Completul de hotarari prealabile in materie penala de la Inalta Curte de Casatie si Justitie – condus de presedinta Sectiei penale a ICCJ, judecatoarea Eleni-Cristina Marcu (foto) – a refuzat, la 11 martie 2024, sa dezlege o chestiune de drept, respingand ca inadmisibila o solicitare primita din partea Curtii de Apel Iasi. Lumea Justitiei prezinta motivarea deciziei nr. 12/2024, publicate in Monitorul Oficial la 19 aprilie.

Hotararea a fost pronuntata dupa ce CA Iasi a cerut ca ICCJ sa precizeze daca fluctuatiile de curs valutar survenite dupa consumarea infractiunii de evaziune fiscala pot sau nu fi invocate ca lege penala mai favorabila (cu efect retroactiv, fireste), astfel incat sa faca diferenta intre forma simpla si cea grava a infractiunii. In cazul formei simple, inculpatul poate scapa cu o condamnare cu suspendare sau chiar cu o amenda penala, in timp ce forma agravata atrage pedepse de la 7 ani in sus (click aici pentru a citi).

Doar cateva sute de euro pot face diferenta intre libertate si puscarie

Amintim ca la 12 decembrie 2023, in cauza nr. 5157/99/2020, judecatoarele Maria-Gabriela Stanculeanu si Andreea-Nicoleta Grancea de la Curtea de Apel Iasi au sesizat din oficiu Inalta Curte pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

„In situatia infractiunilor de evaziune fiscala prevazute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, pentru care incadrarea in variantele agravate, incriminate de art. 9 alin. (2) si (3) din aceeasi lege, este conditionata de o valoare a prejudiciului mai mare de 100.000 euro, respectiv de 500.000 euro, in echivalentul monedei nationale, modificarea cursului valutar stabilit de BNR ulterior consumarii faptei, astfel incat aceeasi fapta concreta, analizata in raport cu un curs valutar superior valoric, nu s-ar mai incadra in varianta agravanta prevazuta de art. 9 alin. (2) sau (3) din Legea nr. 241/2005, ci in varianta de baza, reglementata de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, este de natura sa activeze principiul aplicarii legii penale mai favorabile, cu consecinta stabilirii in cauza a incadrarii juridice care este cea mai favorabila inculpatului in conditiile art. 5 din Codul penal, in raport cu cursurile valutare succesive ulterioare consumarii faptei sau, dimpotriva, intr-o astfel de situatie, se are in vedere, in mod exclusiv, cursul valutar BNR aplicabil la momentul consumarii faptei”.

In 2020, Maria Nunuca din comuna Motca (judetul Iasi) a fost trimisa in judecata pentru ca ar fi comis evaziune cu fier vechi, aducand bugetului de stat un prejudiciu de 444.221 lei (echivalentul a 100.730 euro), reprezentand impozit pe profit neachitat.

La 11 noiembrie 2022, judecatorul Narcis-Violin Stoica de la Tribunalul Iasi a condamnat-o pe femeie la 7 ani si 3 luni de inchisoare cu executare, retinand in totalitate prejudiciul calculat de Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi: 444.221 lei, echivalentul a 100.730 euro. Un prejudiciu care depaseste cu numai 730 de euro limita formei simple a infractiunii de evaziune fiscala. Altfel spus: aceasta diferenta de 730 de euro poate decide daca inculpata va merge obligatoriu la inchisoare de la 7 ani in sus sau, dimpotriva, daca poate scapa cu o condamnare cu suspendare ori chiar cu o simpla amenda penala (cum prevede art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale daca prejudiciul nu depaseste 100.000 de euro).

Or, aceasta este teza Curtii de Apel Iasi: din octombrie 2014 (cand a fost comisa infractiunea de evaziune fiscala) pana in prezent, cursul valutar euro-leu a fluctuat suficient de mult, incat, intr-un moment sau altul, cei 444.221 de lei sa fie echivalenti cu mai putin de 100.000 de euro – caz in care vorbim despre o pedeapsa intre 2 si 8 ani de inchisoare sau chiar amenda penala, conform art. 9 alin. 1 din Legea 241/2005. Daca, in schimb, prejudiciul depaseste 100.000 euro, pedeapsa prevazuta de art. 9 alin. 2 al actului normativ variaza intre 7 si 13 ani – asadar, obligatoriu cu executare (click aici pentru a citi).

