Judecatoarea Corina Corbu (foto) – presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie – a ajuns la capatul rabdarii din cauza magistratilor de la instantele din intreaga tara care sesizeaza ICCJ pentru dezlegari de drept in baza Ordonantei de Urgenta nr. 62/2024 privind drepturile salariale.

In conditiile in care la ICCJ s-au strans sute de astfel de dosare (269 pana la momentul scrierii acestui articol), sefa instantei supreme a emis vineri, 8 noiembrie 2024, Ordinul nr. 414/2024, prin care le solicita judecatorilor din Romania sa redacteze cu atentie incheierile prin care sesizeaza Inalta Curte pentru hotarari prealabile in temeiul OUG 62/2024.

Concret, Corina Corbu se arata exasperata de faptul ca numeroase incheieri de sesizare a ICCJ sunt scrise pur si simplu in bataie de joc: problema de drept a carei dezlegare se cere nu este clar formulata sau nu are caracter de noutate, instanta de trimitere nu expune punctele de vedere ale partilor, instanta de trimitere nu isi exprima un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept etc. Confruntata cu asemenea incheieri redactate neglijent, Inalta Curte nu poate da alta solutie decat respingerea lor ca inadmisibile (iar ICCJ da numeroase exemple de decizii de inadmisibilitate).

Totodata, Corina Corbu le atrage atentia judecatorilor asupra urmatorului aspect: faptul ca incheierile scrise de mantuiala sfarsesc prin a fi respinse ca inadmisibile nu inseamna ca autorii lor s-au achitat de obligatia continuta in OUG 62/2024 privind sesizarea Inaltei Curti.

Redam principalul pasaj din ordinul sefei ICCJ:

„Intrucat prealabil analizarii in fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este tinuta sa verifice daca, in raport cu intrebarea formulata de titularul sesizarii, sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile de admisibilitate pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, a fost elaborat prezentul ghid, avand un caracter indrumator pentru instantele de trimitere, prin care sunt redate conditiile de admisibilitate (de ordin substantial si de ordin procedural) ale sesizarii intemeiate pe dispozitiile O.U.G. 62/2024, astfel cum acestea rezulta din jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept conturata in aplicarea actului normativ special.

Cuprinsul incheierii de sesizare a instantei supreme

In conditiile in care, potrivit art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024 dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu celelalte reglementari aplicabile in materie, completului de judecata care sesizeaza instanta suprema in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 62/2024 in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ii revine obligatia respectarii dispozitiilor compatibile procedurii cuprinse in art. 520 alin. (1) teza finala din Codul de procedura civila, potrivit caruia daca prin incheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care sustin admisibilitatea sesizarii potrivit dispozitiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecata si al partilor.

Cu alte cuvinte, incheierea de sesizare trebuie sa cuprinda motivele care sustin admisibilitatea sesizarii potrivit art. 1 si art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2024, precum si punctul de vedere al completului de judecata si al partilor. (Decizia nr. 43/2024 publicata in Monitorul Oficial nr. 1106 din 5 noiembrie 2024, Decizia nr. 52/2024 nepublicata)

Completul de judecata care sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are obligatia sa se conformeze cerintelor instituite prin art. 520 din Codul de procedura civila, respectiv: daca prin incheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care sustin admisibilitatea sesizarii potrivit dispozitiilor art. 51.9, punctul de vedere al completului de judecata si al partilor.

