarile efectuate de aceasta. Mai mult, declaratiile martorilor Haiducu Daniela, Haiducu Cristina si Haiducu Cornel s-au fundamentat exclusiv pe aspectele relatate de catre martora-denuntatoare Haiducu Carmen, ce ulterior denuntului a dobandit calitatea de colaborator, nefiind imprejurari pe care acestia le-au perceput in mod direct. Referitor la restul martorilor audiati in cauza, Curtea arata din studierea declaratiilor acestora rezulta ca nici acestia nu cunosc in mod direct aspecte care sa sustina acuzatia formulata.

Astfel, in examinarea atenta a declaratiilor martorei-denuntatoare in cadrul prezentei cauze, Curtea constata ca acestea prezinta o serie de incongruente si deficiente semnificative, ce ridica serioase indoieli cu privire la credibilitatea lor si la capacitatea lor de a sustine acuzatia formulata impotriva inculpatului Beuran Mircea cu privire la infractiunea de luare de mita. Subliniind necesitatea unei analize riguroase si impartiale a probelor, Curtea va explora in detaliu fiecare aspect al declaratiilor martorei-denuntatoare, relevand incoerentele si insuficientele care le diminueaza valoarea probatorie.

In primul rand, martora-denuntatoare sustine ca exista o cutuma instituita de inculpat in spital, constand in pretinderea si primirea de bani de la medicii stagiari in schimbul promovarii diverselor concursuri si examene. Cu toate acestea, numita Haiducu Carmen nu prezinta niciun fel de dovezi concrete sau martori care sa ateste aceasta afirmatie. Este important de subliniat ca pentru a considera o afirmatie ca fiind credibila, este necesara prezentarea de elemente probatorii solide, care sa confirme intr-un mod convingator existenta cutumei sustinute. In absenta unor astfel de probe, declaratiile martorei-denuntatoare devin subiective si lipsite de valoarea probatorie.

Totodata, Curtea constata ca martora-denuntatoare afirma ca exista o alta persoana, medic in acelasi spital, care ar putea confirma remiterea sumei de 10.000 euro catre inculpat. Cu toate acestea, refuza sa dezvaluie identitatea acestei persoane, sustinand ca aceasta ar putea fi pusa in pericol. Aceasta reticenta in a furniza informatii esentiale care ar putea sustine afirmatiile sale submineaza credibilitatea marturiei sale si ridica serioase intrebari cu privire la intentiile si veridicitatea acestor sustineri. Intr-o procedura judiciara, este necesar sa se ofere informatii detaliate si sa se dezvaluie sursele de informatii pentru a asigura transparenta si credibilitatea probelor prezentate si pentru a asigura standardul probator necesar analizei sustinerilor unui martor denuntator.

Astfel, in conditiile in care, ulterior denuntului formulat, numita Haiducu Carmen a fost de acord, in mod expres, scris, aratand acest aspect, sa colaboreze cu organele de urmarire penala, a fost de acord sa poarte dispozitive tehnice de inregistrare, s-a deplasat la intalniri cu inculpatul, a purtat cu acesta discutii care priveau obiectul urmaririi penale, concluzia este certa in sensul existentei unei activitati specifice colaboratorului. Din momentul in care Haiducu Carmen a finalizat actiunea de denuntare si a acceptat sa se implice, in continuare, in activitatea de strangere de probe, in vederea tragerii la raspundere penala a unui cetatean banuit de comiterea unei infractiuni, ea nu mai are calitatea de simplu martor, care, in materie penala, este rezultatul unei perceptii spontane, si nu preordinate, a unor imprejurari de fapt, pe care martorul le relateaza, ulterior, organelor judiciare. Tocmai acesta este temeiul credibilitatii martorului propriu-zis, valoarea probatorie a declaratiilor sale fiind garantata tocmai de lipsa sa de implicare, de lipsa unui interes propriu. Or, in masura in care martorul accepta sa participe la activitatea de administrare de probe, depaseste granitele acestui statut, iar obiectivitatea sa este stirbita tocmai de implicarea in aceasta activitate. Aceste alegatii nu sunt unele de noutate, ci isi gasesc aplicarea chiar in legislatia procesual-penala care prevede, in art. 103 alin. 3 Cod procedura penala, ca o hotarare de stabilire a vinovatiei nu se poate intemeia in masura determinanta pe declaratiile colaboratorului.

