Lumeajustitiei.ro prezinta in exclusivitate plangerea penala pe care colonelul SRI (r) Daniel Dragomir, presedintele platformei civice Romania 3.0, a depus-o la PICCJ impotriva capilor Binomului SRI-DNA. Mai exact, impotriva fostilor sefi ai SRI, George Maior si Florian Coldea (foto 1 stanga), si impotriva fostei sefe DNA Laura Kovesi (foto 1 dreapta). Plangerea lui Dragomir este facuta in urma descretizarii si publicarii Protocolului SRI-PICCJ, semnat in 2009 de George Maior, Florian Coldea si Laura Kovesi, protocol despre care colonelul afirma ca a transformat procurorii in informatori SRI si a implicat serviciul secret in actul de urmarire penala.

Concret, George Maior, Florian Coldea, Laura Kovesi, impreuna cu lt. col. Gheorghe Mihai - procuror DNA la Serviciul pentru combaterea infractiunilor de coruptie savarsite de militari, si procuroarea Gabriela Scutea, cea care a semnat Protocolul SRI-PICCJ pentru prim-procurorul adjunct din 2009, Tiberiu Nitu, sunt acuzati de:

-compromiterea intereselor justitiei;

-abuz in serviciu;

-cercetare abuziva;

-complicitate la cercetare abuziva;

-represiune nedreapta;

-complicitate la represiune nedreapta;

-fals in declaratii.

Daniel Dragomir: “Modalitatea nelegala in care au procedat cei impotriva carora am formulat prezenta plangere penala a condus la declansarea unor cercetari nelegale impotriva mea”

Pe langa aspectele generale ce tin de prevederile Protocolului SRI-PICCJ, colonelul Daniel Dragomir (foto 2) acuza ca acest document a avut efecte chiar si asupra situatiei sale juridice. Concret, Daniel Dragomir sustine ca impotriva sa au fost declansate cercetari nelegale, in cadrul carora au fost obtinute probe la fel de nelegale. Iar in baza acestor probe nelegale a fost apoi arestat preventiv, trimis in judecata nelegal si chiar condamnat de o instanta care nu a avut cunostinta de manipularea probelor, posibila tocmai din cauza Protocolului SRI-PICCJ.

De asemenea, Daniel Dragomir precizeaza ca in dosarul pe care DNA i l-a fabricat, si la care a fost condamnat la 1 an inchisoare cu suspendare, au existat acte de cercetare penala care au fost efectuate de echipele mixte, iar mandatele de interceptare au fost obtinute, cu incalcarea legii procesual penale, de catre unitati SRI.

Iata fragmente din plangerea formulata la PICCJ de colonelul Daniel Dragomir, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Parcurgand continutul protocolului, am constatat ca acesta reglementeaza o asa-zisa colaborare a procurorilor cu angajati ai unui serviciu secret si a conducatorului Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu seful unui serviciu secret in scopul instrumentarii unor dosare penale, adica pentru efectuarea unor acte de cercetare penala.

Mai mult, potrivit protocolului se facea un 'schimb' de informatii, desi in domeniile care exced sigurantei nationale nu se putea face nicio informare, iar procurorilor le era interzis de lege sa fie informatori ai serviciilor secrete in orice materie.

Astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii: 'Organele Serviciului Roman de Informatii nu pot efectua acte de cercetare penala…'.

O mare parte a protocolului reglementeaza modalitatea de efectuare a unor acte de cercetare penala de catre alte organe decat cele de cercetare penala, exemple concrete in acest sens fiind dispozitiile din art. 14, art. 17 sau art. 22 prin care se reglementeaza o alta modalitate de efectuare a cercetarii penale decat cea prevazuta de lege.

(…)

Incalcarea unei norme exprese, astfel cum este cea reglementata in art. 13 din Legea nr. 14/1992, dar si a normelor procesual penale, care in forma anterioara a codului de procedura penala nici macar incidental nu permiteau efectuarea unor acte de cercetare penala de alte organe in afara celor expres si limitativ prevazute de acest act normativ intruneste elemental constitutiv al infractiunii de abuz in serviciu.