Altfel spus, incheierea de sesizare trebuie sa cuprinda motivele care sustin admisibilitatea sesizarii, in raport de prevederile art. 1 si art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta nr. 62/2024, alaturi de punctul de vedere al completului de judecata si al partilor. (...) De altfel, este de observat si faptul ca incheierile de sesizare nu respecta cerinta de motivare, instituita de prevederile art. 520 din Codul de procedura civila, deoarece nu formuleaza o intrebare care sa vizeze o problema de drept aplicabila in cauzele pendinte, nu expune punctele de vedere ale completelor de judecata, precum si ale partilor din acele cauze. (Decizia nr. 55/2024 nepublicata)

Din punct de vedere formal, incheierea de sesizare a instantei supreme in vederea dezlegarii, in prealabil, a unei chestiuni de drept trebuie sa respecte dispozitiile art. 520 alin. (1) si (2) Cod proc. civ., de la care legea speciala nu deroga. Asadar, incheierea de sesizare trebuie sa cuprinda motivele care sustin admisibilitatea sesizarii, aceasta obligatie rezultand de altfel si din prevederile art. 2 alin. (1) din OUG nr. 62/2024, care impun completului de judecata sa verifice si sa constate indeplinirea conditiilor de admisibilitate si sa dispuna sesizarea instantei supreme doar daca rezultatul acestei verificari este afirmativ, fiind necesara o analiza argumentata cu privire la toate conditiile de admisibilitate incidente, ca si exprimarea opiniei preliminare a completului de judecata asupra chestiunii de drept cu privire la care se dispune sesizarea.

Este indeosebi necesara expunerea elementelor de fapt si de drept relevante ale litigiului, precum si indicarea argumentelor din care rezulta ca chestiunea de drept are caracter veritabil, de natura sa justifice interventia instantei supreme in scopul rezolvarii sale, respectiv caracter esential, fiind de natura sa influenteze in mod direct solutia cauzei pe fond. In lipsa enuntarii acestor elemente, sesizarea nu indeplineste conditiile legii, iar instanta suprema nu se poate substitui instantei de trimitere in ceea ce priveste identificarea si enuntarea unei chestiuni de drept punctuale cu privire la care se solicita o dezlegare de principiu, respectiv in ceea ce priveste determinarea contextului factual si juridic in raport de care rezulta indeplinirea conditiilor de admisibilitate.

In cauza, se constata ca din cuprinsul incheierii de sesizare rezulta circumstantele esentiale ale litigiului, caracterul esential al chestiunii de drept, precum si unele argumente in sprijinul caracterului veritabil al problemei respective. In aceste coordonate, lipsa opiniei preliminare a completului de judecata nu este in sine de natura a determina inadmisibilitatea sesizarii. Inalta Curte observa totusi ca nu poate fi retinuta justificarea instantei de trimitere pentru neexprimarea unei opinii preliminare, respectiv riscul antepronuntarii. Astfel, potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 partea finala Cod proc. civ., punerea in discutia partilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) si (5), nu il face pe judecator incompatibil; totodata, exprimarea punctului de vedere preliminar al completului de judecata constituie o obligatie instituita de art. 520 alin. (2) Cod proc. civ., aplicabil in conditiile art. 4 din O.U.G. nr. 62/2024. Or, este de principiu ca judecatorul nu devine incompatibil prin aducerea la indeplinire a unei obligatii impuse de lege. (Decizia nr. 61/2024 nepublicata)

Art. 520 alin. (1) din Codul de procedura civila prevede ca incheierea de sesizare trebuie sa cuprinda si punctul de vedere al completului de judecata, care astfel este primul tinut sa stabileasca daca exista o problema de interpretare a textului legal, care implica riscul unor dezlegari ulterioare diferite in practica judiciara.

Aceasta exigenta legala, subsumata conditiei privind ivirea unei chestiuni de drept, a fost in mod constant subliniata in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerandu-se ca incheierea de sesizare trebuie sa releve reflectia judecatorilor din completul investit cu solutionarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile si asupra argumentelor de natura sa le sustina, pentru a da temei initierii mecanismului de unificare jurisprudentiala reprezentat de hotararea prealabila (...). Prin urmare, revine instantei de trimitere obligatia identificarii in concret a chestiunii de drept care necesita interpretare, exprimarea punctului de vedere al instantei de trimitere contribuind astfel la a se stabili daca problema de drept cu privire la care i se solicita instantei supreme sa o dezlege este una reala, avand vocatie de a convinge si, din aceasta perspectiva, ca sunt intrunite conditiile de admisibilitate a sesizarii. (Decizia nr. 62/2024 nepublicata)

