Directia Nationala Anticoruptie si-a bazat acuzatiile impotriva politistului Dan Hosu (foto 1) – sotul fostei sefe DIICOT Giorgiana Hosu – in principal pe declaratiile impotriva acestuia continute in doua acorduri de vinovatie: unul incheiat de catre omul de afaceri Liviu Andrei Stoicescu, iar celalalt de catre fostul deputat PDL / PMP Adrian Gurzau. Problema este ca ambele acorduri au fost incheiate sub presiune, atat Stoicescu, cat si Gurzau declarand la Curtea de Apel Bucuresti ca acele declaratii nu corespund adevarului si ca procurorul i-a amenintat ca in caz ca refuzau sa scrie impotriva lui Hosu, riscau sa nu-si mai vada familiile.

Aspectele de mai sus apar in motivarea deciziei nr. 1115/2023 din dosarul nr. 3603/3/2017, in care judecatoarele CAB Sabina-Daniela Adomnitei (foto 2) si Liana-Nicoleta Arsenie (foto 3) l-au achitat post-mortem pe Hosu pentru faptele de instigare la accesarea ilegala a unui sistem informatic si instigare la folosirea de informatii nedestinate publicitatii, pentru care politistul fusese condamnat la fond, de catre judecatoarea Luminita Tartau de la Tribunalul Bucuresti, la 3 ani de inchisoare cu suspendare, CAB mentinand achitarea primei instante pentru trafic de influenta si dare de mita. Tot la Curtea de Apel Bucuresti, judecatoarea Claudia Jderu (foto 4) a fost de acord cu achitarea lui Dan Hosu pentru faptele de coruptie, dar a facut opinie separata in sensul incetarii procesului penal pe motiv de deces pentru cele doua instigari (click aici pentru a citi minutele CAB si TMB, precum si comunicatul DNA).

Lumea Justitiei prezinta in integralitate motivarea deciziei de achitare in care Curtea de Apel Bucuresti arata cum Stoicescu si Gurzau si-au retras in instanta declaratiile date in faza de urmarire penala, cu privire la acuzatiile aduse de DNA lui Dan Hosu, ambii subliniind ca scrisesera declaratiile la presiunea si la dictarea procurorului, care ii amenintase ca in caz de refuz ar fi riscat arestarea. In plus, Adrian Gurzau a explicat ca se temea ca insasi partenera lui de viata (mama copiilor sai) ar fi urmat sa fie incatusata.

Potrivit informatiilor publice, disponibile in presa, rechizitoriul dosarului Hosu a fost semnat de catre procurorul DNA Marian Gherman – acelasi care, spre exemplu, a incasat achitare definitiva in dosarul primului presedinte ASF Dan Radu Rusanu (tinut cinci luni in arest preventiv) si care a umilit-o pe batrana Maria Cociorvan (click aici pentru a citi).

Revenind: in ceea ce priveste acuzatia privind presupusa mita a lui Dan Hosu catre comisarul-sef de politie Catalin Marian Catarama constand intr-un sejur la Complexul Vox Maris din Costinesti pentru ca acesta sa-i dea datele personale ale unor persoane decedate, Curtea de Apel Bucuresti a stabilit ca nu exista legatura intre cele doua fapte, concediul fiindu-i oferit lui Catarama in contextul vechii relatii de prietenie dintre cei doi – nicidecum in legatura cu ceea ce a sustinut procurorul DNA Marian Gherman.

Incheiem, mentionand ca dosarul Hosu este opera Binomului DNA-SRI, interceptarile efectuate de catre Serviciul Roman de Informatii fiind inlaturate din cauza.

Prezentam un pasaj din motivarea Curtii de Apel Bucuresti (decizia integrala e atasata la finalul articolului):

„Examinand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, conform art.417 alin.2 Cod procedura penala, Curtea, in urma propriei analize efectuate asupra cauzei, in conformitate cu dispozitiile art.420 alin.8 Cod procedura penala, retine urmatoarele:

Cu caracter prioritar, Curtea constata ca la data de 03.02.2023 a intervenit decesul apelantului-inculpat Hosu Dan, potrivit extrasului din registrul de deces pentru uz oficial aflat la fila 195 din volumul 2 al dosarului instantei de apel. Momentul decesului este ulterior momentului finalizarii cercetarii judecatoresti in fata instantei de apel, la data de 11.10.2022, potrivit incheierii de sedinta de la acel termen (fila 149 vol.2 al dosarului instantei de apel), situatie ce impune analiza posibilitatii pronuntarii unei eventuale solutii de achitare solicitate de apelantul inculpat defunct prin apelul formulat, si nu a unei solutie de incetare a procesului penal, ca urmare a decesului inculpatului, potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.

Procesul penal parcurge mai multe etape, caracterizate prin nivele diferite ale probarii vinovatiei persoanelor acuzate de savarsirea unor fapte de natura penala, de la suspiciune rezonabila la dovedirea vinovatiei dincolo de orice indoiala rezonabila. Acest parcurs debuteaza cu existenta unor suspiciuni rezonabile ca persoana in cauza a savarsit o infractiune – suspiciuni a caror constatare ii confera respectivei persoane calitatea de suspect – si continua cu formarea, pe baza probelor administrate, a unei presupuneri rezonabile ca persoana avuta in vedere a savarsit o infractiune, etapa ce determina punerea in miscare a actiunii penale, conform prevederilor art. 15 C.proc.pen., si dobandirea calitatii de inculpat. In fine, calitatea de condamnat poate fi stabilita pe baza unor probe din care sa rezulte, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca inculpatul a savarsit infractiunea de care este acuzat.

In ipoteza incidentei cauzei de impiedicare a continuarii exercitarii actiunii penale a decesului inculpatului prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. organul judiciar nu poate continua administrarea de probe in vederea solutionarii actiunii penale in sensul art. 18 C.proc.pen. in conditiile in care titularul dreptului de a cere continuarea procesului penal este chiar suspectul sau inculpatul. Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 212 din 2 iunie 2020 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 si ale art. 25 alin. (5) C.proc.pen., publicata in Monitorul Oficial nr. 589 din 6 iulie 2020 a fost respinsa, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate invocata retinandu-se ca mostenitorii legali ai inculpatului decedat, pe de o parte, si suspectul si inculpatul, pe de alta parte, se afla in situatii juridice diferite, sub aspectul interesului procesual de a solicita continuarea procesului penal, conform art. 18 C.proc.pen.. Aceasta diferenta este generata atat de existenta, in privinta celor din urma, cel putin a unor suspiciuni rezonabile referitoare la savarsirea de catre acestia a unor fapte prevazute de legea penala, rezultate din probele administrate in cauza, cat si de caracterul personal al raspunderii penale, potrivit caruia poate fi angajata doar raspunderea penala a celui/celor care a/au participat la savarsirea unei infractiuni in calitate de autor, instigator sau complice. Or, aceasta diferenta este de natura sa justifice acordarea de catre legiuitor a unui regim juridic diferit in privinta dreptului prevazut prin textul criticat, fara ca prin aceasta sa fie incalcate exigentele dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1).

Nu s-ar putea sustine in mod convingator nici existenta unei ordini de prioritate intre cauzele de impiedicare a continuarii exercitarii actiunii penale determinate de lipsa temeiurilor de fapt sau de drept (art. 16 alin. (1) lit. a) – d) C.proc.pen.) fata de cele determinate de lipsa de obiect a actiunii penale (art. 16 alin. (1) lit. e) – j) C.proc.pen.) in conditiile in care solutionarea pe fond a actiunii penale exercitate fata de inculpatul defunct presupune administrarea probatoriului anterior decesului inculpatului de catre instanta de control judiciar, situatie premisa existenta in cauza astfel cum s-a mentionat anterior.

In consecinta, pronuntarea unor solutii de achitare astfel cum s-a solicitat de catre apelantul inculpat defunct Hosu Dan prin apelul formulat in cauza raportat la cele doua infractiuni pentru care au fost pronuntate solutii de condamnare de catre prima instanta de judecata este posibila chiar in conditiile decesului acestuia.

Curtea constata ca in mod just prima instanta a constatat prin incheierea din 20.07.2020 (filele 199-208, vol.5, dosar fond) nulitatea absoluta a punerii in executare a masurilor de supraveghere tehnica incuviintate, respectiv prelungite prin incheierile pronuntate de judecatorii de drepturi si libertati in cadrul Tribunalului Sibiu in dosarul de urmarire penala nr. 56/D/P/2015 al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie DIICOT – Biroul Teritorial Sibiu, efectuate in baza mandatelor de supraveghere tehnica nr. 121-130/UP, toate din 11.11.2015, mandatelor de supraveghere tehnica nr. 150-152/UP din 10.12.2015 si a mandatelor de supraveghere tehnica nr. 19-20/UP din 04.02.2016 si nulitatea absoluta a procedeului probator si a mijloacelor de proba obtinute in baza mandatelor de siguranta nationala nr. 002100 din 23.03.2015, nr. 004648 din 21.09.2015 si nr. 002232 din 22.03.2016, emise in baza incheierilor prin care au fost autorizate masuri de supraveghere tehnica de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Totodata, in mod corect prima instanta de judecata a exclus din materialul probator toate procesele-verbale de redare a rezultatelor activitatilor de supraveghere tehnica sus-mentionate iar in considerarea dezlegarilor pronuntate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 22/2018 a dispus indepartarea de la dosarul cauzei a acestor mijloace de proba si a suportilor care contin rezultatul masurilor de supraveghere tehnica mai sus-mentionate.

In ceea ce priveste mijloacele de proba obtinute in urma punerii in executare a masurilor de supraveghere tehnica incuviintate in baza procedurii obisnuite reglementate de Codul de procedura penala, Curtea apreciaza, in dezacord cu apelantul Ministerul Public, ca excluderea probelor rezultate in urma punerii in aplicare a procedeului probatoriu al supravegherii tehnice realizate inainte de publicarea Deciziei nr. 51/2016 a Curtii Constitutionale nu reprezinta o aplicare retroactiva a deciziei in cauza. Intr-adevar, nu putem vorbi de retroactivitate atunci cand legea suprima pentru viitor efectele unei situatii juridice nascute, in mod legal, anterior, intrucat legea ramane in domeniul ei propriu de aplicare (Decizia nr. 375/2005 a Curtii Constitutionale, M. Of. Partea I nr. 591 din 08 iulie 2005).

Astfel, suprimarea, pentru viitor, a efectelor unei situatii juridice nascute in mod legal sau modificarea acestora nu implica o forma de retroactivitate, intrucat operand in prezent, legea ramane in domeniul sau de aplicare.

Insasi Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 375/2005 (publicata in M. Of. nr. 591 din 8 iulie 2005), a stabilit ca „o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze pentru perioada ulterioara intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei de aplicare”.

Astfel, in cauza este activ cadrul procesual care permite realizarea obligatiei pozitive a organelor jurisdictionale de a verifica legalitatea probelor din perspectiva competentei organului de urmarire penala care le administreaza, in raport cu exigentele legale si constitutionale actuale, nu trecute. Implicarea serviciului secret in activitatea judiciara rezulta chiar din precizarile si inscrisurile (ordonantele de delegare expresa a SRI – UM 0645 Sibiu) inaintate de DIICOT – Biroul Teritorial Sibiu la data de 11.03.2019 judecatorului de camera preliminara din cadrul Tribunalului Sibiu: „Facem precizarea ca mandatele de supraveghere tehnica vizate de respectivele ordonante au fost puse in executare de catre Serviciul Roman de Informatii in conformitate cu dispozitiile art. 142 din Codul de procedura penala..”. De asemenea, din inscrisurile atasate rezulta ca procurorul a dispus, prin cele patru ordonante de delegare (respectiv din 11.11.2015, 10.12.2015, 07.01.2016 si 05.02.2016), punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica de catre Serviciul Roman de Informatii – UM 0645 Sibiu. Totodata, in raspuns la solicitarea aceluiasi judecator de camera preliminara formulata prin adresa din 05.02.2019, DIICOT – BT Sibiu a invederat la punctul 5 faptul ca, in dosarul nr. 56/D/P/2015 (din care au fost preluate mijloacele de proba constand in interceptarea convorbirilor telefonice) „Sprijinul tehnic acordat pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica a implicat evident atat resurse materiale, cat si resurse umane apartinand Serviciului Roman de Informatii, cu mentiunea expresa ca SRI nu a intocmit in cauza niciun proces verbal de redare a continutului convorbirilor interceptate”. Aceleasi concluzii au fost subliniate si prin incheierea din 10 mai 2019 prin care judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului Sibiu s-a pronuntat in dosarul nr. 2066/85/2018/al cu privire la cererile si exceptiile formulate in legatura cu modalitatea nelegala de administrare a acestor mijloace de proba preluate in prezenta cauza, dispozitia de excludere a lor ca urmare a constatarii nulitatii absolute ramanand definitiva in calea de atac a contestatiei solutionate de judecatorul de camera preliminara din cadrul Curtii de Apel Alba Iulia – Sectia penala. Astfel, la pag. 143-144 din incheierea pronuntata de Tribunalul Sibiu din 10 mai 2019 si, respectiv pag. 92 din incheierea nr. 134 din 25.09.2019 a Curtii de Apel Alba Iulia, judecatorul de camera preliminara mentioneaza: “Dupa cum rezulta din adresa DIICOT coroborata cu inscrisurile atasate (aflate si la dosarul de urmarire penala, punerea in executare a masurilor de supraveghere tehnica (...) s-a realizat de catre SRI – UM -0645 Sibiu”. Prin urmare, se desprinde concluzia ca doar valorificarea / exploatarea materialelor obtinute de S.R.I. prin efectuarea procedeului probatoriu a fost realizata de catre BCCO Alba Iulia, nu si procedeul probatoriu in sine. In consecinta, in mod judicios prima instanta de judecata prin incheierea din 20.07.2020 avand in vedere deciziile nr. 51/2016, nr. 302/2017 si nr. 26/2019 ale Curtii Constitutionale, a constatat incidenta nulitatii absolute ce deriva din incalcarea normelor de competenta materiala a organului de urmarire penala, reglementate prin art. 281 alin. 1 lit. b C.proc.pen.

In ceea ce priveste mijloacele de proba obtinute in urma punerii in executare a mandatelor de siguranta nationala nr. 002100 din 23.03.2015, nr. 004648 din 21.09.2015 si nr. 002232 din 22.03.2016, emise in baza incheierilor prin care au fost autorizate masuri de supraveghere tehnica de inalta Curte de Casatie si Justitie se constata faptul ca potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 91/2018 „dispozitiile legii privind securitatea nationala nu confera calitatea de proba/mijloc de proba datelor si informatiilor rezultate din activitati specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991. Doar dispozitiile art. 139 alin. (3) din Codul de procedura penala ar putea conferi calitatea de mijloc de proba inregistrarilor rezultate din activitati specifice culegerii de informatii, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, iar nu dispozitiile art. 11 lit. d) din Legea nr. 51/1991”.

De asemenea, se constata ca prin Decizia nr. 55/2020 a Curtii Constitutionale a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitiile art.139 alin.(3) teza finala din Codul de procedura penala sunt constitutionale in masura in care nu privesc inregistrarile rezultate ca urmare a efectuarii activitatilor specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului desfasurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991. Pentru a decide astfel instanta de contencios constitutional a constatat ca „reglementarea posibilitatii conferirii calitatii de mijloc de proba inregistrarilor ce rezulta din activitatile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului nu este insotita de un ansamblu de norme care sa permita contestarea legalitatii acestora in conditii de efectivitate. Prin simpla reglementare a posibilitatii conferirii calitatii de mijloc de proba acestor inregistrari, fara crearea cadrului adecvat care sa confere posibilitatea contestarii legalitatii acestora, legiuitorul a legiferat fara a respecta cerintele de claritate si previzibilitate. Or, lipsa de claritate si previzibilitate a cadrului normativ incident in materia contestarii legalitatii inregistrarilor – mijloc de proba – ce rezulta din activitatile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului, folosite in procesul penal, determina, in fapt, realizarea unui control formal si lipsit de efectivitate, cu consecinta incalcarii drepturilor si a libertatilor fundamentale prevazute de Constitutie”.