Prin urmare, chiar Codul de procedura penala a stabilit o valoare probatorie circumstantiata a declaratiilor date de colaborator, tocmai in considerarea faptului ca acesta nu mai este strain de pricina, ci se implica in activitatea de strangere de date, informatii, care pot constitui probe in procesul penal. Or, observand preocuparea legiuitorului pentru respectarea echitatii procedurii penale, in conditiile in care legalitatea nu este altceva decat piatra de temelie, fundamentul procesului penal, organelor judiciare le revine rolul nu sa gaseasca modalitati de a ocoli respectarea dispozitiilor legale, ci, intelegand pe deplin menirea acestora, sa le asigure eficienta. Prin urmare, in conditiile in care se procedeaza la strangerea de probe prin coordonarea unei persoane care actioneaza in acest scop, se impune aplicarea institutiilor procesual-penale corelative si asigurarea loialitatii activitatii de urmarire penala.

Un alt aspect relevat in declaratiile martorei-denuntatoare se refera la provenienta sumei de 10.000 euro, afirmand ca aceasta ar fi rezultat dintr-un schimb valutar. Cu toate acestea, Curtea constata ca, fiind audiat in calitate de martor, proprietarul casei de schimb valutar, Dezhkam Mahmoud, neaga orice tranzactie de schimb valutar, iar inregistrarile sau alte documente care sa sustina aceasta afirmatie nu au fost prezentate la dosar. In atare conditii, absenta unor dovezi scrise si tangibile care sa sustina aspectele invederate de martora denuntatoare referitoare la provenienta sumei de bani, care ar fi fost obtinuta in urma unui schimb valutar efectuat la societatea martorului Dezhkam Mahmoud, este de natura sa puna la indoiala veridicitatea marturiei sub acest aspect. Mai mult, Curtea constata faptul ca, referitor strict la acest aspect, acuzarea nu a produs in faza de urmarire penala probe care sa sustina ori sa confirme afirmatiile martorei denuntatoare.

Totodata, Curtea arata ca martora-denuntatoare sustine ca a remis suma de 10.000 euro in dimineata zilei de 18.12.2018 in intervalul orar 7:00-7:30. Cum in mod corect a retinut si instanta de fond, Curtea constata ca, din inscrisurile depuse la dosarul cauzei de inculpatul Beuran Mircea, in data de 18.12.2018, in jurul orei 7:47, martora Haiducu Daniela, sora martorei denuntatoare, a fost internata la SCUB Floreasca, Sectia Neurochirurgie, iar la ora 8:08 si-a afectuat o investigatie RMN. La aceeasi data, intre orele 7:30-7:50, inculpatul Beuran Mircea a recoltat tesuturi pentru o biopsie meta-hepatica de la pacientul Barbu Ion. Tot in data de 18.12.2018, conform inscrisurilor atasate la dosar, intre orele 8:00-12:00, inculpatul Beuran Mircea a efectuat o interventie chirugicala asupra pacientei Chiriuta Irina.

Curtea retine ca, si sub acest aspect, martora denuntatoare a prezentat pe parcursul desfasurarii procedurilor judiciare mai multe variante. In declaratia din 14.06.2022, aceasta precizeaza ca a remis suma de bani inculpatului la data de 18.12.2018, in intervalul orar 7:00 – 7:30, dupa ce in prealabil a lasat-o pe sora sa la un cabinet, la etajul 4, unde aceasta a stat pana la momentul internarii si al efectuarii investigatiei RMN. Cu prilejul audierii in fata Curtii, intr-o prima varianta oferita la 07.03.2023, martora denuntatoare afirma ca ar fi remis suma de bani in jurul orei 7:00-7:05, intrand odata cu inculpatul in biroul acestuia, iar in declaratia din data de 18.04.2023 nu mai face nicio referire la intervalul orar in care aceasta sustine ca ar fi remis suma de 10.000 euro inculpatului. De asemenea, Curtea se va raporta la analiza acestui aspect si la declaratia martorei Haiducu Daniela, sora martorei denuntatoare, care arata ca, in dimineata in care sora sa ar fi remis suma de bani inculpatului, ar fi patruns cu aceasta in spital in jurul orei 9:00.

