Sesizez cu mare satisfactie ca iminenta intrare in vigoare a modificarilor la ceea ce numim generic legile justitiei produce deja efecte in parchete si instante, in sensul in care incepe sa se manifeste deja o atentie sporita asupra justitiabilului si incep sa se ia in discutie, e drept formal, aspecte care pana acum erau ignorate. In ciuda acestui fapt, coexista practici pe langa lege asa cum voi arata in cele ce urmeaza.

De ceva timp si pentru putina vreme imi desfasor activitatea in sectorul judiciar, dupa ce de la debuturile carierei mele am fost in cea mai mare parte criminalist de parchet local, procuror de ancheta si in ultimii unsprezece ani procuror specializat in combaterea coruptiei.

Revenind dupa multi ani in instanta, am constatat suficiente situatii in care apelul pe care trebuia sa-l sustin era nefondat, in sensul in care dupa achitarea inculpatului in prima instanta, parchetul declara apel fara sa existe probe sau cu un probatoriu incomplet care sa justifice acest lucru.

Aceasta inertie juridica deplasata si incercarea disperata de a acoperi o trimitere in judecata nejustificata, soldata cu achitarea in prima instanta, este dictata de o reminiscenta a unei mentalitati colective, institutionale, incremenite in timp.

Am constatat ca nu exista in practica situatii in care procurorul din instanta de apel sa aplice prevederile art 415 alin.3 din Codul de procedura penala care i-ar dicta sa solicite retragerea apelului in opozitie cu parchetul.

Or, aceasta situatie e profund ilegala, prelungind suferinta unui om trimis in judecata nevinovat sau a carui vinovatie nu s-a putut proba; sa ne gandim de exemplu, la situatia si mai grava in care inculpatul este functionar public, militar sau functionar public cu statut special, suspendat din functie odata cu trimiterea in judecata si lipsit de venituri, respectiv pus la dispozitie si avand un venit sub limita subzistentei. E abominabil sa rostogolesti efectele unei erori judiciare de trimitere in judecata in mod gresit sau cu rea credinta. In atare conditii, rolul activ al procurorului de sedinta devine indispensabil, decizia judecatorului putand surveni in unele cazuri prea tarziu.

Nu cunosc in analele parchetului, situatii in care sa se fi apelat la institutia retragerii apelului urmarea evaluarii probatoriului. In schimb, sunt zeci de mii de achitari definitive doar in ultimii ani .

Statistic vorbind, in cei 22 ani de cand activez ca procuror la PCA Galati nu a fost retras in acest mod niciun apel, in schimb exista mii de achitati definitiv. Fac precizarea ca in 2014, urmare a intrarii in vigoare a noilor Coduri si pe cale de consecinta a dezincriminarii faptelor, reducerii termenelor de prescriptie a raspunderii penale etc, au existat 7 recursuri retrase. Deci repet nu ca urmare a unei actiuni proactive a procurorului, ci impuse de modificarile legislative, adica de neevitat.

In consecinta, niste mii de oameni, pentru luni sau ani de zile au pastrat calitatea procesuala de inculpat, cu toate consecintele vatamatoare ce decurg de aici ( suspendare din functie, pierderea serviciului, masuri asiguratorii asupra averii personale/familiei, citari repetate/aduceri cu mandate, imagine publica distrusa, poate sanatate ruinata etc), fara ca cineva sa raspunda.

In ce ma priveste, de la prima situatie de acest gen intalnita, am spart aceasta practica si in toate situatiile in care am fost pusa sa sustin un apel nefondat, am solicitat spre disperarea decidentilor retragerea apelului.

Mai mult, am depus in instanta solicitarea de retragere a apelului motivata, cat si rezolutia de respingere a acesteia.

Ceea ce e cel mai grav si nescuzabil este ca in opinia conducerii vremelnice a parchetului, demersul de a solicita retragerea unui apel nefondat este o eroare dictata de comoditate, negand astfel independenta procurorului de sedinta. Am primit reprosuri si amenintari si pentru faptul ca am depus la dosarul cauzei atat solicitarea adresata procurorului general de retragere a apelului cat si rezolutia acestuia de respingere, in dispretul legii. Mai mult intr-o logica juridica stramba, judecatorul nu trebuie sa cunoasca acest demers, intrucat (NB) poate fi influentat in decizia lui. De-a dreptul siderant!

In cele din urma, conducatorul parchetului decide sa ceara opinia PICCJ in aceasta problema, de parca Codul de procedura penala nu are dispozitii suficient de clare. Evident ca pana la lectia de drept ce ar urma sa fie primita, lucrurile ar trebui sa inghete, respectiv eu sa nu mai formulez cereri de retragere a apelului.

In replica, asa cum am procedat in toata activitatea mea, voi respecta cu sfintenie legea si voi pune concluzii in instanta doar potrivit legii si in baza probelor din dosar si voi solicita intotdeauna retragerea apelului in situatia in care il consider nefondat.

In calitatea mea de membru al unei asociatii profesionale, indemn procurorii care-si cunosc si respecta profesia sa procedeze la fel, cu atat mai mult cu cat nu e departe ziua cand cei care sfideaza legea vor raspunde material si nu numai.

Pana cand legea va obliga procurorii si judecatorii sa-si ceara scuze public de la victimele erorilor judiciare, voi continua in fiecare aparitie publica a mea sa cer eu scuze acestora in numele sistemului judiciar.

Va asigur ca, in masura in care, in activitatea mea, voi intalni incalcari ale legii, le voi aduce pe de o parte in spatiul public si, pe de alta parte,voi intreprinde toate demersurile legale pentru eradicarea lor.

Cu Dumnezeu inainte !