Asadar, in mod judicios, prima instanta de judecata a concluzionat ca inregistrarile astfel rezultate nu pot avea calitatea de mijloace de proba.

Analizand probatoriul administrat in cauza in cursul urmaririi penale si in cursul celor doua grade de jurisdictie (fond si apel), astfel cum a fost reconfigurat ca urmare a excluderii interceptarilor, Curtea constata – in acord cu prima instanta – inaptitudinea materialului de urmarire penala de a fundamenta acuzatiile aduse inculpatilor Toncescu Angela, Hosu Dan, Tatu Ion-Sorin si Catarama Catalin Marian cu referire la infractiunile de trafic de influenta, cumparare de influenta, luare si dare de mita.

Curtea constata ca instanta de fond a stabilit, in mod corect, pe baza materialului probator administrat in cursul procesului penal, situatia de fapt dedusa judecatii cu privire la faptele anterior mentionate, asa incat nu va relua argumentatia care a fondat retinerea starii de fapt, respectiv analiza coroborata a probelor administrate, redata in considerentele hotararii atacate, argumentatie pe care si-o insuseste in intregime. Invedereaza Curtea ca aceasta posibilitate este conferita de practica Curtii E.D.O., potrivit careia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei; Albina contra Romania, hotararea nr. 4/2005 – o instanta de control judiciar isi poate insusi argumentele instantei ierarhic inferioare, precizand acest aspect, in masura in care constata si mentioneaza ca nu a identificat vreun argument nou pentru a respinge aceasta motivare; Garcia Ruiz contra Spaniei, Marea Camera, hotararea din 21 ianuarie 1999 – Curtea aminteste ca, potrivit jurisprudentei sale constante, hotararile judecatoresti trebuie motivate astfel incat sa indice de o maniera suficienta motivele pe care se fondeaza. Intinderea acestei obligatii poate varia in functie de natura deciziei in cauza si trebuie analizata in lumina ansamblului circumstantelor cauzei.) Astfel, Curtea E.D.O. a considerat ca instanta sesizata poate, in principiu, sa isi insuseasca motivele retinute in decizia atacata, analizand insa criticile formulate in respectiva cale de atac.

Astfel, cu privire la cele trei activitati materiale specifice infractiunii de cumparare de influenta pentru care inculpata Toncescu Angela a fost trimisa in judecata (respectiv fapta privitoare la contractul de consultanta incheiat la data de 08.01.2016 cu S.C. Despagubiri Accidente Vatamari S.R.L.; fapta privitoare la contractul de prestari servicii incheiat la data de 02.11.2015 cu S.C. WSC Invest S.R.L. si respectiv fapta privitoare la actele aditionale incheiate in datele de 20.10.2015 si 09.12.2015 cu S.C. Promotor Real Service S.R.L. si S.C. Pro Auto Logistic S.R.L.) si pentru care instanta de fond a retinut, prin incheierea din 07.07.2020, forma continuata, ca unitate legala de infractiune, faptele fiind circumscrise aceluiasi scop – avizarea inculpatei pentru functia de presedinte al Consiliului de Administratie al SC Carpatica Asig SA, in contextul in care aceasta nu ar fi indeplinit conditiile legale pentru ocuparea acestei functii, Curtea constata ca acuzarea nu a produs probe la un standard apt sa dovedeasca existenta infractiunii, acuzatiile formulate fiind lipsite de suport probator.

Situatia factuala rezultata in urma administrarii probatoriului (astfel cum a fost reconfigurat prin modificare si inlaturare in cursul cercetarii judecatoresti) nu a relevat ca, in schimbul influentei coinculpatilor Hosu Dan, Tatu Ion-Sorin si a martorului Gurzau Adrian pe care acestia ar fi avut-o asupra membrilor din cadrul A.S.F., inculpata Toncescu Angela ar fi fost avizata si ulterior numita in functia de presedinte al C.A. Carpatica Asig SA ori ca ar fi fost adoptate decizii favorabile, atat societatii Carpatica, cat si persoanelor din conducerea acesteia, prin neindeplinirea de catre membrii ASF a unor acte care intrau in obligatia lor de serviciu (respectiv neintroducerea societatii in administrare speciala, nedeclararea starii de insolventa ori prin indeplinirea unor acte contrare), iar inculpata Toncescu Angela, in schimbul influentei, ar fi incheiat relatii comerciale cu cele trei societati, drept contraprestatie, pentru a fi realizat verbum regens al infractiunii de cumparare de influenta in forma continuata, corelativ traficului de influenta retinut in sarcina celor doi inculpati.

Potrivit motivelor de apel ale Ministerului Public, actiunea pretinderii incheierii contractului de consultanta incheiat la data de 08.01.2016 cu SC Despagubiri Accidente Vatamari SRL rezulta din declaratia martorului Stoicescu Liviu Andrei, potrivit careia a aflat despre incheierea acestui contract in contextul in care apelantul inculpat Hosu Dan i-a comunicat despre sprijinul pe care i-l acorda inculpatei Toncescu Angela pentru a fi avizata de ASF, invocand numele de Ursache Mircea.

Totodata, potrivit Ministerului Public, din declaratia martorului Stoicescu Liviu Andrei rezulta ca intimata inculpata Toncescu Angela a apelat la apelantul inculpat Hosu Dan pentru a fi sprijinita prin anumite interventii la membrii ASF, in vederea avizarii pentru functia de presedinte al SC CARPATICA, ca acesta din urma i-ar fi promis ca o va ajuta si a invocat numele de Ursache Mircea si ca inculpatii se intalneau adesea la sediul SC DAV SRL.

In finalul declaratiei, martorul Stoicescu Liviu Andrei a aratat ca a considerat „incheierea contractului intre SC CARPATICA ASIG si SC DA V SRL ca o multumire pentru Hosu Dan, din partea inculpatei Toncescu Angela pentru sprijinul pe care acesta i-l acordase anterior avizarii”. In legatura cu aceasta afirmatie, martorul a declarat in fata instantei ca modul de formulare a apartinut procurorului si ca a fost de acord cu aceasta formulare dupa ce s-a consultat cu avocatul in scopul incheierii unui acord de recunoastere a vinovatie.

Instanta de control judiciar constata ca martorul Stoicescu Liviu Andrei a fost audiat in cursul urmaririi penale in calitate de suspect in data de 26.09.2016 (volumul 2 d.u.p.,f.165-171) si, in calitate de inculpat, in data de 26.09.2016 (volumul 2 d.u.p., f.176-177) si in data de 09.11.2016 (volumul 2 d.u.p.,f.172-175).

In cuprinsul acestor declaratii, martorul a indicat faptul ca, in intervalul februarie – iulie 2015, a observat-o pe intimata inculpata Toncescu Angela venind la sediul firmei SC DAV SRL si cunoaste ca aceasta a purtat discutii cu apelantul inculpat Hosu Dan, la care nu a participat, dar stie de la coinculpatul Hosu Dan ca intimata inculpata Toncescu Angela i-ar fi solicitat acestuia din urma sa o sprijine cu avizarea, avand in vedere relatia pe care o avea cu martorul Ursache Mircea.

Totodata, martorul a precizat ca a acceptat propunerea coinculpatei Toncescu Angela de a ocupa functia de director general la SC CARPATICA ASIG SA si, pentru ca fusese anterior de doua ori amendat de ASF si facuse parte din boardul societatii ASTRA timp de doua luni, cand societatea se afla sub administrare speciala, se temea ca va intampina dificultati cu ocazia avizarii, astfel ca este posibil sa fi discutat aceste aspecte cu inculpata Toncescu Angela si i-a solicitat ajutorul inculpatului Hosu Dan, care, cu o zi-doua inainte de avizare, i-a dat de inteles ca l-a ajutat. In cuprinsul aceleiasi declaratii, martorul a indicat ca, ulterior avizarii, intimata inculpata Toncescu Angela i-a spus ca are doua unitati de service pe ai caror proprietari trebuie sa-i sune pentru a le solutiona problemele si ca a perceput aceasta referire ca privind doua „pile” ale acesteia (volumul 2 d.u.p.,f.165-171). Martorul a mai precizat ca l-a intrebat daca propunerea intimatei inculpate Toncescu Angela de a ocupa functia de director are vreo legatura cu relatia de amicitie dintre apelantul inculpat Hosu Dan si intimata inculpata Toncescu Angela, iar inculpatul i-a dat un raspuns evaziv, iar, in ceea ce priveste contractul consultanta incheiat la data de 08.01.2016 de SC CARPATICA ASIG SA cu SC Despagubiri Accidente Vatamari SRL, nu poate indica daca a fost unul avantajos pentru societatea de asigurari, dar cel incheiat anterior de SC DAV SRL cu SC CITY INSURANCE SA a fost unul avantajos financiar pentru aceasta ultima societate (volumul 2 d.u.p., f.172-175).

Audiat de prima instanta de judecata, la data de 26.03.2019, martorul Stoicescu Liviu a precizat cu privire la continutul depozitiilor date in cursul urmaririi penale ca „la acel moment, asa am fost sfatuit de avocatul meu pe care il aveam, in sensul de a accepta un acord de recunoastere a vinovatiei, acesta fiind si motivul pentru care am acceptat modalitatea de consemnare a procurorului; eram intr-o stare emotionala tensionata, eu fusesem ultimul audiat si i-am vazut pe ceilalti doi colegi iesind cu catusele la maini” si ca „am fost sugestionat in fraza finala a acesteia in legatura cu afirmatia ca as fi perceput incheierea contractului cu societatea Despagubiri Accidente Vatamari de catre Carpatica ca fiind o multumire pentru Hosu Dan din partea doamnei Toncescu Angela, aceasta fiind sugestia procurorului”.

Fiind audiat de catre instanta de apel, la termenul din data de 04.03.2021, martorul face urmatoarele precizari cu privire la conditiile in care au fost date declaratiile in cursul urmaririi penale: „intrebat fiind: 'De ce am declarat, cu precizarea ca nu sunt cuvintele mele cele consemnate in cuprinsul declaratiei date in cursul urmaririi penale, ca acel contract incheiat cu DAV SRL a fost considerat de mine ca fiind o multumire pentru Hosu Dan din partea numitei Toncescu Angela, pentru sprijinul pe care i-l acordasem in vederea avizarii', precizez urmatoarele: in data de 2 martie 2016, m-am trezit cu mascatii la domiciliul meu, la ora 06:00, am fost dus la parchet si arestat preventiv timp de 6 zile, respectiv pana cand o instanta a constatat abuzurile la care fusesem supus si a dispus eliberarea mea de indata. Acele 6 zile le-am petrecut in arestul IPJ Sibiu si au fost traumatizante, incat mi-am jurat ca nu voi retrai aceasta experienta, o modalitate de evitare fiind chiar sinuciderea. (...) Peste 2-3 saptamani, m-am trezit din nou cu mascatii la domiciliu, la aceeasi ora, fiind condus la sediul unitatii de parchet, unde i-am vazut pe ceilalti inculpati din prezenta cauza, eu fiind audiat ultimul. (...) In momentul in care am fost chemat la audiere impreuna cu avocatul meu, procurorul mi-a spus ca de regula nu incheie acorduri de recunoastere a vinovatiei, insa poate face o exceptie de aceasta data, daca recunosc comiterea faptelor. Mi-a spus ca in caz contrar voi fi retinut, fapt ce m-a determinat sa fiu de acord. Subliniez faptul ca ultimul paragraf al declaratiei date in calitate de suspect, in care indicam ca acest contract incheiat cu DAV a fost de fapt o recompensa pentru serviciile prestate de Hosu Dan, a fost dictat de catre procuror, iar eu i-am spus ca nu pot subscrie o asemenea declaratie, intrucat nu asa stau lucrurile, moment in care procurorul mi-a spus ca 'ori semnez, ori voi fi retinut'”.

La termenul din 26.03.2019, in fata primei instante, martorul Stoicescu Liviu a precizat ca „sprijinul la care am facut referire in contextul in care am aratat ca stiu de la d-l Hosu ca inculpata Toncescu Angela i-a cerut sa o sprijine in procedura de avizare, se referea la un sprijin in sensul obtinerii de informatii cu privire la motivele amanarii procedurii”, precum si „D-na Toncescu Angela nu a participat la discutii legate de incheierea acestui contract, doar eu cu d-l Hosu am participat, pentru ca eu eram convins de beneficiul acestui contract”; „Nu am perceput ca d-na Toncescu Angela sa fi avut vreun interes in incheierea acestui contract”; „Cu privire la contractul cu SC DAV (...) dupa ce am facut o evaluare corespondenta a activitatii SC DAV in Carpatica am considerat ca este benefica incheierea unui contract cu aceasta societate”; „in realitate, am aratat si atunci si pot sa demonstrez si astazi ca incheierea acelui contract era benefic pentru Carpatica”. iar la termenul din 04.03.2021 acelasi martor indica „initiativa acestui contract mi-a apartinut, in mod evident l-am prezentat apelantei-inculpate Toncescu Angela, in calitate de presedinte al Consiliului de Administratie al SC Carpatica Asigurari SA, aceasta din urma fiind de acord cu incheierea acestui contract. Anterior acestui moment, nu am discutat niciodata cu inculpata Toncescu Angela despre incheierea acestui contract, ci doar despre eficientizarea activitatii de plata a daunelor, insa fara a mentiona aceasta societate”.

Existenta unor neconcordante intre declaratiile succesive ale martorului este evidenta si explicata de martor prin pozitia de vulnerabilitate in care se afla la momentul depozitiilor sale, imediat ulterioare perioadei de 6 zile de privare de libertate, precum si conduitei organului de urmarire penala, care i-a indicat ca in cazul in care nu va semna depozitia va fi retinut. Instanta de control judiciar, in vederea lamuririi circumstantelor factuale in care s-au derulat audierile numitului Stoicescu Liviu, avand in vedere absenta inregistrarilor acestor momente (in continutul declaratiei data in calitate de suspect a numitului Stoicescu Liviu – fila 165-171 vol.II up, exista mentiunea ca declaratia nu a fost inregistrata audio-video) a procedat la audierea in calitate de martor a aparatorului acestuia, martorul Florescu Antonio (f.211 d.i.a. vol.1), care a precizat insa ca nu isi mai aminteste nimic despre audierea clientului sau de la acea data.

Avand in vedere pozitia constanta a martorului Stoicescu Liviu din cursul judecatii, in sensul nuantarii aspectelor consemnate in cuprinsul declaratiilor sale date in cursul urmaririi penale, furnizarii unor explicatii cu privire la predispozitia de a subscrie declaratii care nu redau fidel cele declarate de martor din cauza starii de vulnerabilitate in care se afla si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie ce impune prudenta in a acorda o valoare importanta in acuzare depozitiei martorului, fost inculpat care fusese condamnat intr-o cauza disjunsa ca urmare a incheierii unui acord de recunoastere a vinovatiei (CEDO, cauza Razvozzhayev c. Rusiei si Ucrainei si Udaltsov c. Rusiei, hotararea din 19.11.2019), Curtea constata, in acord cu prima instanta, ca declaratia martorului Stoicescu luata anterior incheierii unui acord de recunoastere a vinovatiei nu poate constitui o proba determinata in acuzare, iar acesta, in prezenta cauza, nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba legal administrate.

