Aparent nimic fundamental nou. Insa sunt reconfirmate si reconturate cateva principii afirmate de-a lungul timpului de jurstisprudenta Curtii. Poate ca sunt doar mai concis si clar expuse unele consecinte ale principiilor conventionale, astfel ca aceasta speta ar putea deveni un reper, o cauza de referinta in dreptul comunitar in ceea ce priveste domeniul drepturilor politice si civile, dar si in domeniul litigiilor contraventionale.

In primul rand, CEDO a delimitat mai clar limitele si garantiile libertatii de exprimare protejate de art. 10 din Conventie.

Astefl, a stabilit pe de o parte ca dicursul politic NU poate fi limitat si/sau cenzurat pentru niciun motiv, Curtea subliniand ca “impunerea unei sanctiuni, administrative sau de alt fel, oricat de lejera, fata de autorul unei exprimari care se califica drept politica poate avea un efect nedorit descurajare a discursului public (…).” Astfel, prin sintagma “sanctiuni … de alt fel” Curtea a extins sfera de aplicare a cauzei Chitic vs. Romania, aceasta producand efecte directe si in cauzele civile in care politicienii incearca sa limiteze dreptul la libera exprimare al cetatenilor, politicienilor sau jurnalistilor, indiferent daca dreptul la libera exprimare este exercitat public, in strada sau in media.

In acest sens “49. Curtea observa (...) ca reclamantul a fost pedepsit pentru ca a scandat public sloganuri indreptate catre politicieni dintr-un punct aflat in centrul Bucurestilor in timp ce se desfasura o manifestatie in apropiere si ca actiunile sale constituiau o forma de exprimare politica.

50. Curtea observa ca nu exista nicio dovada ca scandarile reclamantului erau jignitoare, vizau viata privata a unei persoane, onoarea sau reputatia sau reprezentau incitare la violenta sau pur si simplu la un atac gratuit impotriva anumitor persoane. Prin urmare, Curtea considera ca este rezonabil sa presupuna ca intentia lui (n.r. a lui Chitic) de a scanda acele sloganuri era de a sprijini critica publica adusa liderilor politici care conduceau tara la acea vreme.”

Pe de allta parte, in prezenta speta sunt trasate mai clar limitele de exprimare protejata de art. 10 din Conventie in ceea ce priveste - in general - “protectia (…) moralei, a reputatiei sau a drepturilor altora” si - in special - “critica publica adusa liderilor politici”. Astfel Curtea a stabilit ca nu poate fi ingradita libertatea de exprimare decat daca afirmatiile sunt “jignitoare, vizeaza viata privata a unei persoane, onoarea sau reputatia sau reprezinta incitare la violenta sau pur si simplu la un atac gratuit impotriva anumitor persoane”.

Pentru aceste motive, orice alte limitari ale discursului public sunt interzise atata vreme cat “exista prea putine posibilitati pentru restrictiile privind libertatea de exprimare in domeniul discursului sau al dezbaterii politice – in cazul in care libertatea de exprimare este de cea mai mare importanta – sau in probleme de interes public. Limitele criticilor acceptabile sunt mai largi fata de un om politic decat fata de un particular.” (Punctul 51).

In al doilea rand Cauza Chitic vs. Romania a clarificat si reglementat, speram odata pentru totdeauna si pentru instantele romanesti, standardul probator in materia contraventionala, infirmand solutia judecatoarei Roxana Alecu dar si practica quasi unitara a instantelor romane in care „sarcina probei in dovedirea nevinovatiei petentului ii revine acestuia” - a prezumtivului contravenient, situatie care e de natura a infrange prezumtia de nevinovatie de care trebuie sa se bucure fiecare cetatean european in temeiul art. 6 din Conventie.

Astfel, afirmatii precum “Curtea observa ca nu exista nicio dovada (iar Guvernul nu a obiectat fata de acest lucru) ca…”, “nu reiese ca masura luata impotriva lui (n.r. a lui Chitic) a fost rezultatul…”, “Guvernul nu a prezentat nicio proba care sa sugereze ca…” reitereaza irefutabil faptul ca in materie contraventionala sarcina probei incumba acuzarii si nu apararii, proba existentei faptei si a vinovatiei trebuind sa fie facuta de catre organul constator si NU de catre prezumtivul contravenient. Este pana la urma o solutie ce vine sa intareasca jurisprudenta CEDO ptrivit careia “instantele interne au obligatia de a respecta toate garantiile specifice procesului penal, prevazute de art. 6 din Conventie. Pe de alta parte, este neindoielnic faptul domeniul contraventional poate fi calificat ca intrand in sfera de aplicare a art. 6 par. 1, in latura sa penala, data fiind jurisprudenta Curtii.” (Themis - Revista Institului National al Magsitraturii - 2/2005, pag. 8).

Nu in ultimul rand Curtea stabileste prin aceeasi Decizie in cauza Chitic vs. Romania Si limitele drepturilor ptotestatarilor prezenti la manifestatiile publice precum si momentul si situatiile in care interventia fortelor de ordine devine legitima.

Astfel, “Curtea observa ca nu exista nicio dovada (iar Guvernul nu a obiectat fata de acest lucru) ca, in ceea ce priveste ignorarea instructiunilor initiale ale jandarmilor de a parasi zona, comportamentul reclamantului ar fi fost violent, agresiv sau ar fi putut fi considerat un act reprobabil. De asemenea, nu reiese ca masura luata impotriva lui (n.r. a lui Chitic) a fost rezultatul refuzului sau de a parasi zona sau de a respecta orice eventuala obligatie legala de a notifica autoritatile in prealabil despre actiunile sale. Intr-adevar, Curtea observa ca, potrivit raportului politiei, pedeapsa care i-a fost aplicata nu se refera la sanctionarea vreunui posibil refuz (…).”

Interpretand per a contrario cele de mai sus, rezulta cateva elemente interesante care se vor constitui deja ca o jurisprudenta obligatorie supranationala in domeniu:

1. ignorarea instructiunilor jandarmilor de a parasi o zona si comportamentul violent, agresiv al protestatrilor pot fi considerate acte reprobabile.

2. refuzul protestatarului de a parasi o zona sau de a respecta orice eventuala obligatie legala, sau absenta notificarii facuta autoritatilor in prealabil despre actiunile sale pot atrage sanctiuni si pedepse din partea autoritatilor.

Astfel, pornind de la o “banala” amenda, devenita ulterior un “banal” avertisment primit de un protestatar sanctionat abuziv pentru exercitarea cu buna credinta a drepturilor sale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reusit sa dezlege cateva probleme probleme extrem de spinoase in acest moment la nivel european: intinderea si modul de exercitare al dreptului la libera exprimare, prezumtia de nevinovatie si sarcina probei in domeniul contraventional dar si limitele dreptului la libera exprimare al protestatarilor in manifestatiile publice.

Nu e putin lucru!