Mai mult, la art. 7 se precizeaza ca procurorii 'Asigura, la solicitarea Serviciului, consultanta , prin specialiştii proprii, in domeniile de cooperare'. Si aceasta norma este de natura a infrange dispozitiile legale in vigoare, deoarece procurorilor le este interzis sa acorde consultatii juridice oricarei persoane fizice sau juridice, iar alte persoane angajate in cadrul parchetelor nu au dreptul, potrivit legii, sa efectueze niciun act cu privire la activitatea unor alte persoane juridice decat cele in cadrul carei sunt angajati si cu care au incheiat contracte de munca. Astfel, pentru procurori se naste o incalcare a unei interdictii expres prevazute de lege, iar pentru alti angajati ai parchetelor sunt incalcate normele care reglementeaza functia publica ori contractul de munca, adaugand nepermis la contractual de munca sau la actul de numire in functie. Si aceste norme sunt de natura a intruni elemental constitutive al infractiunii de abuz in serviciu.

Maniera profund nelegala de derulare a cercetarii penale este consfintita de art. 22, care instituie 'planuri comune': 'In cauze complexe, cooperarea efectiva se realizeaza pe baza unor planuri comune, aprobate de conducerile celor doua institutii, cu precizarea sarcinilor ce revin fiecarei parti.' Imprecizia sintagmei 'cauza complexa', care nu este definita de legea penala, extindea aplicabilitatea acestor planuri comune la orice cauza.

Modalitatea nelegala in care au procedat cei impotriva carora am formulat prezenta plangere penala a condus la declansarea unor cercetari nelegale impotriva mea, in cadrul carora au fost obtinute probe nelegale, care au sustinut masuri preventive severe (arest preventiv), trimiterea mea in judecata in mod nelegal si chiar la condamnarea mea de catre instantele penale, care nu au avut cunostinta de acest protocol, si implicit de manipularea probelor si a obtinerii lor prin mijloace nelegale.

Dupa cum rezulta din probatoriul administrat, in cauza ce ma priveste pe mine, dosar nr. 37/P/2014 al DNA SC - Serviciul pentru combaterea infractiunilor savarsite de militari, au existat acte de cercetare penala care au fost efectuate de echipele mixte, iar mandatele de interceptare au fost obtinute, cu incalcarea legii procesual penale, de catre unitati SRI. Astfel fiind, exista o vatamare evidenta a drepturilor mele, care justifica interesul formularii prezentei plangeri penale.

De asemenea, informarea la care se face referire la art. 6 din Protocol, reprezinta o forma de divulgare a unor informatii din dosarele aflate in curs de cercetare. Potrivit art. 6, una din obligatiile asumate de Parchet era aceea de a: '(1) Comunica, in mod operativ, dar nu mai tarziu de 60 de zile modul de valorificare a informarilor sau sesizarilor primite de la Serviciu, referitoare la infractiunile prevazute in art.2, cu exceptia cazurilor in care, inainte de implinirea termenului mentionat, se solicita informatii suplimentare in legatura cu cauza. (2) Termenul de 60 de zile curge de la data inregistrarii informarii sau sesizarii la Parchet.'

Mai mult, erau divulgate modalitati de instrumentare a dosarelor, astfel incat sa poata fi efectuate filaje, inregistrari sau administrate alte mijloace de proba de catre alte entitati decat organele de cercetare penala, mai exact de catre angajati ai unor servicii secrete care nu erau organ de cercetare penala.