Astfel, fiind audiat in calitate de martor, atat in faza de urmarire penala, cat si in cursul judecatii in prima instanta si in apel, numitul Ursache Mircea a negat existenta vreunei interventii a inculpatului Hosu Dan, pe langa acesta, in scopul avizarii inculpatei Toncescu Angela: „Il cunosc pe inc. Hosu Dan si sunt intr-o relatie de amicitie cu acesta, insa nu mi-a solicitat niciodata sprijin in vederea autorizarii d-nei Toncescu Angela in functia de presedinte al Consiliului de administratie Carpatica” (declaratia din 23.04.2019, data in fata primei instante de judecata), „nu cunosteam ca intre inculpatii Hosu si Toncescu Angela sa fi existat vreo relatie de orice natura. Stiam doar ca se cunosteau” (declaratia din 18.06.2022, data in fata instantei de apel) si respectiv: „Intrebare: V-a solicitat domnul Hosu Dan, direct sau voalat, a o aviza favorabil pentru functia de presedinte al CA Carpatica? Raspuns: Nu, Hosu nu mi-a cerut nici direct nici indirect sa o avizez, sa votez pentru avizarea doamnei Toncescu Angela in aceasta calitate. [...] Stiam ca Toncescu Angela si Hosu se cunosc, dar nu cunosteam sa existe intre ei vreun raport contractual”. (declaratia din 19.04.2022, data in fata primei instante de apel). Aceeasi pozitie a exprimat-o martorul, aratand ca inculpatul nu i-a solicitat interventia pentru Stoicescu Liviu si nici sa voteze negativ vreo propunere de inlocuire a procedurii de redresare a Carpatica pe baza de plan cu procedura prin administrare speciala. A mai mentionat martorul ca a purtat multe discutii cu inculpatul despre piasa financiara, mai ales despre domeniul asigurarilor, insa nu i-a furnizat informatii sau documente de care Consiliul ar fi putut sa tina seama in procedura de avizare a coinculpatei.

Totodata, Curtea constata ca apelantul Ministerul Public sustine, in cuprinsul motivelor de apel, contrar celor retinute de prima instanta de judecata, faptul ca inoportunitatea incheierii contractului dintre SC CARPATICA ASIG SA si SC DAV SRL dovedeste ca acest contract a fost incheiat numai in considerarea intelegerii infractionale dintre inculpatii Toncescu Angela si Hosu Dan, iar, in sustinerea tezei probatorii, invoca depozitiile martorilor Blejan Catalin Ovidiu, Cosa Maria si Rosu Cristian, precum si raportul detaliat din 15.04.2016, al Fondului de Garantare al Asiguratilor.

Curtea subliniaza faptul ca, si in ipoteza in care s-ar retine drept dovedita inoportunitatea incheierii contractului dintre SC CARPATICA ASIG SA si SC DAV SRL, nu este dovedita promisiunea incheierii contractului anterior momentului la care functionarul, a carui influentare se urmarea, a efectuat actul de serviciu.

In prezenta cauza, apelantul Ministerul Public sustine ca intimata inculpata Toncescu Angela a urmarit sa influenteze functionarii din cadrul Consiliului Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) in urmatoarele sensuri:

- sa nu isi indeplineasca atributiile de serviciu privind constatarea starii de insolventa a SC Carpatica Asig SA si introducerea societatii in administrare speciala;

- sa efectueze acte contrare atributiilor de serviciu, in sensul de a o aviza pe inculpata Toncescu Angela pentru functia de presedinte al Consiliului de Administratie la SC Carpatica Asig SA;

- sa efectueze acte contrare atributiilor de serviciu, in sensul de a-1 aviza pe numitul Stoicescu Liviu Andrei pentru functia de director general al SC Carpatica ASIG SA.

Exercitarea acestor atributii de catre membrii Consiliului ASF s-a realizat, potrivit probatoriului administrat in cauza, cu ocazia sedintelor din datele de 14.05.2015, 20.05.2015, 23.06.2015, 02.07.2015, 04.08.2015 si 12.08.2015, incheierea contractului dintre SC Carpatica Asig SA si SC Despagubiri Accidente Vatamari SRL avand loc la un moment ulterior, respectiv la data de 08.01.2016.

In ceea ce priveste sedinta A.S.F. din data de 22.01.2016, la finalul careia SC Carpatica Asig SA a fost introdusa in procedura de administrare speciala, intrucat nu indeplinise obligatiile asumate de capitalizare (procesul verbal nr.4 al sedintei Consiliului ASF din data de 22.01.2016, volumul 8 dup, f.202-207), singurul moment ulterior incheierii contractului dintre SC Carpatica Asig SA si SC Despagubiri Accidente Vatamari SRL, se constata faptul ca materialul probator administrat in cauza, care nu a fost exclus, nu atesta interactiuni intre martorul Stoicescu Liviu si apelantul inculpat Hosu Dan privind aceasta ultima sedinta.

Potrivit probatoriului administrat in cauza, initiativa privind incheierea contractului a apartinut martorului Stoicescu Liviu Andrei (declaratiile martorului Stoicescu Liviu din 26.03.2019 si 04.03.2021), intimata inculpata fiind de acord cu incheierea acestuia in urma discutiilor purtate cu martorul, iar, potrivit declaratiei martorei Cosa Maria, membru in Consiliul de Administratie al SC Carpatica ASIG SA din data de 05.06.2018 „in luna decembrie 2015, martorul Stoicescu intr-o sedinta a consiliului de administratie ne-a propus sa renuntam la serviciile celor doi avocati pe care ii aveam si sa incheiem un contract cu Societatea Despagubiri Accidente Vatamari SRL, motivat de faptul ca se reducea costul daunelor pe vatamari corporale pentru ca exista posibilitatea unei negocieri directe cu victimele din partea unor avocati specializati. (...) Domnul Stoicescu ne-a precizat ca a mai lucrat cu aceasta companie anterior si ca sunt profesionisti. Referatul a fost intocmit de Nasarau si prezentat de Stoicescu si atunci am avut in vedere experienta ambelor persoane. (...) Nu am fost influentata in luarea deciziei de catre dna Toncescu Angela. Asa cum am aratat, daca dansa nu vota, eu tot votam, pentru ca aveam credinta ca este un contract bun”.

Singurele mijloace de proba care plaseaza discutiile privitoare la contract intr-o perioada concomitenta cu cea in care se desfasurau sedintele Consiliului ASF sunt declaratiile martorului Stoicescu Liviu Andrei date in cursul urmaririi penale, care, pentru considerentele enuntate anterior, nu pot constitui probe determinante in acuzare, cu atat mai mult cu cat au fost retractate de martor, care a invederat motivele pentru care a inteles sa revina asupra lor.

Curtea constata ca situatia este una similara in privinta actului material al infractiunii de cumparare de influenta retinut in sarcina intimatei inculpate Toncescu Angela, respectiv fapta privitoare la contractul de prestari servicii incheiat la data 02.11.2015 cu SC WSC Invest SRL.

De aceasta data, mijloc de proba determinant in acuzare este declaratia martorului Gurzau Adrian data, in calitate de inculpat, in cursul urmaririi penale si retractata ulterior.

Astfel, audiat in calitate de martor, la data de 26.02.2019, acesta revine asupra faptului ca s-ar fi intalnit cu intimata inculpata Toncescu Angela, la solicitarea sa, in cursul lunii iulie-august 2015, prilej cu care i-a adus la cunostinta ca are o firma si a rugat-o sa analizeze oportunitatea de a incheia un contract prin care sa-si imbunatateasca relatia cu clientii si piata de asigurari, intrucat acest aspect nu corespunde realitatii, precizand ca „la urmarirea penala am declarat diferit, pentru ca doream neaparat incheierea unui acord de recunoastere pentru a-mi putea vedea sotia si copilul”.

Concordanta este si declaratia martorului data in fata instantei de apel la data de 16.11.2021, in care martorul precizeaza: „Aspectele declarate, privind faptul ca as fi lasat-o pe inculpata Toncescu Angela sa creada ca am influenta asupra membrilor Consiliului A.S.F. si ca aceasta in contrapondere ar fi fost de acord cu incheierea contractului dintre Carpatica Asigurari SA si SC IVSC INVEST SRL, nu corespund realitatii. Am declarat aceste lucruri, intrucat imi doream sa se termine procesul penal; imi era teama ca prietena (mama copiilor mei), Petrovan Cecilia Georgiana, sa nu fie cumva arestata; imi era teama si pentru situatia mea, astfel ca la acel moment am considerat ca aceasta ar fi singura solutie”. Cu aceeasi ocazie, martorul subliniaza faptul ca „nici intimata inculpata Toncescu Angela si nicio alta persoana din cadrul societatii Carpatica Asigurari SA nu mi-au solicitat, sugerat sa influentez membrii Consiliului ASF. Este ridicol sa consideri ca un simplu parlamentar ar fi putut influenta votul membrilor Consiliului A.S.F., in folosul unei societati care avea o cifra de afaceri pe care o estimez la un miliard de euro”.

In mod corect a retinut prima instanta de judecata faptul ca, potrivit declaratiei martorului date in cursul urmaririi penale si retractate ulterior, martorul a fost cel care i-a propus incheierea contractului inculpatei intimate cu SC WSC SRL, propunere pe care inculpata a acceptat-o, si nu intimata inculpata ar fi promis, oferit sau dat, element material al laturii obiective a infractiunii imputate acesteia.

Existenta unor interventii ale martorului Gurzau Adrian pe langa martorii Coca Constantinescu si Vorniceanu Marius, in scopul avizarii intimatei inculpate Toncescu Angela pe functia dorita, au fost negate constant de catre cei doi martori pretins supusi unor astfel de ingerinte (declaratiile martorului Coca Constantinescu date in cursul urmaririi penale la data de 26.09.2016 si in fata instantei de apel la datele de 18.06.2021 si 11.10.2022 si declaratiile martorului Vorniceanu Marius, date in fata primei instante de judecata de la data de 21.05.2019 si in fata instantei de apel la data de 14.06.2022).

Audiati, in calitate de martori, de catre prima instanta de judecata, martorii Matei Alina Camelia si Rosu Cristian au precizat ca intimata inculpata nu a discutat cu acestia si nici au auzit ca s-ar fi implicat in vreo discutie in legatura cu incheierea acestor contracte. De asemenea, martorul Radu Cristian Eugen, fiind audiat de catre instanta de fond, la data de 15.01.2019, a precizat ca intimata inculpata nu a facut presiuni asupra sa legate de incheierea contractului, preocuparile sale fiind in scopul vanzarilor.

Totodata, desi martorul Degeratu Constantin declara in cursul urmaririi penale: „nu cunosc ce a determinat-o pe Toncescu Angela sa faca aprecieri la adresa respectivei societati, dar banuiesc ca se cunostea cu patronul acesteia”, la termenul din data de 05.06.2018, martorul Degeratu Constantin precizeaza ca nu a vrut sa se inteleaga faptul ca inculpata Toncescu Angela a facut aprecieri asupra acestei societati castigatoare pentru ca se cunostea cu patronul, aratand ca, in realitate, a fost intrebat de procuror daca cei doi se cunosteau, aspect la care martorul a raspuns afirmativ.

Totodata, cu ocazia audierii sale de catre instanta de apel, la data de 14.06.2022, martorul indica faptul ca nu cunoaste daca inculpata il cunostea pe patronul societatii WSC INVEST SRL, insa banuieste ca se cunosteau, lucrand in acelasi domeniu.

Faptul ca inculpata si numitul Gurzau Adrian se cunosteau nu conduce, in mod evident, la concluzia ca acesta a fost motivul pentru care societatea SC WSC SRL a fost declarata castigatoare, in conditiile in care declaratiile martorilor au relevat existenta unei proceduri de selectie, a unor criterii de selectie, prezentarea unor date tehnice, iar decizia nu a fost una dispusa de catre inculpata, ci, asa cum afirma directorul general adjunct martorul Degeratu Constantin, s-a discutat la nivelul Consiliului de Administratie, iar, potrivit martorului Stoicescu Liviu Andrei, Directia de Vanzari din cadrul Carpatica a fost cea care a optat pentru incheierea contractului cu societatea castigatoare, procedura in care martorul arata ca nu a participat, nu a dat indicatii si nici nu a perceput ca inculpata intimata Toncescu Angela sa fi avut vreun interes personal.

De asemenea, instanta de control judiciar constata ca, si in acest caz, toate demersurile intreprinse in vederea incheierii acestui contract sunt ulterioare momentelor la care Consiliul ASF a luat in discutie probleme legate de activitatea societatii de asigurare si de avizarea conducatorilor acesteia.

Astfel, contractul s-a perfectat la data de 02.11.2015, in timp ce sedintele Consiliului ASF s-au derulat in perioada mai – august 2015, iar prima referire chiar in cuprinsul actului de sesizare a instantei priveste data de 15.09.2015.

In mod corect, prima instanta de judecata a retinut ca, in cauza, materialul probator ramas ulterior excluderii interceptarilor poate conduce la retinerea unei suspiciuni rezonabile, insa acest standard de proba nu este suficient pentru a se retine ca fapta exista, a fost savarsita de intimata inculpata si intruneste elementele de tipicitate obiectiva si subiectiva.

In privinta actului material al infractiunii de cumparare de influenta retinut in sarcina intimatei inculpate Toncescu Angela, respectiv fapta privitoare la actele aditionale incheiate la datele de 20.10.2015 si 09.12.2015 cu SC Promotor Real Service SRL si, respectiv, SC Pro Auto Logistic SRL si a infractiunii de trafic de influenta retinute in sarcina intimatului inculpat Tatu Ion-Sorin, Curtea retine, in acord cu prima instanta, de judecata faptul ca materialul probator administrat legal in cauza nu a evidentiat nici promisiunea incheierii actelor aditionale venita din partea inculpatei Toncescu Angela si nici pretinderea ori incheierea acestora ca o contraprestatie a actiunii inculpatului Tatu Sorin de a determina membrii Consiliului ASF sa adopte decizii favorabile, atat Carpatica, cat si persoanelor din conducerea acesteia, respectiv legate de neintroducerea societatii in administrare speciala sau nedeclararea starii de insolventa a Carpatica ori in procedura de avizare a inculpatei Toncescu Angela ca presedinte al Consiliului de Administratie al Carpatica, in contextul in care aceasta nu indeplinea conditiile legale pentru ocuparea acestei functii.

Probe administrate in fata instantei de apel nu conduc la retinerea unei situatii diferite de cea retinuta de prima instanta de judecata. Astfel, potrivit martorului Nasarau Gheorghe, cu ocazia audierii sale in fata instantei de apel, la datele de 24.09.2021 si de 17.05.2022, initiativa modificarii clauzelor contractuale in privinta celor doua contracte incheiate cu societatile anterior mentionate i-a apartinut, considerand ca se impune efectuarea de modificari pentru a fluidiza relatia societatii cu unitatile de service, cu societatile de broker si cu intermediarii.

Concordanta declaratiilor date in fata primei instante este si declaratia martorului Coca Constantinescu data in fata instantei de apel la data de 11.10.2022, ocazie cu care, la intrebarea daca intimatul Tatu Sorin i-a solicitat in mod expres sa intervina in favoarea avizarii intimatei inculpate Toncescu Angela, in functia de presedinte al Consiliului de Administratie al SC Carpatica Asigurari, martorul a raspuns: „imi amintesc ca au fost discutii referitoare la soarta societatii SC Carpatica, respectiv daca aceasta va fi aceeasi cu cea a societatii Astra, intrarea in faliment, ocazie cu care i-am spus ca acest lucru depinde de societatea Carpatica. In legatura cu intimata inculpata Toncescu Angela, intimatul-inculpat Tatu Sorin m-a intrebat care este stadiul avizarii acesteia in calitatea de presedinte al Consiliului de Administratie al societatii Carpatica si i-am raspuns ca nu ma ocup de partea de asigurari, motiv pentru care nu am continuat discutiile pe acest subiect.

Imi amintesc insa ca i-am spus ca, de vreme ce dumneaei este membru al Consiliului de Administratie, nu vad niciun impediment pentru a deveni presedinte al acestuia, iar, daca vor aparea probleme pe parcurs, acestea o vor impiedica sa mai detina chiar calitatea de membru al consiliului”.

