Se vede treaba ca ii lipseste experienta! Presedintele interimar al CSM, judecatorul Marian Buda, a dat-o pe judecatoarea Evelina Oprina pe mana ANI pentru a verifica de ce este in acelasi timp si magistrat, si detine si functia de director stiintific al unei publicatii cu specific juridic, fara sa stie ca de fapt CSM-ul pe care il conduce crede la unison ca legea ANI e proasta si ca verificarile inspectorilor de integritate au rolul de a face "presiuni nejustificate asupra magistratului", avand chiar "potential de afectare a independentei justitiei".

Daca ar fi verificat un pic, presedintele interimar Buda ar fi aflat ca inca din 2019 problema verificarilor efectuate de ANI asupra magistratilor a fost ridicata chiar de unul dintre judecatorii apropiati lui Buda, dat fiind ca ambii provin de la instanta suprema, respectiv judecatoarea Simona Marcu, care a cerut modificarea Legii ANI pentru ca magistratii sa nu mai fie supusi presiunilor nejustificate generate de controale care se intind pe ani de zile si sunt efectuate de o institutie din afara sistemului judiciar (vezi facsimil 1).

"A lasa la latitudinea unei autoritati administrative din afara sistemului judiciar gestionarea discretionara a etapelor initiale ale evaluarii averii, cu posibilitatea amanarii sine die a procedurii, are potential de afectare a independentei justitiei. De altfel, aceasta lipsa de rigoare normativa este de natura a aduce atingere drepturilor si intereselor tuturor persoanelor" - acest avertisment, daca ii putem spune asa, a fost tras de catre judecatoarea Simona Marcu in 2019.

La acel moment, in 2019, cand Buda isi luase deja gandul de la CSM (negandindu-se ca judecatoarea Mariana Ghena in locul careia a intrat in CSM se va pensiona inaintea terminarii mandatului) judecatoarea Simona Marcu facea demersuri pentru a sesiza problema verificarilor desfasurate de Agentia Nationala de Integritate asupra magistratilor, evidentiind la acel moment necesitatea de modificare a Legii ANI, astfel incat situatiile de incompatibilitate care intra in sfera activitatii judiciare – precum cea pretinsa in cazul judecatoarei Evelina Oprina pe care Buda a reclamat-o la ANI pentru ca este director stiintific al unei publicatii cu specific stiintific juridic – sa nu mai fie solutionate si invocate in fata ANI, ci direct in fata instantelor:

"Este necesara o interventie legislativa care sa clarifice posibilitatea desfasurarii de activitati de evaluare de catre Agentia Nationala de Integritate in situatii de incompatibilitate care intra in sfera activitatii judiciare si care, in opinia noastra, ar trebui sa poate fi invocate si solutionate exclusiv de instante, in cadrul procesual al cauzei, eventual prin intermediul cailor de atac", argumenta judecatoarea Simona Marcu.

In sustinerea propunerilor sale, judecatoarea Marcu vorbea despre existenta unor "presiuni nejustificate asupra magistratului" create de evaluarile declansate de ANI asupra magistratilor, care se intind in timp, fara vreo finalitate concreta intr-un termen stabilit clar, lucru care "are potential de afectare a independentei justitiei".

Atat de intemeiate si ingrijoratoare au fost semnalele de alarma trase de judecatoarea Marcu asupra Legii nr. 176/2010 in baza careia ANI o verifica in prezent pe judecatoarea Evelina Oprina incat, in data de 4 iulie 2019, adica la doua luni de la sesizarea problematicii privitoare la structura legii ANI la cabinetul presedintei CSM de atunci, judecatoarea Lia Savonea, sesizarea lui Marcu privind propunerile de modificare a Legii ANI a fost trimisa la Senat si la Ministerul Justitiei pentru a fi puse in dezbatere.

In cazul judecatoarei Evelina Oprina, presedintele CSM Marian Buda a sesizat Agentia Nationala de Integritate in 26 mai 2022, judecatoarea Oprina a fost informata cu privire la declansarea verificarilor cu privire la pretinsa stare de incompatibilitate izvorata din calitatea de judecator si functia de director stiintific al publicatiei Revista de Jurisprudenta, abia in data de 1 septembrie 2022 (click aici pentru a citi), iar de la acel moment ancheta ANI se poate extinde dupa cum inspectorii de integritate isi doresc, pe ce perioada vor.

Care a fost interesul, pericolul si graba pentru care judecatorul Buda a dat curs unei petitii vizand-o pe judecatoarea Evelina Oprina – singura dintre zecile de petitii transmise de catre acelasi petitionar – preocupandu-se, conform evidentelor pe care le detinem, ca petitia sa fie semnata de petitionar pentru a nu fi respinsa de pe scaun, nu stim. Cert este ca demersul lui Buda ar trebui sa ii puna in garda pe toti judecatorii si procurorii din CSM, caci cine stie cand mai primeste Buda o sesizare demna de ANI si se apuca sa faca iar diligentele pentru ca inspectorii de integritate sa verifice magistratii care scriu carti sau pe care vor sa ii verifice la averi.