Art. 91 2 alin. (4) mentioneaza expres care este soarta convorbirilor/comunicarilor inregistrate de organul de cercetare penala si care nu privesc fapta pentru care s-au obtinut mandate in mod legal: '(4) Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participantilor se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si pot fi transmise judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitiva a cauzei, acestea vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.' Astfel, potrivit normelor procesual penale, acestea nu se trimiteau vreunui serviciu secret, ci se arhivau, se trimiteau judecatorului daca le solicita, iar ulterior erau distruse. si acest text a fost nesocotit de semnatarii protocolului, deoarece rezultatele acestor activitati erau transmise catre unitati militare ale SRI, cu incalcarea acestei norme.

La art.20 alin. (1) se mentioneaza ca 'Schimbul de informatii, date, documente şi materiale se efectueaza de procurori si ofiteri anume desemnati, cu aprobarea conducerii Serviciului, respectiv a conducatorului structurii/unitatii de Parchet.” iar la alin. (2) din protocol se precizeaza ca 'in situatii exceptionale, pentru valorificarea unor oportunitati operative, schimbul de informatii se poate face si la nivelul de executie, cu incunostintarea, de indata, a conducerii Serviciului, respectiv a conducatorului structurii/unitatii de Parchet.' Or, prin sintagma 'schimb' se intelege in mod clar ca informatiile circulau in dublu sens intre parchet si SRI, adica procurorii dadeau informatii din dosare unor lucratori ai unor servicii.

Art. 21 precizeaza si locul unde se putea face acest 'schimb': 'Schimbul se realizeaza la sediul unitatilor centrale sau teritoriale ale Serviciului sau in locuri anume stabilite de sefii acestor unitati si conducatorii structurii/unitatii de Parchet (centrale sau teritoriale).'

Practic, regula era ca procurorii ii informau pe angajatii/conducatorii SRI in privinta informatiilor din dosarele pe care le aveau in lucru la sediul acestor servicii, ceea ce presupune deplasarea acestora la acele sedii sau in locatiile stabilite de conducatorii structurilor. Acest lucru il faceau si cei cu functii de executie in 'situatii exceptionale', dar aceste situatii nu sunt detaliate, putand sa fie extinse la orice situatie.

Asadar, procurorii (atat cei cu functii de conducere, dar si cei cu functii de executie) dadeau informatii din dosarele lor in curs de cercetare unor angajati sau sefi ai unui serviciu secret, militarizat, care nu avea competente de cercetare penala, iar acest lucru era expres interzis de lege.

Mai mult, art. 31 extinde 'schimbul de informatii' la orice cauze, cu un acord verbal al sefilor celor doua institutii: 'Pentru valorificarea momentelor operative, in situatii deosebite, schimbul de informatii se poate face si cu privire la alte cauze, dupa obtinerea aprobarii verbale a sefilor celor doua institutii sau a inlocuitorilor legali ai acestora, urmand ca, in termen de 24 de ore, sa fie transmise, spre aprobare, la nivelul celor doua institut ii s i documentele necesare'.

In acest mod, desi legea a interzis expres procurorilor sa fie informatori/colaboratori ai serviciilor secrete, aceasta interdictie a fost infranta de dispozitiile acestui protocol, astfel ca declaratiile prevazute la art. 8 din Legea nr. 303/2004 au fost completate in mod fals, ceea ce atrage raspunderea penala, potrivit legii.

In consecinta, modalitatea in care au procedat semnatarii protocolului si procurorii care au informat angajatii SRI despre modalitatea de realizare a cercetarilor, care au comunicat probe (de exemplu, inregistrari audio sau video ori transcriptul unor interceptari) din dosare unor angajati ai unui serviciu secret este o actiune cu caracter ilicit penal, fiind clar ca au fost savarsit faptele sus-mentionate.

Derularea cercetarii penale cu incalcarea legislatiei procesual penale, pe baza unor protocoale secrete, care contin dispozitii nelegale, reprezinta forme de ticluire a probelor si se constituie in infractiuni de represiune nedreapta si complicitate la aceasta infractiune (pentru cei care au sprijinit autorul sa deruleze activitatile de cercetare abuziva, respectiv semnatarii protocoalelor)”.