Totodata, fiind audiat de catre instanta de apel, la data de 18.06.2021, martorul Coca Constantinescu precizeaza ca, nici intimatul inculpat Tatu Sorin si nici martorul Gurzau Adrian, nu au incercat sa il influenteze in adoptarea unei anumite pozitii pe aceste teme si nici nu i-au sugerat, solicitat sa incerce sa influenteze pe ceilalti colegi din consiliul ASF.

In fata primei instante a fost audiat martorul Marin Ion, in sedinta publica din 18.12.2018, acesta indicand ca este intr-o relatie de amicitie cu inculpatul Tatu Sorin, cu care nu a derulat niciodata afaceri si ca, la un moment dat, a aflat de la intimatul inculpat anterior mentionat ca intimata inculpata Toncescu Angela, pe care martorul o cunostea „din auzite”, avea probleme in legatura cu ocuparea functiei de presedinte al Consiliului de Administratie al Carpatica, Consiliul ASF refuzand sa emita avizul, astfel ca, la rugamintea intimatului inculpat, s-a intalnit de doua ori cu inculpata, prima data sugerandu-i sa mearga in audienta la presedintele ASF, al carui nume nu il cunoaste si a doua oara i-a sugerat sa se adrese in scris Consiliului ASF. Martorul a mentionat ca nu cunoaste membrii ASF, iar pe Misu Negritoiu l-a cunoscut in anii 90, aratand ca, nici inculpatul Tatu Sorin si nici inculpata Toncescu Angela, nu i-au solicitat, nu i-au sugerat si, la randul sau acesta nu i-a lasat sa inteleaga ca ar fi putut sa intervina asupra unor persoane pentru a le facilita demersul.

Martorul Stoicescu Liviu Andrei a precizat, atat in fata primei instante, cat si in fata instantei de apel ca la un moment dat intimata inculpata Toncescu Angela i-a spus ca are doua service-uri si sa contacteze proprietarii pentru a vedea ce probleme au. Martorul arata ca a discutat cu unul dintre proprietari la telefon, altul l-a vizitat la Sibiu si nu a identificat probleme in derularea unor contracte incheiate anterior, contracte despre care afirma ca erau legal incheiate si in trendul celorlalte societati de acelasi gen, in sensul ca era un contract normal, fara elemente ori clauze care sa se diferentieze fata de alti parteneri de acelasi gen. Se constata faptul ca depozitia martorului nu releva existenta vreunei solicitari a intimatei inculpate de a actiona in sensul modificarii contractelor deja existente, ci doar de a discuta cu reprezentantii celor doua unitati de service.

Martorul Clinceanu Stefan Giusepe, administrator la SC Promotor Services Real SRL a precizat faptul ca intimatul inculpat Tatu Sorin nu a avut niciun rol in incheierea actului aditional cu SC Carpatica Asig SA singura sa implicare fiind aceea de a-i face cunostinta martorului cu intimata inculpata Toncescu Angela cu Carpatica, subliniind totodata ca nu a discutat niciodata cu inculpatul pentru ca in schimbul unor eventuale ajutoare, sume de bani sa il sprijine sa modifice clauzele contractuale ale contractului incheiat cu Carpatica.

Martorul Nasarau Gheorghe, director de daune in cadrul SC Carpatica Asig SA, a relevat, atat cu ocazia audierii sale in prima instanta, cat si in apel, ca pe linia de daune in relatia cu service-urile si intermediarii, au existat o serie de deficiente, astfel ca, dupa ce a prezentat conducerii cele trei sisteme de referinta in domeniul evaluarii daunelor, s-a agreat formula implementarii programului Audatex, motiv pentru care a procedat la realizarea unei selectii a catorva service-uri pentru a implementa programul, precizand ca a selectat dintre colaboratorii vechi printre care SC Promotor Real Service, fiind de altfel prima conventie incheiata de martor in Carpatica. Martorul a mai subliniat ca nimeni din conducerea Carpatica nu i-a cerut sa incheie acel act aditional. In ceea ce priveste societatea din Targu Jiu martorul arata ca nu isi aminteste in ce context a fost selectata. Martorul a aratat ca pe inculpatul intimat Tatu Sorin nu il cunoaste, aratand totodata ca, la alegerea programului Audatex, a discutat cu conducerea Carpatica, inclusiv cu inculpata Toncescu Angela si cu martorul Stoicescu, dar, in procesul de selectie a service-urilor, acestia nu i-au sugerat nicio alegere.

Nici martorul Dumitru Marian, director general la SC PRO AUTO LOGISTIC SRL din Targul Jiu, nu ii mentioneaza pe inculpatii intimati Toncescu Angela si Tatu Ion ca fiind implicati in incheierea actului aditional precizand doar ca si-a manifestat nemultumirea in legatura cu clauzele contractului in derulare fata de inspectorul de daune de Dragut Eduard, conducerea Carpatica si a trimis si un mail directorului Carpatica, precizand ca nu mai stie numele acestuia iar ulterior, a primit prin intermediul carpatica Targu Jiu un act aditional.

In aceste conditii, prin raportare exclusiv la materialul probator neexclus, in mod corect prima instanta a retinut ca nu a rezultat implicarea inculpatilor in incheierea acestor acte aditionale, pentru doua societati care nu ii apartineau in drept sau in fapt lui Tatu Sorin, despre care s-a aratat ca erau avantajoase pentru Carpatica, iar in procesul de selectie niciunul nu a fost implicat.

Si in cazul intimatului inculpat Tatu Ion Sorin, Curtea considera neintemeiate criticile Ministerului Public, in sensul ca este eronat rationamentul primei instanta ce a constatat ca nu exista o sedinta a Consiliului ASF ulterioara incheierii ultimului act aditional din data de 09.12.2015, in care sa se fi exercitat de catre functionar atributiile de serviciu in sensul dorit de cumparatorul de influenta si transmis de traficantul de influenta, intrucat desi la finalul sedintei A.S.F. din data de 22.01.2016 SC Carpatica Asig SA a fost introdusa in procedura de administrare speciala (procesul verbal nr.4 al sedintei Consiliului ASF din data de 22.01.2016, volumul 8 dup, f.202-207) mijloacele de proba din dosarul cauzei, neexcluse, nu atesta interactiuni intre acesta si intimata inculpata Toncescu Angela, ulterior datei de 09.12.2015 care sa priveasca aceasta ultima sedinta a Consiliului ASF.

Instanta de control judiciar imbratiseaza si solutia primei instante cu privire la infractiunile de luare / dare de mita retinute in sarcina inculpatilor Catarama Catalin Marian si Hosu Dan, in conditiile in care standardul probator nu a relevat ca oferirea de catre inculpatul Hosu a sejurului la Complexul Vox Maris din Costinesti si, corelativ, acceptarea de catre inculpatul Catarama, au avut loc in legatura cu indeplinirea de catre acest din urma inculpat a unor acte contrare indatoririlor de serviciu, respectiv furnizarea informatiilor necesare SC DAV, nefiind intrunite elementele de tipicitate ale celor doua infractiuni.

Intr-adevar, probele administrate au dovedit ca invitatia a fost lansata de inculpatul Hosu si acceptata de inculpatul Catarama, aceste imprejurari nefiind contestate de niciunul dintre inculpati, insa ele au avut loc in contextul unei relatii indelungate de prietenie existente intre cei doi inculpati, relatie atestata de martorii Hosu Vlad-Bogdan, Gagea Gabriela, Brindus Mihai-Sorin, Contor Mihai Cristian. Probatoriul administrat in cauza nu a demonstrat existenta unei legaturi intre aceasta invitatia si atributiile de serviciu ale apelantului inculpat Catarama Catalin Marian, simpla succesiune temporala, la 23 de zile dupa furnizarea la cere a datelor cu caracter personal al persoanelor defuncte, nefiind in mod evident suficienta in acest sens.

Privitor la infractiunile de acces ilegal la un sistem informatic, prevazuta de art.360 alin.1 si 2 din Cod penal, respectiv instigare la acces ilegal la un sistem informatic, prevazuta de art.47 raportat la art.360 alin.1 si 2 din Cod penal (la care s-a ajuns in urma schimbarii de incadrare operata atat in fata primei instante prin incheierea din 07.07.2020, fila 13 dosar fond cat si in fata instantei de apel prin incheierea din 10.02.2023, filele 23-34, vol.III, d.apel) precum si de folosire, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, retinute in forma autoratului pentru inculpatul Catarama Catalin, respectiv sub forma participatiei penale a instigarii pentru inculpatul Hosu Dan, relativ la care Curtea a constatat intervenita divergenta prin incheierea din 24.03.2023 (fila 37, vol.III, d.apel).

In opinie majoritara

Curtea constata ca, prin rechizitoriu, s-a retinut, in esenta, ca in data de 03.08.2016, inculpatul Hosu Dan – prevalandu-se de ascendentul moral pe care-l avea asupra inculpatului Catarama Catalin Marian, seful Serviciului de combatere a traficului cu migranti din I.G.P.R. – D.C.C.O.A. (ca urmare a faptului ca in intervalul 01.01.2005-01.08.2008, Hosu Dan a fost seful ierarhic al inculpatului Catarama Catalin Marian) – l-a instigat pe seful Serviciului emigranti sa acceseze, fara drept, respectiv prin depasirea limitelor autorizarii, sistemul informatic administrat de catre M.A.I – D.E.P.A.B.D., intrucat primise informatii cu privire la producerea a doua accidente rutiere, soldate cu decesul a trei victime, pe raza judetelor Constanta si Vrancea, si era direct interesat de aflarea domiciliului persoanelor decedate si, implicit, a mostenitorilor acestora. Astfel, inculpatul Catarama Catalin Marian a accesat in data de 03.08.2016 (la solicitarea inculpatului Hosu Dan), baza de date a M.A.I. – D.E.P.A.B.D. utilizand un domeniu si o parola dedicate acestuia, prilej cu care a obtinut, fara drept, datele de identificare a trei persoane decedate. In vederea justificarii accesului la datele personale susmentionate, inculpatul Catarama Catalin Marian a introdus in campul informatic un motiv nereal, respectiv existenta unui dosar penal cu numarul 352/DP/2016.

Situatia de fapt expusa a fost retinuta pe baza administrarii materialului probatoriu, dupa cum urmeaza. Prin adresa nr.250/P/2016 a Directiei Nationale Anticoruptie s-a solicitat Directiei pentru evidenta persoanelor si administrarea bazelor de date, pentru intervalul 02.08-08.08.2016, in legatura cu inculpatul Catarama Catalin Marian, numele persoanelor verificate. Din analiza raspunsului, a rezultat ca inculpatul Catarama Catalin Marian, cu numele de utilizator ”cataramac (DGCCO)”, a verificat de pe adresa IP (10.0.1.28.), apartinand statiei de lucru alocate Serviciului de Combatere a Traficului de Migranti din cadrul DGCCO in data de 03.08.2016, in intervalul 13:22:43-13:41:25, un numar de trei persoane decedate, dupa cum urmeaza (vol.4, dup filele 269-272):

-Baieti Ion, CNP (...) – 2 verificari – evidenta persoanelor. In baza de date a CNABD acesta figureaza decedat fiind emis la data de 31.07.2016 certificatul de deces nr. (...);

-Iancu Ana, CNP (...) – 2 verificari – evidenta persoanelor. In baza de date a CNABD aceasta figureaza decedata fiind emis la data de 31.07.2016 certificatul de deces nr. (...);;

-Bustiuc Florin, CNP (...) – o verificare – evidenta persoanelor. In baza de date a CNABD acesta figureaza decedat fiind emis la data de 31.07.2016 certificatul de deces nr. (...).

Fiind audiat, in calitate de inculpat, in cursul urmaririi penale, Catarama Catalin Marian a recunoscut, sub acest aspect, invinuirea adusa aratand ca inculpatul Hosu Dan il ruga sa ii dea date din „Evidenta populatiei”, in vederea gasirii adreselor succesorilor sau victimelor accidentului” (vol.2, d.u.p., filele 206-208). Inculpatul Catarama Catalin, audiat in etapa cercetarii judecatoresti, ca in luna august 2016, inculpatul Hosu Dan l-a sunat in legatura cu obtinerea unor date ce fac obiectul acuzatiilor, cu mentiunea ca nu stie exact daca i-a cerut sa ii puna la dispozitie adresele acelor persoane sau doar sa le confirme, precizand ca acesta avea deja datele personale ale victimelor, respective nume, prenume, CNP, data nasterii. Inculpatul a recunoscut ca a pus la dispozitia coinculpatului acele date, fara insa a avea reprezentarea ca savarseste o fapta penala, in conditiile in care a apreciat ca victimele aveau nevoie de ajutor, chiar daca indicarea acelor adrese nu intra in atributiile sale de serviciu si care, strict legal, nu ii permiteau sa acceseze baza de date, la acel moment nefacand distinctia intre notiunea de date personale si date nedestinate publicitatii, precum nici intre notiunile de baza de date, respectiv sistem informatic. A mai aratat inculpatul ca in activitatea pe care o desfasura, accesul la baza de date se facea in baza unui user personal si a unei parole, astfel ca aceasta baza nu poate fi accesata de orice persoana, dar a precizat ca aceasta consultare nu este conditionata de existenta unui dosar penal, fiind suficienta o sesizare, o constatare din oficiu, o situatie de fapt care naste o suspiciune rezonabila de existenta a unei fapte penale ori de sprijin a unei persoane, cum ar fi cele cazute pe strada. In cazul concret, intrebat fiind, inculpatul a aratat ca in momentul la care a vorbit cu coinculpatul Hosu si a procedat la acele verificari, avea aplicatia deschisa si completat campul cu un numar de dosar penal in care chiar efectua verificari, fiind o intamplare ca a ramas completat acel camp, pentru ca putea sa completeze in loc de numarul de dosar orice alta mentiune, cum ar fi: verificare, informare, situatie in care aplicatia ar fi functionat, nefiind restrictionata de modul de completare al acestui camp. De asemenea, a mentionat ca nu i-a explicat nimeni ca interogarile in baza de date sunt inregistrate la momentul la care a primit parola, dar recunoaste faptul ca atunci cand se deschide aplicatia apare mentiunea ca sunt inregistrate aceste interogari si sunt supuse legii privind protectia datelor personale. Audiat in faza de judecata a apelului, in fata completului de divergenta, inculpatul Catarama Catarama Catalin Marian a relatat aceleasi aspecte.

Inculpatul Hosu Dan, in cursul urmaririi penale, s-a prevalat de dreptul de a nu da nici o declaratie (vol.2, d.u.p., filele 186-190). In cursul judecatii, inculpatul Hosu Dan a precizat ca i-a solicitat lui Catarama informatii despre victime in cazurile individualizate de procuror, ca nu a avut reprezentarea savarsirii vreunei infractiuni, desi cunostea ca accesul la aceste informatii este restrictionat, insa in dosarele de dauna de la City Insurance vazuse astfel de documente, respectiv fise de evidenta a populatiei si fise de eveniment rutier, pe care se mentiona ca nu sunt documente secrete. A mai aratat inculpatul ca a avut o relatie cu Centrul European, pe relatia cu City Insurance, dar nu a furnizat datele obtinute de la coinculpat catre aceasta societate, adaugand si faptul ca societatea Despagubiri Accidente Vatamari este operator de date cu caracter personal, astfel ca puteau prelucra datele personale, admitand insa ca nu le puteau obtine. A mai precizat inculpatul ca numele persoanelor in cele trei cazuri individualizate le-a aflat din presa si apoi, pe baza numelor, a cerut adresele de la coinculpat. Intrebat fiind, inculpatul a aratat ca aceasta consultare a bazei de date se putea face numai in interesul serviciului de catre inculpatul Catarama, fara a putea da detalii referitoare la necesitatea completarii vreunui camp informatic cu numar de dosar, de incheiere, afirmand ca pe vremea cand lucra accesul „nu era asa de restrictionat”, precizand totodata ca inculpatul Catarama cunostea contextul in care i se solicitau informatiile, intrucat stia cu ce se ocupa firma acestora, a venit de multe ori la ei, au discutat multe spete in calitate de soferi, scopul fiind nu doar sa obtina profit, dar si sa ajute victimele accidentelor.