ICCJ a tratat problema peste umar

Dupa cum veti vedea, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins ca inadmisibila cererea CA Iasi, pretextand ca problema nu reprezinta o veritabila chestiune de drept. Cu toate acestea, instanta suprema ii da o dezlegare de facto in considerente, sustinand ca fluctuatiile de curs valutar nu pot fi considerate lege penala mai favorabila:

„Problema de drept cu care a fost sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie nu reprezinta o veritabila chestiune de drept deoarece nu exista o reala neclaritate, lecturarea normelor juridice incidente fiind suficienta pentru a intelege vointa legiuitorului, fara a fi necesara o dezlegare din partea instantei supreme in procedura pronuntarii unei hotarari prealabile. Existenta unei interpretari clare si neechivoce a normei este relevata si de faptul ca majoritatea covarsitoare a instantelor au comunicat aceeasi interpretare a normei care este similara cu cea comunicata si de specialistii in drept, respectiv ca modificarea cursului valutar stabilit de Banca Nationala a Romaniei ulterior consumarii faptei nu este de natura sa activeze principiul aplicarii legii penale mai favorabile, cu consecinta stabilirii in cauza a incadrarii juridice care este cea mai favorabila inculpatului in conditiile art. 5 din Codul penal”.

In acelasi context, ICCJ arata ca „normele juridice apartinand dreptului administrativ – precum cele cuprinse in actele prin care Banca Nationala a Romaniei stabileste cursurile de schimb ale pietei valutare din Romania – nu sunt de natura si nu au aptitudinea prin ele insele sa genereze o succesiune de legi penale”.

Incheiem, mentionand ca judecatoarele Stanculeanu si Grancea de la CA Iasi au ramas in pronuntare pentru data de 19 iunie 2024.

Redam principalul pasaj din motivarea Inaltei Curti (dosar nr. 3017/1/2023):

„91. In urma examinarii sesizarii formulate de Curtea de Apel Iasi – Sectia penala si pentru cauze cu minori, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, a raportului intocmit de judecatorul-raportor si a problemei ce se solicita a fi dezlegate, constata ca sesizarea este inadmisibila.

92. In conformitate cu dispozitiile art. 475 din Codul de procedura penala: 'Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca exista o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective si asupra careia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata'.

93. Din examinarea textului legal mai sus enuntat se constata ca admisibilitatea unei sesizari formulate in procedura pronuntarii unei hotarari prealabile este conditionata de indeplinirea, in mod cumulativ, a urmatoarelor trei conditii:

a) sa existe o cauza in curs de judecata, iar instanta care a formulat intrebarea sa fie investita cu solutionarea ei in ultima instanta;

b) solutionarea pe fond a cauzei sa depinda de lamurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii;

c) chestiunea de drept supusa analizei sa nu fi primit o rezolvare anterioara printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si sa nu faca obiectul unui asemenea recurs in curs de solutionare.

94. Raportand aceste conditii de admisibilitate la sesizarea ce face obiectul prezentei cauze, judecatorul-raportor considera ca nu sunt indeplinite cumulativ toate aceste conditii.

95. Astfel, se constata ca prima conditie este indeplinita, deoarece solicitarea de lamurire a problemei de drept invocate apartine unei instante investite cu solutionarea cauzei in ultima instanta, respectiv Curtea de Apel Iasi – Sectia penala si pentru cauze cu minori, pe rolul careia se afla inregistrat Dosarul nr. 5.157/99/2020, ce are ca obiect apelul formulat de inculpata N.M. impotriva Sentintei penale nr. 506/11.11.2022, pronuntata de Tribunalul Iasi in Dosarul nr. 5.157/99/2020.