Cronica unei corespondente menite sa elimine "presiunile nejustificate asupra magistratului" create de anchetele ANI

La data de 9 mai 2019, la cabinetul presedintelui CSM de la acel moment, respectiv judecatoarea Lia Savonea, a fost inregistrata o adresa semnata de judecatoarea Simona Marcu, care viza "o serie de propuneri" privitoare la modificarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea si exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, cu modificarile si completarile ulterioare.

In cuprinsul adresei cu nr. 9261/09.05.2019 judecatoarea Simona Marcu a invocat necesitatea unei interventii legislative pentru ca activitatile de evaluarea a situatiilor de incompatibilitate sa poata fi invocate si solutionate "exclusiv de instante", motivand ca in prezent procedura de evaluare a incompatibilitatilor este facuta de un organism adminstrativ exterior sistemului judiciar:

"Potrivit art. 8 din Legea 176/2010, scopul Agentiei Nationale de Integritate este asigurarea integritatii in exercitarea demnitatilor si functiilor publice si prevenirea coruptiei institutionale, prin exercitarea de responsabilitati in evaluarea declaratiilor de avere, a datelor si informatiilor privind averea, precum si a modificarilor patrimoniale intervenite, a incompatibilitatilor si conflictelor de interese potentiale in care se pot afla persoanele prevazute la art. 1 din lege, printre care se numara membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, asimilatii acestora, precum si asistentii judiciar, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si parchetelor, pe perioada indeplinirii functiilor si demnitatilor publice. Agentia desfasoara in acest sens activitati de evaluare, din oficiu sau la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice.

Procedura de evaluare, prevazuta de art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 presupune, prin urmare, interventia unui organism administrativ exterior sistemului judiciar, inclusiv in evaluarea incompatibilitatilor procedurale, prevazute de Codul de procedura civila si de Codul de procedura penala si care sunt intrinsec legate de actul de justitie.

Din acest punct de vedere, este necesara o interventie legislativa care sa clarifice posibilitatea desfasurarii de activitati de evaluare de catre Agentia Nationala de Integritate in situatii de incompatibilitate care intra in sfera activitatii judiciare si care, in opinia noastra, ar trebui sa poate fi invocate si solutionate exclusiv de instante, in cadrul procesual al cauzei, eventual prin intermediul cailor de atac".

De altfel, in adresa inaintata fostei presedinte CSM, judecatoarea Lia Savonea, judecatoarea Simona Marcu a invocat necesitatea clarificarii din punct de vedere legislativ a suprapunerii de proceduri in materia incompatibilitatii magistratilor, aratand ca aceeasi situatie de incompatibilitate poate parcurge doua proceduri diferite, in functie de institutia care efectueaza verificarile, respectiv ANI sau Inspectia Judiciara, care sunt supuse unor consecinte "diferite in ceea ce priveste termenul de aplicare a sanctiunii":

"Dispozitiile Legii nr. 317/2004, republicata, descriu procedura disciplinara ce se desfasoara cu privire la faptele prevazute in Legea nr. 303/2004, savarsite de judecatori si procurori, fiind reglementate o serie de termene in care pot fi efectuate actele de procedura. Dispozitiile acestui din urma act normativ au aplicabilitate generala in materia raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor, pentru toate faptele prevazute la Legea nr. 303/2004, republicata, si nu doar pentru cele referitoare la incalcarea dispozitilor referitoare la interdictii si incompatibilitati.

In acelasi timp, procedura pe care o stabileste Legea nr. 176/2010 este complet diferita. Coroborand prevederile art. 26 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010 cu cele ale art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicata, rezulta ca Agentia Nationala de Integritate comunica raportul de evaluare prin care s-a constatat existententa unui conflict de interese sau a unei stari de incompatibilitate in privinta unui judecator sau procuror, ramas definitiv, Consilului Superior al Magistraturii, care, la randul sau, va putea sesiza Inspectia Judiciara in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile si, respectiv, a exercitarii actiunii disciplinare.

Prin urmare, este necesar a se clarifica legislativ suprapunerea de proceduri in materia incompatibilitatilor magistratilor. Din analiza textelor de lege anterior mentionate, rezulta ca aceeasi situatie de incompatibilitate poate parcurge doua proceduri diferite, dupa cum verificarea este facuta de Agentia Nationala de Integritate sau de Inspectia Judiciara, evident, in aceste doua situatii, rolul sectiilor corespunzatoare ale Consiliului Superior al Magistraturii fiind evident in ceea ce priveste aprecierea asupra starii de fapt.