Curtea retine ca, potrivit art. 360 alin. 1 Cod penal, accesul, fara drept, la un sistem informatic se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda. Tribunalul, ca prima instanta, a retinut ca accesul la programul informatic al M.A.I. – Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date este restrictionat pentru anumite categorii de utilizatori, protejat cu parola, sub acest aspect fiind relevant faptul ca inculpatul Catarama Catalin Marian facea, la momentul comiterii faptelor imputate, parte dintr-o atare categorie de utilizatori, beneficiind de un cont de utilizator si de o parola aferenta acestuia. Pentru a retine caracterul infractional a actiunii inculpatului Catarama Catalin Marian de a accesa baza de date DEPABD, prima instanta a retinut ca accesul la aceasta era conditionat de scopul in vederea caruia se efectua interogarea, respectiv acela de a satisface un interes de serviciu, de catre agentii de politie, aflati in exercitiul functiunii. Tribunalul a apreciat ca definitia notiunii „fara drept” cuprinsa in continutul constitutiv al infractiunii de acces ilegal la un sistem informatic este definita de prevederile art.35 alin.(2) din Legea nr.161/2003 in acord cu care actioneaza fara drept persoana care se afla in una dintre urmatoarele situatii:

a) nu este autorizata, in temeiul legii sau al unui contract;

b) depaseste limitele autorizarii;

c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente, potrivit legii, sa o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfasura cercetari stiintifice sau de a efectua orice alta operatiune intr-un sistem informatic.

Curtea constata ca, infractiunea prevazuta de art. 360 a fost preluata de Codul penal din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care, in cartea I, titlul III, capitolul III – Infractiuni si contraventii, art. 42 – 51 cuprindea infractiunile contra confidentialitatii si integritatii datelor si sistemelor informatice, infractiunile informatice si pornografia infantila prin sisteme informatice, dispozitii care au fost abrogate, ulterior, prin art. 130 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Codul penal nu a preluat insa si toate definitiile din Legea nr. 161/2003, astfel incat, trebuie analizat daca, in aceste conditii, sintagma „fara drept” din textul art. 360 Cod penal se completeaza cu dispozitiile art. 35 alin. 2 din Legea 161/2003, o lege extrapenala, dispozitii care stabilesc, inter alia, ca actioneaza fara drept persoana care depaseste limitele autorizarii.

In analiza ce are a fi intreprinsa, Curtea retine ca, prin decizia nr. 183/2018 Curtea Constitutionala a Romaniei a respins, ca nefondata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Biro Endre Mark in Dosarul nr. 3.388/117/2015 al Tribunalului Cluj – Sectia penala si constata ca dispozitiile art. 360 alin. (3) din Codul penal sunt constitutionale in raport cu criticile formulate. In esenta, Curtea constata ca exceptia invocata, care a generat analiza instantei de contencios constitutional, critica prevederile legale ale art. 360 Cod penal, deoarece ar fi preluat in mod deficitar dispozitiile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 care reglementau cu privire la incalcarea normelor de siguranta, folosind sintagma ”asupra unui sistem informatic”. Prin urmare, Curtea Constitutionala nu a analizat in aceasta decizie sintagma „fara drept”, ci sintagma „asupra unui sistem informatic”, respingand exceptia de neconstitutionalitate invocata, in conditiile in care Codul penal, in art. 181, similar cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, stabileste ca ”prin sistem informatic se intelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate in relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic”. Este adevarat ca, analizand sintagma „asupra unui sistem informatic” in considerentele acestei decizii, de respingere, Curtea Constitutionala a aratat ca, desi Codul penal nu a preluat toate definitiile din Legea nr. 161/2003, aceasta ramane in continuare un reper pentru intelegerea elementelor de continut ale infractiunii criticate, iar practica si jurisprudenta anterioara isi pastreaza actualitatea, intrucat noua reglementare nu aduce modificari continutului infractiunii. Investita fiind cu analiza caracterului infractional al actiunilor imputate inculpatului Catarama Catalin. Marian, din perspectiva intrunirii conditiei „fara drept”, Curtea, pentru considerentele ce urmeaza a fi dezvoltate, are o rezerva in a aprecia ca, o atare mentiune, din considerentele deciziei sus amintite a Curtii Constitutionale, are aptitudinea de a conduce la concluzia ca textul art. 35 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 completeaza si expliciteaza dispozitiile art. 36 alin. 1 Cod penal. Astfel, Curtea retine ca, potrivit art. 50 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehinca legislativa pentru elaborarea actelor normative, in cazul in care o norma este complementara altei norme, pentru evitarea repetarii in text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o contine. Daca norma la care se face trimitere este cuprinsa in alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numarului si a celorlalte elemente de identificare. Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la intregul sau continut ori numai la o subdiviziune, precizata ca atare. Prin urmare, intelegand ca prin norma complementara se desemneaza acea norma care completeaza, intregeste, complineste, explica, Curtea constata ca, in Codul penal, nu se face nicio trimitere la Legea nr. 161/2003, astfel incat lipseste fundamentul legal al retinerii caracterului acesteia din urma de a fi norma completatoare pentru infractiunile reglementate de cod. In ceea ce priveste retinerea Curtii Constitutionale, care, analizand, astfel cum s-a aratat mai sus, exigentele de constitutionalitate ale art. 360 Cod penal, din perspectiva sintagmei „asupra unui sistem informatic” a mentionat ca art. 35 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 raman un reper pentru intelegerea elementelor de continut ale infractiunii, Curtea constata ca un principiu necesar a fi analizat, pentru a stabili daca dispozitiile art. 360 alin 1 Cod penal au a fi interpretate in lumina art. 35 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, este acela al legalitatii incriminarii, pornind de la art. 7 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care, pe langa interzicerea, in mod special, a extinderii continutului infractiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infractiuni, prevede si principiul potrivit caruia legea penala nu trebuie interpretata si aplicata extensiv in defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Rezulta astfel ca legea trebuie sa defineasca in mod clar infractiunile si pedepsele aplicabile, aceasta cerinta fiind indeplinita atunci cand un justitiabil are posibilitatea de a cunoaste, din insusi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretarii acesteia de catre instante si in urma obtinerii unei asistente judiciare adecvate, care sunt actele si omisiunile ce pot angaja raspunderea sa penala si care este pedeapsa pe care o risca in virtutea acestora [Hotararea din 15 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Cantoni impotriva Frantei, paragraful 29; Hotararea din 22 iunie 2000, pronuntata in Cauza Coeme si altii impotriva Belgiei, paragraful 145; Hotararea din 7 februarie 2002, pronuntata in Cauza E.K. impotriva Turciei, paragraful 51; Hotararea din 29 martie 2006, pronuntata in Cauza Achour impotriva Frantei, paragrafele 41 si 42; Hotararea din 24 mai 2007, pronuntata in Cauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Romaniei, paragrafele 33 si 34; Hotararea din 12 februarie 2008, pronuntata in Cauza Kafkaris impotriva Ciprului, paragraful 140; Hotararea din 20 ianuarie 2009, pronuntata in Cauza Sud Fondi SRL si altii impotriva Italiei, paragrafele 107 si 108; Hotararea din 17 septembrie 2009, pronuntata in Cauza Scoppola impotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 si 99; Hotararea din 21 octombrie 2013, pronuntata in Cauza Del Rio Prada impotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 si 91]. Astfel, valorificand jurisprudenta Curtii Constitutionale, insa prin prisma principiului legalitatii incriminarii, astfel cum este dezvoltat de jursiprudenta sus amintita a Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea constata ca se impune a se diferentia intre calificarea de reper pentru intelegerea elementului material al infractiunii prevazute de art. 360 Cod penal, pe care decizia nr. 183/2018 a Curtii Constitutionale o da dispozitiilor legii nr. 161/2003, respectiv aceea de mecanism de orientare, si notiunea de supliment de incriminare, acesta din urma fiind in contradictie cu exigentele principiului legalitatii incriminarii.

Nu mai putin, in aprecierea tipicitatii faptelor imputate inculpatului Catarama Catalin Marian, releva Curtea, sub un prim aspect, ca art. 360 Cod penal are ca obiect de ocrotire sistemul informatic, si nu programul informatic sau baza de date (notiuni pe care, in analiza tipicitatii faptei, tribunalul le foloseste, eronat, cu sens echivalent), iar sub un al doilea aspect ca este o infractiune de pericol, care se consuma de indata ce agentul acceseaza sistemul informatic, fiind fara relevanta, sub aspectul acestei incriminari, conduita sa ulterioara, respectiv actiunile pe care le intreprinde dupa ce acceseaza sistemul informatic. Pe cale de consecinta, din aceasta perspectiva, nu au nicio relevanta dispozitiile legale ale art. 1, art.5 alin.3 din Legea nr.238/2009 privind colectarea datelor cu caracter personal (care stabilesc ca actiunea de colectare a datelor cu caracter personal se efectueaza de catre personalul structurilor/unitatilor M.A.I. numai in scopul indeplinirii atributiilor de serviciu) invocate de prima instanta, intrucat acestea protejeaza datele cu caracter personal si, in niciun caz, sistemul informatic. In esenta, premisa care nu trebuie ignorata este aceea a obiectului de ocrotire a normei de incriminare, infractiunea de „acces ilegal la un sistem informatic” fiind inclusa in titlul V capitolul VI, cu denumirea „infractiuni contra sigurantei si integritatii sistemelor si datelor informatice”. Or, pornind de la aceasta premisa, in egala masura, nu au relevanta nici Instructiunile M.A.I. nr.27/2010 in art.8 alin.1 lit.c, de asemenea, retinute de prima instanta pentru conturarea tipicitatii obiective a infractiunii de „acces ilegal la un sistem informatic”, intrucat acestea instituie interdictia accesului la date cu caracter personal in alte scopuri decat cele necesare indeplinirii atributiilor de serviciu. De asemenea, in ceea ce priveste dispozitia nr.101 din 31.12.2007 a IGPR, care stipuleaza, la art.4 din anexa, ca interogarea bazei de date privind evidenta populatiei de catre politisti se efectueaza doar in scopul realizarii atributiilor de serviciu, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege privind legitimitatea prelucrarii datelor cu caracter personal, se observa lesne ca obiectul de ocrotire principal al normei este dat de protectia datelor informatice, respectiv de protectia datelor cu carcater personal, fara a face nicio referire la sistemul informatic si la accesarea acestuia.

Curtea retine ca, prin decizia nr. 68/2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca inadmisibila, sesizarea formulata de Curtea de Apel Ploiesti, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a urmatoarei chestiuni de drept: ”In interpretarea dispozitiilor art. 360 alin. (1) din Codul penal privind accesul ilegal la un sistem informatic, in cazul persoanelor care pot interoga oricand o baza de date continand informatii nepublice, o asemenea interogare neurmata de efectuarea ulterioara a unor acte specifice exercitarii atributiilor de serviciu in legatura cu interogarea efectuata poate reprezenta o depasire a limitelor pentru care a fost acordata autorizarea”. A retinut insa Inalta Curte de Casatie si Justitie ca ceea ce se solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie este de a stabili daca, ”in cazul persoanelor care pot interoga oricand o baza de date continand informatii nepublice, o asemenea interogare neurmata de efectuarea ulterioara a unor acte specifice exercitarii atributiilor de serviciu in legatura cu interogarea efectuata poate reprezenta o depasire a limitelor pentru care a fost acordata autorizarea”, respectiv daca, in aceasta situatie particulara ce formeaza obiectul cauzei cu care a fost investita instanta de trimitere, faptele imputate inculpatului intrunesc sau nu elementele de tipicitate obiectiva ale infractiunii prevazute de art. 360 alin. (1) din Codul penal privind accesul ilegal la un sistem informatic. Or, a aratat Inalta Curte de Casatie si Justitie, analiza depasirii limitelor autorizarii implica, pe de o parte, stabilirea existentei autorizarii legale sau contractuale, iar, pe de alta parte, determinarea continutului acesteia, singurul in masura sa furnizeze criteriile obiective in raport cu care se poate concluziona asupra caracterului legal sau ilegal al accesului la sistemul informatic. In acest sens, in cadrul examenului realizat, a precizat Inalta Curte de Casatie si Justitie, organul judiciar verifica, in temeiul actelor normative care reglementeaza competentele si atributiile de serviciu intr-un anumit domeniu de activitate, al regulamentelor de ordin intern sau al clauzelor specifice din contractele de munca si al prevederilor din fisele postului, limitele autorizarii, dar si conduita materiala efectiva a agentului pe durata accesului la sistemul informatic, toate acestea constituind aspecte de natura strict factuala, ce difera de la caz la caz, in functie de particularitatile spetei deduse judecatii, si care urmeaza a fi stabilite de instanta investita pe baza materialului probator administrat in cauza, care va fundamenta concluzia depasirii sau a nedepasirii respectivelor limite si, implicit, a caracterului legal ori ilegal al accesului. Or, urmand aceasta linie directoare, Curtea observa ca, pentru a analiza continutul autorizarii inculpatului Catarama Catalin Marian cu privire la accesarea bazei de date DEPABD, atat rechizitoriul, cat si prima instanta au facut referire la art. 1, art.5 alin.3 din Legea nr.238/2009 privind colectarea datelor cu caracter personal, la Instructiunile M.A.I. nr.27/2010 in art.8 alin.1 lit.c si la dispozitia nr.101 din 31.12.2007 a IGPR, niciunul dintre aceste acte de reglementare neprivind protectia sistemului informatic, ci protectia datelor cu caracter personal. Prin urmare, chiar daca s-ar admite ca este incriminata actiunea agentului care acceseaza sistemul informatic cu depasirea limitelor autorizarii, in cazul inculpatului Catarama Catalin Marian nu s-a stabilit care era continutul autorizarii de a accesa sistemul informatic, fiind relevate doar aspecte care tin de un alt obiect al ocrotirii, respectiv protectia datelor cu caracter personal.

Pe de alta parte, Curtea retine ca inculpatul a sustinut, in mod constant, ca, la momentul la care a fost contactat telefonic de Dosu Dan, era autentificat la sistemul informatic in care era locata baza de date DEPABD, aspect care nu a fost combatut de ministerul public, din actele dosarul de urmarire penala rezultand doar interogarile efectuate de inculpat ulterior primei interogari criticate, fara a se stabili momentul autentificarii in sistemul informatic, aspect care nu poate fi complinit prin cercetare judecatoreasca, de catre instanta de apel, dat fiind intervalul de timp scurs de la data comiterii faptei si posibilitatea limitata de stocare in timp a informatiilor intr-un sistem informatic.

In acest sens, sunt relevante, considerentele Deciziei nr. 68/2021 a Inaltei Curti-Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept, in cuprinsul carora s-a aratat ca accesul fara drept la un sistem informatic, prevazuta de art. 360 alin. (1) din Codul penal, se consuma in momentul realizarii elementului material al laturii obiective, respectiv al accesului, cand autorul, interactionand la nivel logic cu sistemul informatic, beneficiaza de resursele ori/si de functiile lui si cand se produce urmarea imediata constand in lezarea relatiilor sociale privind siguranta/securitatea sistemelor si datelor informatice prin asigurarea confidentialitatii, integritatii si accesibilitatii acestora.