Desi aspectele analizate anterior pot parea a fi lipsite de relevanta probatorie, Curtea apreciaza ca, in contextul acuzatiei formulate la adresa inculpatului, organelor de urmarire penala si martorei denuntatoare care, pe parcursul urmaririi penale, a dobandit calitatea de colaborator, le revenea obligatia de a pune la dispozitia judecatorilor probe apte sa clarifice situatia de fapt si sa sustina neindoielnic vinovatia inculpatului.

In plus, martora-denuntatoare afirma ca ar i pus suma de bani intr-o cutie, pe care sustine ca a achizitionat-o din Mall Promenada, dar nu a prezentat nicio dovada in acest sens.

In cauza, Curtea constata ca inculpatul este acuzat ca valoare mitei primite este de 10.007,5 euro, aceasta fiind compusa din suma de 10.000 euro, la care se adauga valoarea cutiei in care a fost remisa mita, de 7,5 euro. In atare conditii, Curtea apreciaza ca, mai ales in contextul in care tocmai valoarea acestei cutii in care ar fi fost remisa mita catre inculpat, a fost de natura a atrage in mod artificial competenta de efectuare a urmaririi penale de catre DNA, organele de urmarire penala aveau obligatia de a pune la dispozitia instantei un minim de dovezi cu privire la pretinsa remitere a sumei de bani in cutia respectiva, precum si a valorii acesteia. In lipsa unor dovezi minime in acest sens, Curtea apreciaza ca sustinerile martorei denuntatoare nu isi gasesc corespondent in realitatea obiectiva, urmand a fi apreciate in consecinta.

Curtea retine ca intr-un proces judiciar, este esential ca afirmatiile facute de martori sa fie sustinute de probe solide si verificabile. Absenta unor astfel de probe in acest caz aduce in discutie credibilitatea si potentiala inventivitate a martorei-denuntatoare in crearea unor detalii false sau insuficient fundamentate.

Pe de alta parte, Curtea constata ca martora denuntatoare Haiducu Carmen sustine ca i-a remis inculpatului suma de 10.000 euro fara a-i dezvalui continutul cutiei si fara ca inculpatul sa pretinda vreodata, direct sau indirect, bani sau alte foloase necuvenite.

Cu privire la remiterea sumei de bani, Curtea constata ca, fiind audiata de judecatorul fondului, martora denuntatoare a precizat ca, ulterior pretinsei remiteri a sumei de 10.000 euro, a parasit biroul inculpatului, cu intelegerea inceperii unor demersuri pentru cautarea unei solutii in vederea titularizarii sale, in cadrul SCUB Floreasca. Cu privire la aceasta afirmatie, Curtea apreciaza, de asemenea, ca este neclara, nefiind specificat de catre martora denuntatoare daca 'intelegerea inceperii unor demersuri pentru cautarea unei solutii' a fost o interpretare subiectiva a martorei cu privire la comportamentul inculpatului sau a reprezentat un comportament propriu-zis al acestuia, determinat tocmai de remiterea acelei sume de bani in scopul aratat anterior.

In declaratia data in 07.03.2023, martora denuntatoare arata ca, ulterior pretinsei remiteri a sumei de 10.000 euro catre inculpat, aceasta i-a spus ca urmeaza sa discute aceste aspecte in viitor, in interpretarea martorei denuntatoare, acest lucru avand semnificatia de aducere la cunostinta a procedurii de desfasurare a concursului si de intocmire a dosarului pentru participare la concurs.

In declaratia data la 18.04.2023, martora denuntatoare arata ca in data de 18.12.2018 i-a oferit profesorului Mircea Beuran o cutie de carton in care se afla suma de 10.000 euro, ca inculpatul nu cunostea continutul cutiei si nici aceasta nu i-a spus, deoarece a considerat ca nu se afla la bazar, insa i-a spus inculpatului ca acel cadou este pentru scoaterea la concurs a acelui post.

Curtea constata faptul ca strict cu privire la pretinsa remitere de catre martora denuntatoare catre inculpat a sumei de 10.000 euro, singurele aspecte constante din declaratiile acesteia, indiferent de momentul desfasurarii procedurilor, se refera la imprejurarea ca inculpatul nu i-ar fi pretins niciodata martorei, direct sau indirect, remiterea unei sume de bani pentru scoaterea la concurs a acelui post.