96. De asemenea, este indeplinita si conditia ce vizeaza caracterul de actualitate a problemei de drept invocate in cauza, din verificarile efectuate la nivelul instantei supreme rezultand ca nu au fost pronuntate hotarari prealabile sau in recurs in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la chestiunea de drept supusa analizei si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

97. In schimb, in ceea ce priveste conditia existentei unei chestiuni de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, judecatorul-raportor considera ca aceasta nu este indeplinita din perspectiva inexistentei unei veritabile chestiuni de drept care sa necesite o dezlegare din partea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

98. Astfel, desi in cuprinsul dispozitiilor art. 475 din Codul de procedura penala nu se mentioneaza expres, cu ocazia verificarii admisibilitatii sesizarii trebuie analizata si existenta unei veritabile chestiuni de drept, care sa faca necesara o rezolvare de principiu prin pronuntarea unei hotarari prealabile de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, asa cum s-a statuat in mod constant in jurisprudenta Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala. Referitor la sintagma 'chestiune de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei', in jurisprudenta Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala s-a stabilit ca sesizarea trebuie sa duca la interpretarea in abstracto a unor dispozitii legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce tin de particularitatile cauzei (Decizia nr. 14 din 12 mai 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 454 din 24 iunie 2015; Decizia nr. 14 din 18 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 21 iunie 2016; Decizia nr. 4 din 28 februarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 12 aprilie 2017; Decizia nr. 27 din 12 decembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 65 din 22 ianuarie 2018).

99. In jurisprudenta sa, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a statuat ca scopul acestei proceduri este de a da dezlegari asupra unor probleme veritabile si dificile de drept. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie trebuie efectuata, conform art. 475 din Codul de procedura penala, doar in situatia in care, in cursul solutionarii unei cauze penale, se pune problema interpretarii si aplicarii unor dispozitii legale neclare, echivoce, care ar putea da nastere mai multor solutii (Decizia nr. 16 din 22 mai 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015; Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016; Decizia nr. 6 din 2 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 287 din 15 aprilie 2016). Interpretarea urmareste cunoasterea intelesului exact al normei, clarificarea sensului si scopului acesteia, asa incat procedura hotararii prealabile nu poate fi folosita in cazul in care aplicarea corecta a dreptului se impune intr-un mod atat de evident, incat nu lasa loc de indoiala cu privire la modul de solutionare a intrebarii adresate (Decizia nr. 19 din 27 septembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 874 din 1 noiembrie 2016).

100. Asadar, numai o problema de drept de o dificultate rezonabila si de natura a da nastere, in mod previzibil, unor interpretari judiciare diferite legitimeaza concursul dat tribunalelor si curtilor de apel de catre instanta suprema intr-o cauza pendinte. In cazul considerarii ca admisibile a unor sesizari prin care se tinde, dimpotriva, la dezlegarea unor probleme pur teoretice ori la solutionarea propriu-zisa a unor chestiuni ce tin de fondul cauzei, exista riscul transformarii mecanismului hotararii prealabile fie intr-o 'procedura dilatorie pentru litigii caracterizate, prin natura lor ca fiind urgente, fie intr-o procedura care va substitui mecanismul recursului in interesul legii' (Decizia nr. 22 din 25 octombrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1057 din 28 decembrie 2016).

101. In cauza care a generat prezenta sesizare se impune observatia ca instanta de trimitere, fara a semnala dificultatile de interpretare a dispozitiilor supuse dezlegarii, a urmarit de la Inalta Curte de Casatie si Justitie rezolvarea in concret a cauzei in formula confirmarii sau neconfirmarii solutiei ce se prefigureaza in dosarul instantei de control judiciar, si nu o dezlegare a unei probleme de drept ce impune apelarea la mecanismul de asigurare a unei practici judiciare unitare, prin pronuntarea unei hotarari prealabile.

102. De altfel, problema de drept cu care a fost sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie nu reprezinta o veritabila chestiune de drept deoarece nu exista o reala neclaritate, lecturarea normelor juridice incidente fiind suficienta pentru a intelege vointa legiuitorului, fara a fi necesara o dezlegare din partea instantei supreme in procedura pronuntarii unei hotarari prealabile. Existenta unei interpretari clare si neechivoce a normei este relevata si de faptul ca majoritatea covarsitoare a instantelor au comunicat aceeasi interpretare a normei care este similara cu cea comunicata si de specialistii in drept, respectiv ca modificarea cursului valutar stabilit de Banca Nationala a Romaniei ulterior consumarii faptei nu este de natura sa activeze principiul aplicarii legii penale mai favorabile, cu consecinta stabilirii in cauza a incadrarii juridice care este cea mai favorabila inculpatului in conditiile art. 5 din Codul penal.