Curtea reitereaza distinctia dintre notiunea de sistem informatic si aceea de baza de date si retine ca, in cazul accesarii unei baze de date, accesul la un sistem informatic are loc la momentul autentificarii. Dupa cum s-a aratat in doctrina, „autentificarea reprezinta procesul prin care un utilizator este identificat in cadrul unui sistem informatic prin nume utilizator, parola, cod de acces, cod de verificare sau alte asemenea date – denumite ”credentiale de acces” – care probeaza existenta unei acceptiuni formale acordata respectivului utilizator de a interactiona cu sistemul. Pe de alta parte, utilizarea credentialelor de acces presupune mai inainte existenta unui ”cont de utilizator” cont care se creeaza in sistem de catre un responsabil IT sau de catre orice alta persoana desemnata, in baza dispozitiei unei persoane competente sau apte sa dea o astfel de decizie.(…) Odata autentificarea realizata, functionarul este plasat virtual in spatiul denumit generic ”cont de utilizator”, caruia ii sunt alocate (in baza permisiunilor formale acordate) mai multe operatiuni logice (de comanda si control) asupra sistemului de operare, mijloacelor de stocare ori asupra unuia sau mai multor seturi de date informatice, operatiuni care, la nivelul sistemului informatic, reprezinta executia unor instructiuni de prelucrare de date” (M. Dobrinoiu, Consideratii tehnice si juridice privind retinerea infractiunii de acces ilegal la un sistem informatic in situatia interogarii unei baze de date prin depasirea limitelor autorizari, in Penalmente Relevant, nr. 1/2021, p. 74). Concluzia care se desprinde este aceea ca, odata accesat sistemul informatic, odata ce autorul, interactionand la nivel logic cu sistemul informatic, beneficiaza de resursele ori/si de functiile lui, conduita sa ulterioara (care are loc uneori chiar si dupa cateva ore) de a interoga baza de date excedeaza normei de incriminare din art. 360 Cod penal: in concret, odata ce politistul Catarama Marian Catalin accesase in mod legal sistemul informatic care continea baza de date DEPABD, actiunea ulterioara de interogare a bazei de date, in scop personal, nu intruneste conditiile de tipicitate obiectiva ale infractiunii de „acces ilegal la un sistem informatic” prevazuta de art. 360 Cod penal, pentru ca legiuitorul nu a incriminat „folosirea” fara drept a unui sistem informatic sau „accesarea fara drept a datelor informatice”, ci accesul la sistemul informatic, care a precedat, care a fost preexistent interogarii bazei de date la solicitarea inculpatului Hosu Dan. Pe de alta parte, reiterand distinctia dintre notiunea de sistem informatic si aceea de baza de date, astfel cum s-a aratat si in doctrina (M. Dobrinoiu, op.cit., p. 73), Curtea retine ca „bazele de date (colectiile de informatii, evidentele electronice) reprezinta seturi de date informatice care, insa, nu se circumscriu programelor informatice indispensabile existentei si functionarii unui sistem informatic si nu se circumscriu notiunii de „sistem informatic” astfel cum este definit de art. 181 Cod penal, astfel incat o eventuala interactiune ”neautorizata” a unui utilizator cu aceste seturi structurate de date nu este de natura sa atraga, din punct de vedere tehnic si obiectiv, tipicitatea infractiunii prevazute la art. 360 Cod penal”.

Mai mult, si in considerentele Deciziei nr. 68/2021 a Inaltei Curti-Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a aratat ca nu are nicio relevanta in ceea ce priveste caracterizarea faptei ca infractiune conduita ulterioara a agentului in raport cu informatiile obtinute prin accesarea sistemului informatic, sub aspectul folosirii sau nefolosirii lor ori al scopului in care au fost efectiv utilizate (in cadrul activitatii de serviciu sau fara legatura cu aceasta), deoarece aceasta intervine dupa momentul consumarii infractiunii. In concret, orice actiune ulterioara (de exemplu, divulgarea unor informatii) va fi sanctionata doar daca este incriminata de legiuitor ca o infractiune de sine statatoare (de exemplu, favorizarea faptuitorului, compromiterea intereselor justitiei etc.).Dupa cum arata si considerentele Deciziei nr. 68/2021 a Inaltei Curti-Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept, existenta infractiunii prev. de art. 360 Cod penal nu poate depinde de conduita ulterioara a autorului, respectiv de scopul in care urmeaza a fi utilizate informatiile obtinute. Concluzionand, Curtea apreciaza ca fapta inculpatului Catarama Catalin Marian de a interoga o baza de date la care se conectase in mod legal, nu este prevazuta de legea penala, chiar daca interogarea s-a facut in scop personal.

In sustinerea acestei aprecieri, Curtea invedereaza ca, in dreptul comparat, de exemplu in dreptul francez sau italian, spre deosebire de dreptul penal roman, este incriminata mentinerea frauduloasa a accesului in sistemul informatic, iar, in dreptul american, este incriminat accesul la un sistem informatic cu depasirea limitelor autorizarii. Totusi, pentru a intelege ce anume inseamna depasirea limitelor autorizarii, un exemplu relevant este dat de cauza Van Buren vs. Statele Unite ale Americii, in care Curtea Suprema a SUA a statuat ca o persoana se considera ca depaseste limitele de autorizare a accesului la un sistem informatic in situatia in care acea persoana realizeaza un acces legal, permis, dar apoi obtine informatii aflate in anumite zone ale sistemului informatic – cum ar fi fisiere, foldere sau baze de date – care ii sunt interzise. Curtea Suprema a SUA a mai aratat ca, in calitatea sa de politist, Van Buren a accesat legal, cu drept, sistemul informatic al politiei si, mai mult, acesta era indreptatit sa prelucreze (inclusiv prin consultare) informatiile despre inmatricularea vehiculelor, nefiind in postura de a incalca legea penala privind accesul neautorizat la un sistem informatic chiar daca scopul prelucrarii datelor din evidentele politiei a fost unul necorespunzator (in afara atributiilor de serviciu ale acestuia).

In sinteza, Curtea apreciaza ca dispozitiile legale ale art. 360 Cod penal nu incrimineaza accesul la un sistem informatic cu depasirea limitelor autorizarii privitor la scopul interogarii unei baze de date, ca dispozitiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 nu au calitatea de norma completatoare pentru Codul penal, ci doar aceea de mecanism de orientare, in lumina Deciziei nr. 183/2018 a Curtii Constitutionale, dar si ca, inclusiv in situatia in care s-ar admite ca o atare actiune este incriminata, ea nu poate fi determinata decat in conditiile evocate de Decizia nr. 68/2021 a ICCJ, adica de continutul concret al autorizarii care, in speta, nu este identificat, toate trimiterile fiind facute la norme cu un obiect diferit de ocrotire, respectiv protectia datelor cu caracter personal si nu sistemul informatic. Mai mult, infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic se consuma la momentul interactiunii logice cu sistemul informatic, fiind lipsita de relevanta, pentru retinerea acestei infractiuni, atat conduita ulterioara a agentului, cat si scopul accesarii, depasirea limitelor accesarii lipsind atata vreme nu s-au accesat fisiere, foldere sau baze de date care erau interzise agentului.

Si in ceea ce priveste infractiunile de folosire, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, retinuta in forma autoratului pentru inculpatul Catarama Catalin, respectiv sub forma participatiei penale a instigarii pentru inculpatul Hosu Dan, materialul probator administrat in cauza infirma existenta infractiunii din perspectiva elementele de tipicitate obiectiva si subiectiva pe care aceasta infractiune le presupune.

Curtea retine ca art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 prevad ca este infractiune folosirea, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii, daca sunt savarsite in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Curtea retine ca inculpatul Catarama Catalin, dupa accesarea bazei de date cu caracter personal, a folosit informatiile pe care le-a extras din aceasta baza de date pentru trei persoane, respectiv numitii Baiesi Ion, Iancu Ana si Bustiuc Florin, prin punerea la dispozitia coinculpatului Hosu Dan. Or, pentru a intruni elementele de tipicitate ale infractiunii reglementate de art. 12 lit.b din Legea nr.78/2000 este necesar ca inculpatul Catarama Catalin Marian sa fi folosit informatiile in scopul obtinerii, pentru sine sau pentru altul, de foloase necuvenite. Curtea retine ca, prin rechizitoriu,s-a sustinut ca inculpatul Catarama Catalin Marian, la instigarea inculpatului Hosu Dan, i-a furnizat celui dintai, datele obtinute din baza de date DEPABD, in scopul obtinerii de catre Hosu Dan a unor foloase patrimoniale necuvenite, respectiv incheierea unor intelegeri patrimoniale cu urmasii persoanelor decedate, prin subrogarea in drepturile acestora si obtinerea unui procent semnificativ pentru sine din sumele ce urmau a fi acordate de catre societatile de asigurari responsabile civilmente, respectiv societatile Asirom Viena Insurannce si S.C. Euroins. A precizat parchetul ca folosul dobandit de catre Hosu Dan a fost necuvenit intrucat, pentru identificarea mostenitorilor si incheierea cu acestia a unor conventii, a utilizat un mijloc fraudulos, respectiv instigarea inculpatului Catarama Catalin Marian la savarsirea unor infractiuni. De asemenea, a invederat rechizitoriul faptul ca interesul obtinerii cu rapiditate a acestor date era datorat si de faptul ca, firmele cu astfel de practici, care activeaza pe teritoriul Romaniei, sunt intr-o permanenta concurenta cu avocatii care reprezinta firmele de asigurari, de asemenea direct interesate sa ajunga la tranzactii cu victimele accidentelor rutiere sau mostenitorii acestora, in conditiile in care instantele de judecata, prin hotararile pronuntate, acorda despagubiri considerate exorbitante de firmele de asigurari.

In esenta, sub un prim aspect, se sustine ca inculpatul Catarama Catalin Marian a folosit informatiile in scopul ca inculpatul Hosu Dan sa obtina foloase patrimoniale, constand in respectiv incheierea unor intelegeri patrimoniale cu urmasii persoanelor decedate, prin subrogarea in drepturile acestora si obtinerea unui procent semnificativ pentru sine din sumele ce urmau a fi acordate de catre societatile de asigurari responsabile civilmente, respectiv societatile Asirom Viena Insurannce si S.C. Euroins. Or, sub acest aspect, Curtea constata ca posibila activitate a inculpatului Hosu Dan de a incheia contracte cu persoane indreptatite la obtinerea unor sume de bani, urmand a primi un comision in schimbul consilierii acestora, reprezinta un act de comert licit, guvernat de principiul libertatii actelor juridice incheiate de profesionisti, iar folosul obtinut din aceasta activitate este unul cuvenit, fiind rezultatul unei prestatii contractuale. Nu are, din perspectiva legii penale, nicio semnificatie, faptul ca sumele de bani care s-ar fi preconizat a fi obtinute ar fi fost unele semnificative, cata vreme dobandirea de venituri, cu temei legal, constituie scopul oricarei activitati profesionale.

Sub un alt doilea aspect, Curtea observa ca parchetul sustine ca folosul este necuvenit intrucat, pentru identificarea mostenitorilor si incheierea cu acestia a unor conventii, a utilizat un mijloc fraudulos, respectiv instigarea inculpatului Catarama Catalin Marian la savarsirea unor infractiuni: or, astfel cum s-a aratat anterior, nu a existat nicio infractiune de acces ilegal la un sistem informatic si nicio instigare la comiterea unei atare infractiuni, iar, pe de alta parte, chiar daca ar fi existat, trebuie retinuta distinctia neechivoc si constant decelata de doctrina si practica judiciara, intre notiunea de obtinere de foloase necuvenite si aceea a obtinere de foloase in mod necuvenit. Astfel, cum in repetate randuri s-a aratat, exista situatii in care legea incrimineaza obtinerea de foloase, chiar cuvenite, daca modul de obtinere este unul necuvenit: o atare prevedere nu se regaseste insa in dispozitiile art. 12 lit.b din Legea nr.78/2000, care face referire exclusiv la obtinere de foloase necuvenite. Prin urmare, daca legea ar fi incrimnat folosirea informatiilor nedestinate publicitatii in scopul obtinerii unor foloase in mod necuvenit, atunci, analizand acest element de tipicitate, s-ar fi putut ajunge la concluzia ca, actionand de o maniera discutabila din punct de vedere al eticii profesionale si concurentiale, inculpatii ar fi urmarit obtinerea unor foloase cuvenite (rezultate din incheierea unor contracte licite, cu mostenitori ai unor persoane decedate), dar intr-un mod necuvenit. In conditiile in care legea de referinta nu contine o atare prevedere, nu este permis organelor judiciare sa o adauge, dat fiind ca legea penala substantiala este de stricta interpretare si aplicare, fiind subordonata principiului legalitatii incriminarii, orice interpretare analoga introducand un element de nepredictibilitate, respectiv arbitrariu, si fiind, astfel, prohibita.

Sub un ultim aspect, sustine parchetul, tangential, ca interesul obtinerii cu rapiditate a acestor date era datorat si de faptul ca, firmele cu astfel de practici, care activeaza pe teritoriul Romaniei, sunt intr-o permanenta concurenta cu avocatii care reprezinta firmele de asigurari, de asemenea direct interesate sa ajunga la tranzactii cu victimele accidentelor rutiere sau mostenitorii acestora, in conditiile in care instantele de judecata, prin hotararile pronuntate, acorda despagubiri considerate exorbitante de firmele de asigurari. In esenta, Curtea avand a analiza daca aceasta sustinere a parchetului, din rechizitoriu, poate sa fie interpretata drept relevare a unui element de tipicitate, respectiv a unui folos necuvenit subsidiar, constand in procurarea unui avantaj societatii SC DAV SRL, pe o piata concurentiala, a apreciat ca, desi de o maniera subsidiara, actul de trimitere in judecata a avut in vedere si raportarea la un atare folos necuvenit, astfel incat un demers analitic nu excedeaza obiectului si limitelor sesizarii.

In ceea ce priveste notiunea de folos necuvenit, Curtea retine decizia nr.400/2016 a Curtii Constitutionale a Romaniei, cu valoare orientativa, pentru decelarea continutul acestei sintagme. Astfel, in decizia antereferita, Curtea Constitutionala a apreciat ca folosul necuvenit presupune orice avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, imprumuturi, premii, prestatii de servicii in mod gratuit, angajarea, promovarea in serviciu, dar si avantaje nepatrimoniale, cu conditia ca acestea sa fie legal nedatorate. Prin urmare, cu titlu de principiu, este posibil ca un avantaj nepatrimonial sa se circumscrie notiunii de folos necuvenit.

Pe de alta parte, pentru a intruni calitatea de element de tipicitate al unei infractiuni si pentru a conduce la antrenarea raspunderii penale, acest folos trebuie sa fie invocat de o maniera certa si nu vaga ori probabila. In consecinta, simpla sustinere ca piata serviciilor este una libera si concurentiala nu este suficienta pentru a se stabili ca, privitor la respectivii potentiali clienti ai SC DAV SRL, aceasta din urma societate s-ar fi aflat in concurenta cu niste avocati ai societatilor de asigurare (sau cu alti avocati specializati in asistenta urmasilor victimelor accidentelor rutiere), in demersul de atragere a clientelei sau doar de identificare a unor potentiale persoane indreptatite la plata de daune, intrucat, intr-o astfel de maniera se invoca un avantaj posibil fata de eventuali competitori, ceea ce se circumscrie unui potential folos necuvenit si nu unui folos necuvenit cert, a carei obtinere ar fi urmarit-o inculpatii prin actiunile lor concertate. Curtea retine ca nu s-a cercetat in cursul urmaririi penale si nu intra in obiectul si limitele judecatii daca societatile de asigurari Asirom Viena Insurannce si S.C. Euroins aveau incheiate contracte de reprezentare si asistenta juridica cu avocati in scopul de a identifica si de a negocia cu urmasii persoanelor decedate in accidentele rutiere cauzate de persoane care aveau o polita de raspundere civila delictuala pentru accidente auto cu respectivele societati de asigurare si, in caz afirmativ, care era modalitatea in care respectivii avocati intrau in posesia datelor cu caracter personal ale urmasilor persoanelor decedate (relevanta constand tocmai in a se observa daca respectivii avocati urmau o alta cale, etica si care ii plasa intr-o situatie de dezavantaj fata de societatea inculpatului sau beneficiau, la randul lor, de contacte similare cu cele ale inculpatului Hosu Dan, caz in care nu s-ar putea retine avantajul concurential), pentru a le contacta mai inainte ca acestea sa isi manifeste vointa de a exercita actiunea civila in cadrul unui proces penal sau civil si daca exista o atare practica, pentru ca numai in astfel de conditii s-ar putea constata ca societatea in interesul careia actiona inculpatul Hosu Dan ar fi urmarit obtinerea unui folos necuvenit constand in asigurarea unei prioritati la accesarea acestor persoane fata de avocatii societatilor Asirom Viena Insurannce si S.C. Euroins. In absenta invocarii si dovedirii unor astfel de imprejurari, prin raportare doar la prezumtive contracte de asistenta juridica intre cele doua societati de asigurare reasigurare si niste avocati, la prezumtive demersuri de negociere pe care acestia din urma ar fi avut posibilitatea si interesul sa le initieze, la posibile culpe in producerea unor accidente rutiere si la potentiale persoane indreptatite si dornice sa obtina despagubiri din partea celor doua firme de asigurari, Curtea constata ca nu se poate stabili ca inculpatii ar fi putut avea drept scop crearea unui avantaj pentru SC DAV SRL in fata competitorilor, de o maniera care sa constituie premisele prefigurarii unui folos necuvenit.