Cu privire la celelalte aspecte anterior evocate, Curtea constata ca martora denuntatoare a prezentat, de fiecare data, o alta versiune a felului in care aceasta ar fi inteles semnificatia pretinsei remiteri a mitei. Astfel, Curtea constata ca, initial, martora denuntatoare pretinde ca, ulterior remiterii sumei de bani, paraseste biroul inculpatului avand 'intelegerea inceperii unor demersuri pentru cautarea unei solutii', aspect detaliat anterior, apoi aceasta arata ca inculpatul nu s-ar fi manifestat in niciun fel in sensul intelegerii pretins avute, si, intr-o ultima varianta, pretinde ca a interpretat comportamentul inculpatului ulterior remiterii pretinsei mite ca fiind o aducere la cunostinta a procedurii de desfasurare a concursului si de intocmire a dosarului pentru participare la concurs.

In atare conditii, Curtea apreciaza ca faptul pretinsei remiteri de catre martora denuntatoare catre inculpat a sumei de 10.000 euro, raportat la conduita ulterioara a acestuia din urma, in oricare dintre variantele prezentate de aceasta, nu poate echivala cu o conduita specifica subiectului activ al infractiunii de luare de mita. Curtea arata ca, pentru a aprecia de o asemenea maniera, suma de 10.000 euro pretins a fi fost remisa inculpatului, cu titlu de mita, ar fi trebuit sa genereze o conduita din care sa rezulte fara echivoc angajamentul ferm al inculpatului in sensul savarsirii faptei. Curtea apreciaza ca, la acest moment, chiar din variantele prezentate de martora denuntatoare cu privire la comportamentul ulterior al inculpatului, nu se poate desprinde cu certitudine ideea ca acesta ar fi acceptat pretinsa remitere a sumei de bani in scopul pe care l-a urmarit martora denuntatoare. Mai mult, Curtea arata ca, oricare dintre variantele prezentate de martora denuntatoare ca fiind relevante sub aspectele anterior evocate cu privire la pretinsa remitere a sumei de bani, nu sunt sustinute de alte mijloace de proba.

In raport de imprejurarea ca ulterior formularii denuntului si dobandirii calitatii de colaborator, martora denuntatoare poarta o conversatie cu inculpatul in care aduce in discutie restituirea sumei de 10.000 euro, Curtea apreciaza ca raspunsul inculpatului nu face dovada certa a titlului cu care a fost remisa catre inculpat suma de bani ori chiar a remiterii efective a sumei in discutie, ci poate fi rezultatul unor multiple variante de interpretari, chiar si aceea ca e posibil sa fi fost formulata / exprimata de inculpat in contextul in care acesta ar fi fost surprins ori chiar extrem de deranjat de atitudinea martorei denuntatoare, mai ales ca, potrivit chiar declaratiilor acesteia, demersul sau in 'convingerea' persoanelor presupus implicate in obtinerea postului, fusese de durata si persistent. Astfel, afirmatia martorei cu privire la restituirea sumei de 10.000 euro nu face dovada ca inculpatul ar fi primit de la aceasta suma respectiva in vederea scoaterii la concurs a postului de Haiducu Carmen.

Curtea apreciaza ca, in contextul in care inculpatul, in aceeasi discutie, ii transmite martorei denuntatoare, in mod explicit, ca ceea ce aceasta are de facut este urmarea unei cai legale in vederea obtinerii postului dorit, nu face altceva decat sa sustina nevinovatia inculpatului si, eventual, sa releve exasperarea acestuia in fata unui comportament persistent, neprocedural si neprincipial.

Totodata, Curtea arata ca, pe parcursul desfasurarii procedurilor, martora denuntatoare a prezentat organelor judiciare mai multe informatii care nu sunt veridice prin raportare la aspectele ce rezulta in urma administrarii altor mijloace de proba. Astfel, Curtea retine ca martora denuntatoare sustine ca ar fi ajuns in audienta la rectorul UMF Carola Davila prin intermediul martorului Bogdan Cioflan. Cu privire la aceasta sustinere, martorul Sinescu Ioanel, rectorul UMF Carol Davila la acel moment, a precizat ca nu il cunoaste pe martorul Bogdan Cioflan din alta imprejurare decat aceea a audierii sale in prezenta cauza, precum si faptul ca nu a intervenit nimeni la acesta pentru a o primi in audienta pe Haiducu Carmen. In acelasi sens, Curtea retine ca martorul Bogdan Cioflan a aratat ca nu isi aminteste sa fi facut vreun demers in vederea obtinerii unei audiente pentru Haiducu Carmen sau pentru facilitarea unei intalniri intre aceasta si profesorul Ioanel Sinescu. De asemenea, Curtea constata ca nici martorul Sinescu Mircea Constantin, persoana despre care martora denuntatoare pretinde ca ar fi intermediat, la rugamintea martorului Bogdan Cioflan, intalnirea cu rectorul UMF Carol Davila, nu confirma o implicare intr-un astfel de demers, precizand ca nu o cunoaste pe Haiducu Carmen si nu cunoaste absolut nimic cu privire la aspectele la care aceasta a facut referire.

