Fosta judecatoare Georgeta Stoican (foto), condamnata pentru abuz in serviciu si fals intelectual alaturi de avocata Nicoleta Maracine, cea pe care Traian Basescu a gratiat-o in doua randuri, a castigat la CEDO, in ianuarie 2010, 2.250 de euro, dupa ce s-a plans Curtii de la Strasbourg ca arestarea sa a fost dispusa pe o perioada excesiv de lunga. Stoican a reclamat faptul ca, in cele doua dosare in care a fost cercetata pentru falsificarea titlurilor de proprietate ale unor imobile din centrul Capitalei, a fost trimisa in judecata mult prea tarziu, procurorii cerand si obtinand, de la CAB si ICCJ, mandate de arestare de 15 ori in intervalul noiembrie 2001 - decembrie 2002. CEDO a considerat masurile aplicate Georgetei Stoican drept o incalcare a articolului 5 paragraful 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Reprezentata de Cabinetul de Avocatura „Dumitrescu si Dinu”, din Bucuresti, Georgeta Stoican s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, reclamand ca arestarea sa a fost prelungita in mod repetat si neintemeiat. In sustinerea cererii, Stoican a invocat ca masurile dispuse de procurori impotriva sa au contravenit articolului 5 paragraful 3 din Conventie, care prevede ca „Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.”

In hotararea pronuntata la 6 octombrie 2009 si ramasa definitiva la 6 ianuarie 2010, CEDO a retinut ca Georgeta Stoican a fost cercetata la inceputul anilor 2000 in doua dosare penale, sub suspiciunea ca, din postura de judecatoare la Judecatoria Sectorului 1, „a falsificat in mod repetat documente oficiale in exercitarea indatoririlor sale, ca parte a unui grup organizat, in scopul obtinerii de titluri de proprietate pentru diferite imobile din centrul orasului Bucuresti”. Curtea de la Strasbourg a luat act ca Georgeta Stoican a fost retinuta intre 27 noiembrie 2001 si 14 mai 2002, conform primului mandat de arestare, respectiv, intre 11 aprilie 2002 si 20 decembrie 2002, conform celui de-al doilea mandat, CAB si ICCJ prelungind perioada de detentie de mai multe ori, pe motiv ca procurorii au avut nevoie de ragaz pentru a obtine probe, dar si pentru ca gravitatea infractiunii si statutul reclamantei, de judecator la JS1, ridicau o problema de ordine publica. In hotararea pronuntata, judecatorii europeni au mai retinut ca, in primul dosar, Georgeta Stoican a fost condamnata de Curtea de Apel Bucuresti, la 20 decembrie 2002, la 1 an si 6 luni de inchisoare pentru abuz in serviciu si fals intelectual, hotarare ramasa definitiva la 4 iunie 2003, cand ICCJ i-a redus pedeapsa cu 2 luni. In cea de-a doua cauza, pentru aceleasi fapte, la 31 octombrie 2003, CAB a condamnat-o la 5 ani de inchisoare. Prin doua decizii, pronuntate in apel si recurs, la 28 februarie 2005 si 24 martie 2006, Curtea Suprema i-a majorat pedeapsa la 7 ani de inchisoare. Stoican a fost eliberata la 13 noiembrie 2007.

A pretins inclusiv 5.000 de dolari pentru a acoperi diferenta de pret rezultata intre vanzarea unui apartament si cumpararea altui apartament

Georgeta Stoican a solicitat 18.000 de lei prejudiciu material, reprezentand valoarea salariilor neincasate in perioada arestului preventiv, 50.000 de euro daune morale si 1.374,7 lei cheltuieli de judecata. In plus, fosta judecatoare a pretins si 5.350 de dolari pentru a acoperi „diferenta dintre pretul apartamentului pe care a fost nevoita sa il vanda dupa ce a fost eliberata din inchisoare si pretul apartamentului pe care a trebuit sa il cumpere ulterior”.

De cealalta parte, Curtea de la Strasbourg nu a identificat nicio legatura de cauzalitate intre incalcarea invocata si prejudiciul material pretins si, ca atare, i-a respins cererea. Pe de alta parte, CEDO a recunoscut ca fosta judecatoare „a fost supusa unor suferinte si unui sentiment de frustrare ca urmare a faptului ca statul nu a respectat drepturile prevazute la articolul 5 paragraful 3 din Conventie”, acordandu-i totusi o reparatie echitabila de 2.000 de euro daune morale, precum si 250 de euro cheltuieli de judecata: „Curtea hotaraste ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantei, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 paragraful 2 din Conventie, suma de 2.000 EUR, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral si 250 EUR, plus orice suma ce poate fi datorata, pentru cheltuieli de judecata. (...) Respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere”.

*Cititi aici Hotararea CEDO in cauza Stoican vs. Romania