103. Judecatorul-raportor constata ca prin problema de drept supusa dezlegarii se urmareste a se stabili de catre instanta suprema daca in intelesul de lege penala mai favorabila intra si ipotezele in care legiuitorul nu intervine in mod direct, ci interventia este determinata de alti factori externi, in cazul de fata fiind vorba de cursul valutar stabilit de Banca Nationala a Romaniei.

104. Conform art. 173 din Codul penal, prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi organice, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege. Prin urmare, normele juridice apartinand dreptului administrativ – precum cele cuprinse in actele prin care Banca Nationala a Romaniei stabileste cursurile de schimb ale pietei valutare din Romania – nu sunt de natura si nu au aptitudinea prin ele insele sa genereze o succesiune de legi penale.

105. Pentru a deveni incidenta aplicarea legii penale mai favorabile, se impune ca de la momentul comiterii faptei si pana la condamnarea definitiva sa intervina o modificare legislativa in materie penala. Astfel, succesiunea de legi penale trebuie sa rezulte din interventia normativa a legiuitorului, prin dispozitii care probeaza structura clasica a unei norme juridice de drept penal.

106. Deopotriva, pentru a retine incidenta institutiei legii penale mai favorabile in contextul modificarii unor alte dispozitii decat cele de drept penal, se impune ca norma de incriminare sa fie o norma incompleta, adica norma din structura careia lipseste fie dispozitia, fie sanctiunea, fie elemente ale acestora, pe care le imprumuta din continutul altor norme. Or, in cazul infractiunii de evaziune fiscala toate elementele constitutive sunt prevazute in cuprinsul art. 9 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 241/2005. Ca urmare a schimbarii cursului euro nu se schimba nici dispozitia si nici sanctiunea. Aceste fluctuatii valorice ale monedei euro nu conduc la o modificare normativa, conditie premisa pentru aplicabilitatea legii penale mai favorabile.

107. Cu privire la infractiunile ale caror forme agravate sunt determinate de cuantumul prejudiciului, in doctrina s-a aratat ca, in masura in care modificarea plafonului prejudiciului reprezinta o simpla actualizare a acestuia, nu intervine o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, pe cand, in situatia in care 'modificarea respectivului plafon prezinta o ruptura vadita cu vechea reglementare, este evident ca legiuitorul a inteles sa reevalueze gradul de pericol al unei intregi categorii de fapte, cu consecinte directe in planul sanctiunilor aplicabile pentru acestea'. Or, este evident ca modificarea cursului euro nu se incadreaza in cea de-a doua ipoteza.

108. In cazul evaziunii fiscale, impactul negativ asupra bugetului de stat se raporteaza la momentul exigibilitatii creantei. Luand in considerare faptul ca obligatiile fiscale se determina pe perioade fiscale, pentru a asigura unitatea de tratament si pentru a confirma ipoteza de predictibilitate a infractiunii de evaziune fiscala prevazute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, cursul relevant este cel aferent perioadei fiscale din care deriva prejudiciul. Astfel, este respectata regula potrivit careia sanctiunea aplicabila autorului trebuie sa reflecte pericolul social al faptei existent la momentul comiterii infractiunii si, in consecinta, pentru fiecare perioada fiscala, o eventuala conversie in euro se face raportat la cursul euro din acea perioada fiscala.

109. Necesitatea aplicarii legii penale mai favorabile este generata de o schimbare a viziunii statului, a politicii penale aplicabile. In aceste conditii, este firesc ca o astfel de schimbare de paradigma din partea statului sa profite persoanelor carora urmeaza sa li se atraga raspunderea penala. Or, in cazul problemei de drept supuse dezlegarii, nu asistam la o schimbare de viziune din partea statului, in ipoteza in care retinerea formelor agravate prevazute de art. 9 alin. (2) si (3) depinde exclusiv de un mecanism economic.

110. In consecinta, in raport cu aspectele expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala constata ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate reglementate de art. 475 din Codul de procedura penala, respectiv problema de drept supusa dezlegarii nu reprezinta o veritabila problema de drept care sa necesite o dezlegare cu valoare de principiu din partea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, motiv pentru care, in temeiul art. 477 din Codul de procedura penala, sesizarea formulata de Curtea de Apel Iasi – Sectia penala si pentru cauze cu minori va fi respinsa, ca inadmisibila”.

* Cititi aici intreaga decizie nr. 12/2024 a ICCJ