In concluzie, dupa analiza detaliata a declaratiilor martorei-denuntatoare, Curtea constata ca acestea sunt marcate de o serie de inconsecvente, contradictii si lipsa de suport probatoriu solid. Lipsa de credibilitate si fiabilitate a acestor declaratii, dar si lipsa unei coroborari consistente a acestora cu alte injloace de proba administrate in cauza afecteaza semnificativ capacitatea lor de a sustine acuzatia formulata impotriva inculpatului Mircea Beuran. Drept urmare, in absenta unor probe robuste si convingatoare, Curtea considera ca declaratiile martorei-denuntatoare nu pot forma temeiul unei solutii de condamnare si nu pot fundamenta o hotarare de vinovatie impotriva inculpatului.

In ceea ce priveste declaratiile martorilor Haiducu Cornel (tatal martorei denuntatoare), Haiducu Cristina (mama martorei denuntatoare) si Haiducu Daniela (sora martorei denuntatoare), Curtea, asa cum a subliniat anterior, constata ca depozitiile acestora ofera date ce au ca suport factual informatii pe care martorii le cunosc de la martora denuntatoare, acestia neputand oferi organelor judiciare informatii care sa conduca catre concluzia clara ca faptele de care este acuzat inculpatul se circumscriu infractiunii de luare de mita.

Curtea constata ca nici depozitiile martorelor Lupu Cornelia si Turtoiu Rodica nu au oferit date care sa sustina aspecte relevante sub aspect probator, martorele nefiind prezente la momentul pretinsei remiteri a sumei de bani de catre martora denuntatoare catre inculpat si neavand cunostinta despre eventuale promisiuni ferme oferite de catre acesta din urma catre Haiducu Carmen in sensul scoaterii la concurs a postului respectiv. Imprejurarea ca la un anumit moment inculpatul poarta o discutie cu martora Lupu Cornelia referitoare la statele de functii nu poate avea relevanta sub aspectul stabilirii unui comportament neconform al inculpatului determinat de o posibila remitere a unei sume de bani, din chiar depozitia martorei Curtea retinand ca astfel de discutii referitoare la statele de functii exista in fiecare an.

Analizand in continuare restul motivelor de apel, desi lipsit de finalitate (in raport de cele expuse pe larg anterior cu privire la temeinicia solutiei de achitare), Curtea aminteste, in ceea ce priveste calitatea de subiect activ al infractiunii de luare de mita, respectiv calitatea inculpatului de functionar cu atributii de control si avand in vedere OUG nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, ca inculpatul Beuran Mircea nu avea calitatea anterior mentionata, asa cum rezulta din chiar actele efectuate de organele de urmarire penala.

Analizand materialul probator al dosarului, instanta de apel constata ca nu este mentionat nicaieri in rechizitoriu, in nicio ordonanta a procurorului, faptul ca inculpatul ar fi savarsit presupusa infractiune si in calitatea sa de functionar cu atributii de control. Dimpotriva, chiar din motivarea parchetului rezulta ca inculpatul Beuran Mircea nu avea atributii de control, ci de evaluare si analiza. Obligatiile stabilite in sarcina inculpatului, prin prisma calitatii sale de director de departament nu echivaleaza cu activitatea de control.