In lumina considerentelor sus mentionate, Curtea, in opinie majoritara, concluzioneaza ca, atat in ceea ce priveste presupusa comitere a infractiunii prevazute de art. 360 alin.1, 2 Cod penal, cat si in ceea ce priveste presupusa savarsire a infractiunii prevazuta de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, se impune reformarea sentintei penale apelate, in sensul pronuntarii unor solutii de achitare pentru inculpatul Catarama Catalin Marian, trimis in judecata in calitate de autor al celor doua infractiuni, ambele solutii urmand a fi intemeiate pe dispozitiile art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod penal, respectiv faptele nu sunt prevazute de legea penala, fiind irelevant a se mai analiza aspectele invocate de inculpatul Catarama Catalin Marian cu privire la lipsa tipicitatii subiective a faptelor. Retine insa Curtea, din aceasta perspectiva, privitor la infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic ca, in conditiile in care credentialele de acces la diverse baze de date, inclusiv DEPABD, sunt alocate unui numar limitat de utilizatori, in cadrul aceluiasi serviciu, ceea ce conduce la o practica de interogare a bazelor de date folosind contul de utilizator si parola alocata unui alt functionar de catre un altul sau de catre utilizatorul titular de cont in vederea indeplinirii atributiilor de serviciu ale altei persoane, apare ca rezonabila sustinerea inculpatului Catarama Catalin Marian relativ la lipsa reprezentarii caracterului infractional a conduitei sale.

In consecinta, dat fiind ca instigarea reprezinta o forma de participatie secundara, care presupune determinarea unei persoane la comiterea unei fapte prevazute de legea penala, Curtea, retinand ca a existat o activitate de indemnare, insa respectiva activitate nu a privit comiterea unor fapte prevazute de legea penala, va dispune, pentru considerentele expuse anterior, solutii de achitare, si cu privire la inculpatul Hosu Dan (argumentele relative prioritatea solutiei de achitare fata de aceea a incetarii procesului penal ca urmare a decesului inculpatului dupa declararea apelului fiind expuse anterior) pentru comiterea infractiunii de „instigare la acces ilegal la un sistem informatic” prevazute de art. 47 Cod penal rap.la art.360 alin.1, 2 si 3 Cod penal, respectiv pentru savarsirea infractiunii de „instigare la folosirea in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unei persoane neautorizate la asemenea informatii, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevazute de art.47 Cod penal rap.la art.12 lit.b din Legea nr.78/2000”.

In opinie separata

In ceea ce priveste motivele de apel formulate de apelantul inculpat Hosu Dan cu privire la solutia de condamnare pentru savarsirea infractiunilor de instigare la acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 360 alin. 1, 2 si 3 C.pen. si de instigare la infractiunea de folosire in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unei persoane neautorizate la asemenea informatii, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 si precum si cele formulate de apelantul inculpat Catarama Catalin Marian cu privire la solutia de condamnare pentru savarsirea de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 360 alin. 1, 2 si 3 C.pen. si pentru savarsirea infractiunii de folosire in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unei persoane neautorizate la asemenea informatii, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 Curtea, retine urmatoarele.

In ceea ce priveste circumstantele factuale, Curtea constata ca, in mod corect prima instanta a retinut ca, in data de 03.08.2016, apelantul inculpat Hosu Dan, director general al S.C. DESPAGUBIRI ACCIDENTE VATAMARI SRL, prevalandu-se de ascendentul moral pe care-l avea asupra apelantului inculpatul Catarama Catalin Marian, sef al Serviciului de combatere a traficului cu migranti, din I.G.P.R. – D.C.C.O.A., subalternul sau in perioada 01.01.2005-01.08.2008, i-a solicitat acestuia sa acceseze sistemul informatic administrat de catre M.A.I. – D.E.P.A.B.D., pentru a-i comunica domiciliul urmatoarelor trei persoane defuncte, respectiv: Baieti Ion, CNP 1550719400105, Iancu Ana, CNP 2780609450013 si Bustiuc Florin, CNP 1800502134211.

Demersul a fost determinat de faptul ca apelantul inculpat HOSU DAN este director general al S.C. DESPAGUBIRI ACCIDENTE VATAMARI SRL, principala activitate desfasurata de catre societate privind identificarea victimelor, sau, in caz de deces, a mostenitorilor victimelor accidentelor rutiere si reprezentarea acestora, contra unui comision, in cadrul procesului penal declansat ca urmare a evenimentului rutier sau pentru negocierea daunelor cu societatile de asigurare de raspundere civila delictuala.

Apelantul inculpat Catarama Catalin Marian a accesat, in aceeasi data, sistemul informatic susmentionat, utilizand un domeniu si o parola apartinand acestuia, in campul informatic dedicat motivului inserand dosarul penal nr. 352/DP/2016 instrumentat de D.I.I.C.O.T (adresa nr.3724353 din 08.09.2016 a Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazei de Date si anexele volumul 4 d.u.p., filele 269-272). Curtea va inlatura apararea apelantului inculpat Catarama Catalin Marian in sensul ca, anterior interogarii sistemului informatic cu privire la datele celor trei persoane defuncte, a efectuat verificari de interes in dosarul penal nr.352/DP/2016 avand in vedere faptul ca, potrivit situatiei nominale privind interogarile efectuate in perioada 02.08 – 08.08.2016 in bazele de date centrale administrate de DEPAB de catre utilizatorul CATARAMAC (DGCCO) cu mentiunea la rubrica motiv de cautare dosar 352DP si 352dp2016 (f.272 vol 4 d.u.p.) primele 5 cautari privesc persoanele decedate in urmatoarea ordine: Baieti Ion la data 03.08.2016, ora 13:22:43, Iancu Ana la data de 03.08.2016, ora 13:24:29, Bustiuc Florin la data de 03.08.2016, ora 13:25:52, Iancu Ana la data de 03.08.2016, ora 13:38:53 si Baieti Ion la data de 03.08.2016, ora13:41:25 iar urmatoarele interogari sunt in aceeasi data la ora14:53:15.

Ulterior, apelantul inculpat Catarama Catalin Marian a fotografiat, cu aparatul telefonic pe care-l detinea, informatiile obtinute, iar, ulterior, le-a stocat, pe un suport optic, si le-a inmanat personal coinculpatului HOSU DAN (declaratia data in calitate de suspect de Catarama Catalin Marian, volumul 2 d.u.p., filele 206-208 si raportul de constatare tehnico-stiintifica din data de 22.11.2016, volumul 12 d.u.p., fila 209).

Fiind audiata in calitate de martor, numita Bustiuc Veronica, sotia unei dintre cele trei persoane decedate, Bustiuc Florin, a declarat ca, in data de 01.08.2016, in timp ce se afla la Casa mortuara unde se afla sotul sau, a fost abordata de o colega de serviciu de a defunctului, Gratiela, care i-a comunicat ca a fost sunata la sediul ROMARIS S.A., de reprezentantii unei firme de despagubiri din Bucuresti care i-au cerut numarul de telefon al martorei, precizand ca doresc sa o despagubeasca (volumul 2 d.u.p., filele 9-11).

Fiind audiat, in calitate de martor, numitul Bobirlau Ioan, fratele defunctei Iancu Ana, a precizat ca imediat dupa accidentul surorii sale a aflat ca exista firma Centrul European de Despagubiri SRL care il poate ajuta sa obtinem despagubiri astfel ca, impreuna cu tatal sau s-a deplasat la Biroul Notarial OMNIA, si, in data de 22.08.2016 a mandatat S.C. Centrul European de Despagubiri SRL pentru a-i reprezenta in vederea obtinerii despagubirilor generate de decesul surorii sale. (volumul 2 d.u.p., filele 17-21)

Totodata martora Tiganus Irina Maria, fiica defunctului Baieti Ion, a declarat ca, la aproximativ doua saptamani dupa inmormantarea tatalui sau, a aflat ca mama sa a primit vizita unei femei care s-a prezentat ca fiind reprezentanta unei firme de asigurari si s-a oferit sa o ajute sa obtina despagubiri, iar in data de 23.09.2016, a fost apelata, tot pe telefonul meu mobil, de catre o femeie care s-a prezentat ca fiind din partea Centrului de Despagubiri al Uniunii Europene (volumul 2 d.u.p., filele 28-32).

Din analiza Extrasului contului deschis de S.C. DESPAGUBIRI ACCIDENTE VATAMARI SRL, la Banca Transilvania, s-a constatat ca in perioada 19.12.2014 – 26.08.2016, din contul societatii numarul A41RONCRT003064901 au fost efectuate un numar de 80 plati catre S.C. CENTRUL EUROPEAN DE DESPAGUBIRI SRL, in contul RO45INGB0000999903404995, deschis la ING BANK S.A., respectivele plati purtand mentiunea „plata pentru CITY INSURANCE, conform contract dauna RCA (volumul 4 d.u.p., filele 370-377), cele doua societati aflandu-se in raporturi comerciale.

In opinia Curtii faptele anterior mentionate intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de acces ilegal la un sistem informatic, prevazuta de art. 360 alin. 1 si 2 C.pen, si de folosirea, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 in cazul apelantului inculpat Catarama Catalin Marian si de instigare la infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prevazuta de art. 47 rap. la art. 360 alin. 1 si 2 C.pen, si de instigare la infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prevazuta de art. 47 rap. la art. 360 alin. 1 si 2 C.pen, si de instigare la infractiunea de folosire, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 47 C.pen rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 in cazul apelantului inculpat Hosu Dan.

Examinand conditiile de tipicitate ale infractiunii de acces ilegal la un sistem informatic prin raportare la situatia de fapt anterior, instanta de control judiciar va retine ca legea penala romana incrimineaza in art. 360 C.pen. fapta de acces ilegal la un sistem informatic intr-o varianta tip, in alin. 1 si in doua variante agravante, in alin. 2 si 3: accesul, fara drept, la un sistem informatic, savarsit in scopul obtinerii de date informatice, respectiv accesul la un sistem informatic, prin incalcarea masurilor de securitate adica a procedurilor, dispozitivelor sau programelor informatice specializate cu ajutorul carora accesul la un sistem informatic este restrictionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori.

Forma agravata a infractiunii prevazuta de art. 360 alin. 3 C.pen. presupune utilizarea unor „mijloace calificate“ de acces, apte sa depaseasca ori sa eludeze protectia sporita instituita prin masurile de securitate.

Pentru aceleasi ratiuni, forma agravata subzista si atunci cand nesocotirea restrictiei este facilitata de disfunctiile sau carentele sistemului de protectie, care permit inlaturarea sau ocolirea/eludarea facila a protectiei.

Trebuie reamintit faptul ca, prin incheierea de sedinta din data de 10.02.2023, instanta de control judiciar a dispus, pentru motivele expuse in cuprinsul hotararii, schimbarea incadrarii juridice data faptei retinute in sarcina apelantului inculpat Catarama Catalin Marian prin sentinta penala apelata din infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prevazuta de art. 360 alin. 1, 2 si 3 C.pen. in infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prevazuta de art. 360 alin. 1si 2 C.pen. precum si schimbarea incadrarii juridice data faptei retinute in sarcina apelantului inculpat Hosu Dan prin sentinta penala apelata din instigare la infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prevazuta de art. 47 raportat la art. 360 alin. 1, 2 si 3 C.pen. in instigare la infractiunea de acces ilegal la un sistem informatic prevazuta de art. 47 raportat la art. 360 alin. 1 si 2 C.pen.

In ceea ce priveste motivele de apel invocate de apelantii inculpati Hosu Dan si Catarama Catalin Marian potrivit carora fapta ce formeaza obiectul acuzatiei in materie penala poarta trei mari deficiente, de natura a impiedica incadrarea ei ca fiind prevazuta de legea penala, si anume: departajarea ferma intre accesarea unui sistem informatic (prin autentificarea in baza de date) si folosirea ulterioara a accesului (prin interogarea/exploatarea bazei de date), inexistenta vreunei actiuni de depasire a limitelor autorizarii, ci doar o incalcare a scopului pentru care a fost accesata baza de date, precum si lipsa de subiect pasiv secundar, dispozitiile privitoare la protectia datelor cu caracter personal neprivind persoane decedate, Curtea constata urmatoarele.

Infractiunea prevazuta de art.360 C.pen. contine in cerinta tipicitatii si presupune accesarea sistemului, care constituie, in principiu, acea operatiune prin care se realizeaza o interactiune functionala cu sistemul informatic, astfel cum acesta este definit in art.181 alin.1 C.pen. Insa nu orice interactiune are semnificatia accesarii sistemului informatic, ci numai cea de ordin logic, adica aceea care confera faptuitorului posibilitatea „de a da comenzi, de a cauza introducerea, obtinerea, fisarea, stocarea ori diseminarea de date informatice astfel cum sunt definite in art.181 alin.2 C.pen. sau folosirea in orice mod a resurselor unui calculator, sistem, retea informatica sau comunicarea cu unitatile sale aritmetice, logice sau de memorie”. Cu alte cuvinte, realizeaza tipicitatea incriminarii numai actiunea care permite faptuitorului sa beneficieze de resursele ori/si functiile sistemului informatic (a se vedea G. Zlati, Unele aspecte in legatura cu infractiunile informatice din perspectiva legislatiei in vigoare, precum si a Noului Cod penal, in Dreptul, nr. 10/2012, p. 221). In forma sa simpla, accesul fara drept la un sistem informatic presupune o interactiune neautorizata a faptuitorului cu tehnica de calcul vizata prin intermediul echipamentelor sau diverselor componente ale sistemului (sursa de alimentare, butoane de pornire, tastatura, mouse, joystick etc.). Manipularea acestor dispozitive se transforma in solicitari catre UCP (unitatea centrala de prelucrare) a sistemului, care va procesa date ori va rula programe de aplicatii in beneficiul intrusului. Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol cu privire la siguranta sistemului informatic si/sau a resurselor sale. Daca scopul accesului neautorizat a fost obtinerea de date informatice, starea de pericol este dublata de atingerea adusa protectiei datelor informatice stocate sau prelucrate de acesta. Legatura de cauzalitate intre activitatea faptuitorului si urmarea produsa rezulta ex re, in cazul accesului neautorizat in forma simpla. Practic, agentul, prin interactiunea fizica cu sistemul informatic (pornirea acestuia, transmiterea unor comenzi prin utilizarea tastaturii etc.), ofera contur si unei interactiuni la nivel logic. Cu titlu de exemplu, interactiunea fizica a agentului cu tastatura initiaza o interactiune logica, sistemul informatic vizat ajungand sa receptioneze informatia transmisa de agent prin intermediul tastaturii, sa o interpreteze cu ajutorul unui program informatic si sa returneze un raspuns.

