Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat marti Romania la plata a 2.000 de euro daune morale pentru declaratiile facute de fostul Procuror General al Romaniei, Sorin Moisescu, in timpul anchetarii omului de afaceri George Constantin Paunescu, pentru fraudarea Bankoop. Paunescu a sustinut ca afirmatiile facute de anchetatori, printre care si de fostul Procuror General al Romaniei, au indus opiniei publice ideea vinovatiei sale mai inainte ca aceasta sa fi fost dovedita in instanta. Paunescu a declarat CEDO ca impotriva sa a fost lansata o campanie de presa, cu sprijinul autoritatilor, campanie menita sa induca opiniei publice ideea ca este vinovat de comiterea unor infractiuni grave.

2.000 de euro daune morale pentru afirmatiile facute de procurorii Parchetului General si de ministrul de Interne al Romaniei din 1997!

CEDO a decis, marti, sa oblige statul roman sa ii acorde omului de afaceri George Paunescu daune morale de 2.000 de euro, ca urmare a unor afirmatii facute de anchetatori in perioada in care acesta a fost anchetat pentru frauda, fals, uz de fals, delapidare si subminarea economiei nationale. Reclamantul, George Constantin Paunescu, a sustinut la Curtea Europeana ca prezumtia de nevinovatie in cazul sau a fost incalcata printr-o campanie de presa negativa si prin afirmatiile facute pe tot parcursul instrumentarii dosarului penal, afirmatii facute de catre fostul Procuror General al Romaniei, Sorin Moisescu, si de catre fostul ministru al Internelor. Acuzatiile impotriva lui Paunescu au vizat folosirea nelegala a fondurilor private ale companiilor sale cu scopul majorarii capitalului bancii comerciale Bankoop, si pentru a deveni actionar majoritar al acesteia. In sustinerile sale, Paunescu a invocat peste 350 de articole de presa aparute in mai multe cotidiene de la acea vreme, in care erau citati anchetatorii. Acestia sustineau ca: „Din datele prezentate de Garda Financiara, au existat actiuni nelegale, nu doar suspiciuni. In ciuda acestor suspiciuni, ne-am straduit sa fim umani si intelegatori, pentru ca i-am permis lui Paunescu sa paraseasca Bucurestiul pentru 48 de ore”. In aprilie 1997, reclamantul a fost acuzat de frauda, fals in acte si uz de fals, folosirea bunurilor unei companii comerciale impotriva intereselor sale si subminarea economiei nationale, in sensul ca, actionand in numele companiei sale private, pe care reclamantul o controla din pozitia de actionar majoritar, se presupune ca a facut declaratii false in documente prezentate BNR in 31 august 1995, cu scopul de a obtine permisiunea Bancii nationale pentru a creste capitalul social al Bankcoop pana la suma de 10,000,000 dolari. In iunie 1997, reclamantul a facut plangeri penale impotriva procurorilor care il anchetau, sustinand ca declaratiile publice ale acestora, care ii catalogau actiunile financiare ca “acte de frauda” au fost de natura sa ii afecteze preumztia de nevinovatie. De asemenea, George Constantin Paunescu a depus la dosar si o declaratie facuta presei de ministrul de Interne de la acea data, care spunea:“George Constantin Paunescu ar putea fi acuzat pentru doua infractiuni deja probate, legate de delapidarea, prin Bancorex, de la Chemical Bank, la Bankcoop. Cele 10 milioane de dolari luate de Paunescu de la Chemical Bank pentru o fabrica din Arad au fost delapidate in asa fel incat acesta a reusit sa preia actionariatul majoritar de la Bankcoop. (...) Desi exista probe ca mai multe infractiuni au fost comise de catre Paunescu, este anchetat numai pentru 2 dintre ele, iar ancheta procurorilor dureaza, in mod suspect, de prea mult timp”. CEDO a recunoscut ca gratie pozitiei sale de om de afaceri important, dar si din cauza infractiunilor grave care ii fusesera retinute in sarcina, Procurorul General de la acea data si ministrul de interne aveau obligatia de a informa in mod constant publicul, insa, cu toate acestea, Curtea a aratat ca “aceste circumstante nu pot justifica o lipsa de precautie in alegerea cuvintelor folosite in declaratiile oficialilor cu privire la reclamant, persoana acuzata in acea ancheta. Afirmatiile in cauza au fost facuta intr-un moment in care ancheta penala impotriva lui Paunescu era de abia la inceput. Era cu atat mai important ca, la acel moment, sa nu fie facute declaratii publice care sa poata fi interpretate ca si o confirmare a vinovatiei acuzatului”. In acest context, Curtea a aratat ca cele mai grave sau mai putin precaute declaratii la adresa lui Paunescu au fost facute chiar de procurorii care l-au investigat, pentru ca cei doi anchetatori au dat numele reclamantului, si au mentionat, fara nicio rezerva, ca acesta a comis infractiunile de care era acuzat. „Ca atare, Curtea considera ca a existat o incalcare a prezumtiei de nevinovatie in ceea ce il priveste pe reclamant, si, ca urmare, a existat o violare a articolului 6 al Conventiei.”

Desi omul de afaceri George Paunescu a cerut CEDO sa constate ca afirmatiile procurorilor i-au impiedicat companiile sa isi desfasoare activitatea, si pe cale de consecinta, acestea au fost de natura a-i produce grave prejudicii, Curtea a mentionat ca acesta nu a existat niciun indiciu in sensul acesta si a refuzat sa ii acorde lui Paunescu daune materiale.

* Cititi aici decizia CEDO impotriva Romaniei in cazul George Constantin Paunescu