Art. 192 din Carta Universitara mentioneaza ca inculpatul nu poate exercita o activitate de control, acesta putand fi in schimb controlat pentru modul in care si-a indeplinit responsabilitatile stabilite. Astfel, functia de director de departament presupune coordonarea unei structuri organizatorice, cu caracter administrativ, fara personalitate juridica. Directorul de departament reprezinta tot un cadru didactic, alaturi de celelalte cadre didactice care compun departamentul. Atributiile inculpatului apar mentionate generic la art. 207 alin. (22) din Legea nr 1/2011, printre care nu apar mentionate si posibilitatea acestuia de a aplica sanctiuni ori de a lua masuri in urma exercitarii acestei prerogative, care ar reprezenta veritabile atributii de control. Directorul de departament nu are nicio competenta in a verifica sau a controla cadrele didactice din care era format departamentul ori de a dispune sanctiuni cu privire la acestia, ci avea doar posibilitatea de a coordona departamentul respectiv, notiunea de management nefiind identica cu notiunea de control.

Mai departe, in ceea ce priveste natura si calitatea obiectului real al infractiunii de luare de mita de care este acuzat inculpatul, respectiv valoarea pretins a fi fost acceptata de acesta, si anume suma de 10.007,5 euro, Curtea apreciaza ca pentru a stabili cu rigurozitate individualizarea obiectului mitei (acest aspect fiind de natura a clarifica problema competentei privind efectuarea urmaririi penale de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticorutie Structura Centrala), se impune anumite precizari referitoare la bunurile pretins dobandite prin infractiunea analizata.

Astfel, Curtea arata ca pentru a se realiza continutul infractiunii de luare de mita, este necesar ca faptuitorul sa pretinda, sa primeasca ori sa accepte remiterea unei sume de bani sau a altor foloase care nu i se cuvin in legatura cu indeplinirea sau neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in atributiile acestuia de serviciu. In acest sens, Curtea apreciaza ca norma de incriminare vizeaza sanctionarea comportamentului ilicit al unei persoane care, pentru a incalca legea, primeste o suma de bani ori alte foloase necuvenite. In ambele situatii, Curtea retine ca, atat sumele de bani, cat si foloasele necuvenite trebuie sa fie apte sa determine faptuitorul sa adopte un comportament ce intra in conflict cu norma penala.

Conform normelor care reglementeaza competenta de efectuare a urmaririi penale de catre DNA, valoarea sumei ce face obiectul infractiunii trebuie sa fie mai mare de 10.000 euro. Curtea arata ca, daca in privinta sumei de 10.000 euro, nu pot exista suspiciuni cu privire la aptitudinea acesteia de a determina un posibil comportament ce intra in sfera ilicitului penal din partea inculpatului, in ceea ce priveste suma de 7,5 euro, suma ce reprezinta valoarea estimata a cutiei in care ar fi fost remisa suma de bani, Curtea apreciaza ca aceasta este de natura a spori in mod artificial valoarea mitei probabile, doar adaugarea acesteia de catre reprezentantii Ministerului Public fiind de natura a atrage competenta de efectuare a urmarii penale de catre Directia Nationala Anticoruptie.

Curtea apreciaza ca, in raport de persoana inculpatului, pregatirea profesionala a acestuia functiile detinute, imprejurarea ca remiterea de catre martora denuntatoare a unei cutii de carton in valoare declarata de 7,5 euro a fost contorizata ca fiind determinanta in convingerea inculpatului in adoptarea unui comportament neconform normei penale incriminate apare ca fiind contrara tocmai scopului pentru care legea sanctioneaza astfel de comportamente.

Fata de toate aceste considerente, apreciind de asemenea ca, in raport de cele expuse, lipsa aptitudinii materialului probator de a sustine acuzatia penala, dincolo de orice indoiala rezonabila, fundamenteaza convingerea instantei de control judiciar ca solutia primei instante este legala si temeinca, Curtea apreciaza ca nu este necesar a analiza restul criticilor parchetului cu privire la solutia apelata.

In temeiul art. 421 alin. (1) pct.1 lit. b) din Codul de procedura penala, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie impotriva sentintei penale nr. 233 din data de 17.11.2022, pronuntate de Tribunalul Giurgiu – Sectia penala, in dosarul nr. 9606/3/2020.

Va constata ca inculpatul a fost retinut pe o perioada de 24 ore, incepand de la data de 13.02.2020, ora 20:00, pana la data de 14.02.2020, ora 20:00, si arestat la domiciliu de la data de 14.02.2020 pana la data de 12.03.2020.

In temeiul art. 275 alin. (3) din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului vor ramane in sarcina statului”.

* Cititi aici intreaga decizie prin care Curtea de Apel Bucuresti l-a achitat definitiv pe Mircea Beuran

sursa foto: Gorjeanul.ro