Se observa ca aceasta sesizare nu se circumscrie sferei unei chestiuni de drept astfel cum aceasta este conturata atat prin raportare la dispozitiile Codului de procedura civila, cat si prin raportare la normele Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 62/2024. Problema modalitatii concrete de calcul a sporului, astfel cum este solicitat in cadrul actiunii judiciare cu care a fost investita instanta de trimitere este atributul exclusiv al acesteia.

Asa cum s-a aratat deja, definitoriu pentru aceasta procedura este faptul ca urmareste interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept (indoielnice, neclare), stabilita ca incidenta in cauza de catre instanta de trimitere, apta sa duca la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, in concret, de catre instanta suprema, a elementelor care contureaza rationamentul juridic, pentru ca, ulterior, instanta de trimitere sa recurga la punerea punctuala in aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecatii, intrucat nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare. Instanta suprema nu poate fi investita, in cadrul acestei proceduri, cu interpretarea si aplicarea legii la circumstantele concrete ale cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate sa ramana in sfera de competenta exclusiva a completului de judecata legal investit cu solutionarea procesului. (Decizia nr. 62/2024 nepublicata)

Se observa, asadar, ca instanta de trimitere, desi a apreciat ca se impune declansarea mecanismului hotararii prealabile, nu a indicat in concret, cu referire la toate elementele expuse, prin raportare la obiectul cauzei deduse judecatii, problema de drept supusa prezentei examinari. Exprimarea punctului de vedere al instantei de trimitere contribuie la a se stabili daca problema de drept cu privire la care i se solicita instantei supreme sa o dezlege are vocatia de a convinge ca sunt intrunite conditiile de admisibilitate a sesizarii, insa aceasta nu acopera obligatia ce revenea instantei de trimitere, neindeplinite in cauza, de identificare a chestiunii de drept care necesita interpretare. (Decizia nr. 67/2024 nepublicata)

Este necesar ca instanta de trimitere sa redea in cuprinsul incheierii de sesizare a instantei supreme, in mod cumulativ, urmatoarele elemente:

- expunerea succinta a procesului, cu indicarea obiectului litigiului si a temeiului de drept al cererilor deduse judecatii: cererea de chemare in judecata; cererea reconventionala; cererile de interventie; intampinare prin care s-au formulat exceptii; etc.; aspectele factuale relevante in cauza, precum si orice alte elemente ale procesului apreciate ca fiind relevante de catre instanta de trimitere;

- identificarea in concret a chestiunii de drept care necesita interpretare;

- motivarea aferenta constatarii admisibilitatii sesizarii, cu referire expresa la:

- indeplinirea conditiei ca solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata sa depinda de chestiunea de drept a carei lamurire se cere. Prealabil sesizarii instantei supreme, se impun, cu necesitate, stabilirea si evidentierea existentei unei legaturi stranse intre maniera de dezlegare a chestiunii de drept, in raport cu interpretarile posibile prefigurate si solutionarea cauzei;

- indeplinirea conditiei ca problema de drept sa nu fi fost anterior dezlegata de Inalta Curte de Casatie si Justitie si sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare;

- punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea problemei de drept;

- punctul de vedere motivat al completului de judecata asupra modului de dezlegare a problemei de drept.

Omisiunea instantei de trimitere de a cuprinde in incheierea de sesizare toate elementele cumulativ prevazute de lege conduce la respingerea ca inadmisibila a sesizarii, imprejurare care nu este de natura a exonera judecatorul instantei de trimitere de la obligatia de a se conforma dispozitiilor art. 2 din O.U.G. 62/2024”.

* Cititi aici intregul ordin emis de presedinta ICCJ Corina Corbu