In acelasi timp, consecintele sunt diferite in ce priveste termenul de aplicare a sanctiunii".

Fata de aceasta situatie, la acel moment, judecatoarea Simona Marcu a retinut in adresa sa ca sunt necesare" garantii pentru asigurarea independentei magistartilor in procedura evaluarii averii", aratand ca in acest moment procedura de verificare a unui posibil conflict de interese ori a unei pretinse stari de incompatibilitate poate fi declansata de catre un organ administrativ exterior sistemului judiciar, cum este Agentia Nationala de Integritate, la sesizarea facuta de catre orice persoana care poate fi, spre exemplu, nemultumita de o solutie dispusa de un magistrat. Or, acest lucru, a sustinut Marcu in propunerea sa de demarare a unor demersuri pentru efectuarea unor modificari legislative, trebuie mai corect relgementat, pentru a se evita ca o instituie precum ANI sa poata demara verificari, dupa cheful sau, cuconsecinta crearii unei "presiuni nejusiticate asupra magistratului":

"Este adevarat ca procedura evaluarii averii si a procedura cercetarii disciplinare au temeiuri si finalitati diferite, insa a lasa la latitudinea unei autoritati administrative din afara sistemului judiciar gestionarea discretionara a etapelor initiale ale evaluarii averii, cu posibilitatea amanarii sine die a procedurii, are potential de afectare a independentei justitiei. De altfel, aceasta lipsa de rigoare normativa este de natura a aduce atingere drepturilor si intereselor tuturor persoanelor a caror avere este supusa evaluarii.

In fine, nu este prevazut un termen de comunicare a raportului de evaluare catre persoana vizata in cazul in care, potrivit art. 17 alin. (5) fin lege, inspectorul de integritate considera ca nu exista diferente semnificative in sensul prevederilor art. 18 din lege.

In concluzie, apreciez ca sunt necesare clarificari de ordin legislativ cu privire la procedura de evaluare mentionata, astfel incat aceasta etapa administrativa sa nu constituie o presiune nejustificata asupra magistratului".

DLDC i-a dat dreptate lui Marcu

In urma adresei formulate de judecatoarea Simona Marcu, Directia Legislatie, Documentare si Contencios din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a inrocmit un punct de vedere, in care s-a apreciat ca "ANI nu ar putea sa evalueze aceste incompatibilitati, care sunt intinsec legate de actul de justitie" (vezi facsimil 2).

In acest sens, DLDC din cadrul CSM a opinat ca este necesar a fi facuta o "distinctie intre tipurile de incompatibilitati, pe de o parte, iar pe de alta parte, fiind prevazute situatii de incompatibilitate pentru judecatori/procurori in ceea ce priveste posibilitatea exercitatii acestor functii in situatii limitativ prevazute de Codul de procedura civila si de Codul de procedura penala".

Totodata, DLDC a concluzionat ca in cuprinsul Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, cu modificarile si completarile ulterioare se regasesc reglementari care se suprapun cu Legea nr. 303/2004, contravenind astfel normelor de tehnica legislativa.

DLDC a punctat de altfel si faptul ca "dispozitiile din cuprinsul Legii nr. 176/2010 au mai generat discutii si in privinta altor aspecte, fiind necesara, in unele cazuri, interventia unui mecanism de unificare a practicii judiciar, sens in care mentionam Decizia nr. 10/2017 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii":

"In concluzie, fata de toate aceste probleme care se ridica cu referire la situatia judecatorilor/procurorilor, dat fiind ca, in cazul acestora, procedura disciplinara poate fi exercitata de catre Inspectia Judiciara pentru abaterea de la art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004 si in lipsa sesizarii ANI, apreciem si noi ca este necesara clarificarea tuturor aspectelor in discutie, printr-o interventie legsilativa".

Referindu-se si la termenele limita de efectuare a verificarilor de catre ANI, DLDC a conchis ca "intr-adevar, asa cum se arata in cuprinsul solicitarii, aceasta procedura nu instituie un termen linita de efectuare a verificarilor desfasurate, desi apreciem si noi ca acest lucru s-ar fi impus, date fiind consecintele pe care le poate atrage", cu atat mai mult cu cat nu este prevazut nici un termen de comunicare a raportului de evaluare catre persoana verificata:

"Or, data fiind maniera imprecisa de redactare a textului, pare a rezulta ca verificarile pot viza perioade situatie in timp cu mult inainte de momentul verificarilor, spre exemplu, verificari efectuate dupa 20 de ani de activitate cu privire la modificarile patrimoniale intervenite in debutul activitatii".