In consecinta, de vreme ce realizeaza tipicitatea incriminarii actiunea care permite faptuitorului sa beneficieze de resursele ori/si functiile sistemului informatic, in cazul obtinerii, in mod neautorizat, a unor informatii in mod succesiv prin interactiunea fizica succesiva cu sistemul informatic (transmiterea unor comenzi prin utilizarea tastaturii) nu s-ar putea sustine in mod convingator ca ar constitui element material al laturii obiective doar autentificarea in baza de date iar interogarea/exploatarea bazei de date ar constitui o folosirea ulterioara a accesului, neincriminata. O astfel de interpretare ar presupune ca in ipoteza in care logarea s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legale sau contractuale, operatorul ramanand logat si parasind locul faptei, orice interogare ulterioara, indiferent de catre cine s-ar realiza aceasta, ar ramane in afara sferei ilicitului penal, ceea ce ar reprezenta, in opinia Curtii, o concluzie absurda, neurmarita in mod evident de catre legiuitor.

Faptul ca infractiunea nu este una cu consumare instantanee ceea ce ar face relevant doar momentului autentificarii in baza de date rezulta si din considerentele deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 68/29 septembrie 2021, potrivit carora, in analiza depasirii limitelor autorizarii, organul judiciar va avea in vedere, „printre altele, in cazul persoanelor ce pot interoga oricand o baza de date continand informatii nepublice, obiectul, durata, natura si scopul accesului, tipul de date ce pot fi prelucrate si categoriile de persoane vizate -, dar si conduita materiala a agentului pe durata accesului la sistemul informatic, caci depasirea limitelor autorizarii trebuie sa aiba loc in acest interval de timp”.

Folosirea termenului „durata accesului” ca element posibil relevant sub aspectul analizei depasirii limitelor autorizarii, dar si ca perioada de interes, pentru analizarea conduitei utilizatorului, un alt element de analizat, demonstreaza ca nu exista un moment initial, unic relevant din punct de vedere al momentului savarsirii infractiunii.

In ceea ce priveste inexistenta vreunei actiuni de depasire a limitelor autorizarii, ci doar o incalcare a scopului pentru care a fost accesata baza de date, Curtea reaminteste ca accesul fara drept presupune inexistenta unui temei legal sau contractual, precum si depasirea limitelor pentru care s-a dat autorizarea, atunci cand accesul nu s-a facut in interes de serviciu, ci in interes personal. Pentru retinerea conditiilor de tipicitate obiectiva ale infractiunii, relevanta introducerea credentialelor de catre titularul dreptului de acces (fiind utilizate parola si user-ul atribuite in acest scop,) cu depasirea autorizarii ce i-a fost data (autorizarea fiind data cu scopul utilizarii in exercitarea atributiilor de serviciu, in interes de serviciu).

Intr-adevar, potrivit art. 35 alin (2) al Legii nr. 161/2003, actioneaza fara drept persoana care se afla intr-una din urmatoarele situatii: nu este autorizata in temeiul legii sau al unui contract; depaseste limitele autorizarii; nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente, potrivit legii, sa o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfasura cercetari stiintifice sau de a efectua orice alta operatiune intr-un sistem informatic.

Desi Codul penal a preluat, in capitolul VI – Infractiuni contra sigurantei si integritatii sistemelor informatice din titlul VII al Partii speciale, toate infractiunile din titlul III – Prevenirea si combaterea criminalitatii informatice al cartii I – Reglementari generale pentru prevenirea si combaterea coruptiei din Legea nr. 161/2003, precum si o parte din definitiile date unor notiuni („sistem informatic”, „date informatice”), nu a explicat si continutul sintagmei „fara drept”, precizarea semnificatiei acesteia regasindu-se doar in cuprinsul art. 35 alin. (2) din cel din urma act normativ mentionat. Cu privire la aplicabilitatea, in actualul cadru normativ, a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, prin Decizia nr. 4 din 25 ianuarie 2021 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 171 din 19 februarie 2021, s-a stabilit, prin raportate la imprejurarea ca acestea nu au fost abrogate, ca „ele continua sa aiba relevanta juridica din perspectiva incriminarilor preluate in noul Cod penal”.

Potrivit considerentelor deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 68/29 septembrie 2021 „aceasta ipoteza in care accesul se realizeaza fara drept presupune, prin definitie, preexistenta unei autorizari legale sau contractuale care, in special in situatia persoanelor ce pot interoga oricand o baza de date continand informatii nepublice, stabileste intotdeauna si limitele impuse cu privire la interactiunea agentului cu sistemul informatic. Astfel, autorul este autorizat sa interactioneze la nivel logic cu respectivul sistem informatic, insa continutul acestei interferente depaseste cadrul stabilit prin lege/ordonanta sau actele de reglementare secundara ori prin conventia care a permis-o, aspect de natura sa translateze fapta comisa in sfera ilicitului penal. In acest sens, in cadrul examinarii realizate, organul judiciar verifica, in baza actelor normative care reglementeaza competentele si atributiile de serviciu intr-un anumit domeniu de activitate, a regulamentelor de ordin intern sau a clauzelor specifice din contractele de munca si a prevederilor din fisele postului, limitele autorizarii – ce pot privi, printre altele, in cazul persoanelor ce pot interoga oricand o baza de date continand informatii nepublice, la care se refera sesizarea instantei supreme, obiectul, durata, natura si scopul accesului, tipul de date ce pot fi prelucrate si categoriile de persoane vizate -, dar si conduita materiala a agentului pe durata accesului la sistemul informatic, caci depasirea limitelor autorizarii trebuie sa aiba loc in acest interval de timp”.

Se constata astfel ca insasi instanta suprema indica faptul ca scopul accesului poate constitui unul din elementele ce caracterizeaza limitele autorizarii, cu relevanta sub aspectul incriminarii faptei deduse judecatii.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 238/2009, angajatii Ministerului Administratiei si Internelor, care au calitatea de persoane imputernicite de catre inspectoratele de politie (operatori de date), pot prelucra automat si neautomat datele cu caracter personal, in exercitarea atributiilor legale, pentru realizarea activitatilor de prevenire, cercetare si combatere a infractiunilor, precum si de mentinere si asigurare a ordinii publice, cu aplicarea mai multor principii, printre care si cel al necesitatii (necesitatea de a cunoaste).

Pentru a putea prelucra datele cu caracter personal stocate intr-un sistem informatic, operatorii de date cu caracter personal si imputernicitii acestora trebuie sa acceseze respectivele sisteme informatice. Pentru a accesa sistemul informatic administrat de D.E.P.A.B.D. (Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date) trebuie urmate anumite proceduri, respectiv folosirea unui user-name si a unei parole. Pentru fiecare utilizator, administratorul aplicatiei stabileste un cont unic care sa permita atat identificarea, cat si configurarea categoriilor de prelucrari la care are dreptul. Pentru lucratorii de politie, identificarea in sistem se realizeaza prin introducerea unui cod de identificare (user – name), insotit de introducerea unei parole. Codurile de identificare si parolele sunt unice si netrasmisibile.

Asa cum rezulta din Legea nr. 238/2009 privind reglementarea prelucrarii datelor cu caracter personal de catre structurile/unitatile Ministerului Administratiei si Internelor in activitatile de prevenire, cercetare si combatere a infractiunilor, precum si de mentinere si asigurare a ordinii publice, dar si din dispozitiile I.G.P.R. si M.I.R.A. aplicabile in domeniu, lucratorii de politie au dreptul sa acceseze bazele de date care contin date cu caracter personal numai in exercitarea atributiilor de serviciu.

Astfel, art. 4 din Anexa la Dispozitia Inspectorului general al Politiei Romane nr. 101/13.12.2007 (Norme metodologice privind accesul la baza de date privind evidenta populatiei) prevede ca „interogarea bazei de date privind evidenta populatiei de catre politisti se efectueaza doar in scopul realizarii atributiilor de serviciu, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege privind legitimitatea prelucrarii datelor cu caracter personal”.

Desi actele normative mentionate se refera la situatiile in care accesul intr-un sistem informatic are loc in exercitarea atributiilor de serviciu, in interes de serviciu, avand in vedere natura functiei publice exercitate, o definire limitativa a situatiilor in care accesul are loc in exercitarea atributiilor de serviciu, este practic imposibila, acest aspect fiind generat tocmai de specificul muncii inculpatului apelant, politistul fiind considerat oricand in exercitiul functiunii.

Procedura privind accesarea si valorificarea principalelor baze de date/aplicatii folosite de personalul Politiei Romane prevede ca principalele situatii in care se acceseaza aplicatiile/bazele de date sunt:

- legitimari pentru stabilirea/certificarea identitatii persoanelor suspecte, urmarite, disparute, decedate, retinute, arestate sau detinute, persoanelor reclamate sau invinuitilor, inculpatilor;

- punerea in executare a mandatelor penale, a sentintelor penale sau hotararilor judecatoresti;

- stabilirea identitatii persoanelor impotriva carora au fost dispuse masuri asiguratorii de catre instantele judecatoresti;

- solutionarea cauzelor penale, petitiilor, lucrarilor diverse sau secrete;

- munca speciala (intocmirea rapoartelor informative, documentare calificata a activitatii infractionale a persoanelor suspecte, intocmirea mapelor documentare, etc).

Prin urmare, enumerarea situatiilor in care o persoana care exercita functia publica de politist, are acces la un sistem informatic (aplicatiile sau bazele de date), nu are decat un caracter exemplificativ, ceea ce poate face dificila stabilirea caracterului nelegal al accesului insa, in prezenta cauza, inculpatul apelant Catarama Catalin Marian nu a actionat in exercitarea atributiilor de serviciul, in interes de serviciu, ci la solicitarea coinculpatului Hosu Dan, in interesul acestuia din urma, atunci cand a accesat sistemul informatic administrat de catre M.A.I. –D.E.P.A.B.D. si a comunicat datele de identitate ale celor trei persoane defuncte Baieti Ion, Iancu Ana si Bustiuc Florin.

Referitor la critica privind lipsa de subiect pasiv secundar, dispozitiile privitoare la protectia datelor cu caracter personal neprivind persoane decedate, Curtea, in opinie separata, constata urmatoarele:

Definitia privind datele cu caracter personal cuprinsa in Directiva 95/46/CE (denumita in continuare „Directiva privind protectia datelor” sau „directiva”) este urmatoarea: „Datele cu caracter personal inseamna orice informatie referitoare la o persoana fizica identificata sau identificabila („persoana vizata”); o persoana identificabila este o persoana care poate fi identificata, direct sau indirect, in special prin referire la un numar de identificare sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identitatii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale”. Informatiile privind persoanele decedate nu trebuie, astfel, in principiu, considerate drept date cu caracter personal in temeiul directivei, intrucat persoana decedata nu mai reprezinta persoana fizica in conformitate cu dreptul civil. Cu toate acestea, datele cu privire la persoana decedata pot in continuare, in anumite cazuri, sa beneficieze indirect de o anumita protectie. Astfel, informatiile referitoare la persoane decedate pot face referire, de asemenea, la persoane in viata. In prezenta cauza, informatiile solicitate de apelantul inculpat Hosu Dan si primite de la coinculpatul apelant Catarama Catalin Marian, urmau a fi folosite potrivit insasi declaratiilor ultimului inculpat „in vederea gasirii adreselor succesorilor sau victimelor accidentului” (volumul 2 d.u.p., filele 206-208), continutul convorbirii purtate in data de 03.08.2016, intre cei doi inculpati relevand acelasi aspect (volumul 4 d.u.p., filele 244-245):

„HOSU DAN: Imi trebuie strict… Deci, nu am… barlogul!

CATARAMA CATALIN: Aha!

HOSU DAN: Te roaga tata ca sa trimit! Unul e in Constanta si ii trimit maine la Constanta pe oameni!…[neinteligibil]…”

In ceea ce priveste infractiunea prev. de art. 12 alin. 1 lit. b din Legea nr.78/2000 Curtea constata faptul ca potrivit normei legale anterior mentionate sunt pedepsite cu inchisoarea de la 1 la 5 ani, daca sunt savarsite in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite folosirea, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii.

Sintagma „informatii ce nu sunt destinate publicitatii“ are in vedere toate acele informatii nepublice care pot fi de doua categorii, si anume, informatii clasificate care intra sub incidenta Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate si informatii confidentiale pentru care exista obligativitatea pastrarii acestui caracter.

In sfera informatiilor confidentiale intra acele informatii care, fara a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulatie, unor limitari si ingradiri legale, impuse de interese sociale superioare. Aceasta nu inseamna ca orice diseminare de informatii confidentiale intra in sfera de aplicare a textului legal criticat, intrucat cerinta esentiala instituita de legiuitor pentru existenta infractiunii nu este aceea a nerespectarii unei clauze de confidentialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informatiile nedestinate publicitatii ori folosirea, in orice mod, direct sau indirect de astfel de informatii obtinute in virtutea functiei, atributiilor sau insarcinarilor incredintate sa fie realizata in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

In prezenta cauza, apelantul inculpat Catarama Catalin Marian s-a folosit de functia indeplinita pentru a accesa programul informatic al M.A.I. – Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, care este restrictionat pentru anumite categorii de utilizatori, protejat cu parola, folosind informatiile rezultate in urma verificarilor, nu in interes de serviciu, ci in scopul de transmite mai departe informatiile coinculpatului Hosu Dan, care de altfel i le ceruse in scopul de a obtine foloase necuvenite pentru el si societatea sa. In opinia Curtii, apararea apelantilor inculpati potrivit careia informatiile solicitate erau deja publice (supozitie avand ca suport faptul ca succesorii victimelor au fost contactati de reprezentantii altor societati prestatoare de servicii similare celor prestate de S.C. DESPAGUBIRI ACCIDENTE VATAMARI SRL, fara a se cunoaste insa, modalitatea in care acestia au intrat in posesia informatiilor ce le-au permis contactul) nu are relevanta in cauza, acestea fiind nedestinate publicitatii prin insasi natura lor, iar inculpatii le-au furnizat si respectiv primit, in modalitatea expusa anterior si nu prin accesarea unei surse publice. In plus astfel cum corect a retinut prima instanta de judecata datele personale in cauza priveau numele celor trei persoane, CNP- urile, mentiunile privind decesul acestora si certificatele de deces cu datele de identificare a acestora (filele 269-272 vol.4 d.u.p.).

Textul incriminator conditioneaza intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de existenta scopului special, respectiv obtinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite; acestea, in acceptiunea legii, privesc orice avantaj de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, legal nedatorat.

In prezenta cauza folosul urmarit a fost acela de a-i produce un avantaj material apelantului inculpat Hosu Dan si S.C. DESPAGUBIRI ACCIDENTE VATAMARI SRL, persoana juridica care avea ca activitate principala identificarea victimelor, sau, in caz de deces, a mostenitorilor victimelor accidentelor rutiere, pentru reprezentarea acestora in cadrul procesului penal declansat ca urmare a evenimentului rutier sau in negocierile cu societatile de asigurari. Folosul nu era reprezentat de comisioanele ce puteau fi percepute ca urmare a incheierii contractelor de mandat, ci identificarea mai facila si astfel mai rapida a unor potentiali clienti fata de alti concurenti pe piata.

Intr-adevar se constata faptul ca decesul celor trei persoane, victime ale accidentelor rutiere a avut loc in data de 31.07.2016, cu trei zile anterior datei in care apelantul inculpat Hosu Dan a solicitat si a primit informatiile de interes in cauza, acesta indicand in cuprinsul convorbirii purtate cu apelantul inculpat Catarama Catalin Marian ca ii va trimite pe oameni in Constanta, unul dintre evenimentele rutiere producandu-se pe raza judetului Constanta, a doua zi (volumul 4 d.u.p., filele 244-245).

In ceea ce priveste apararea apelantului inculpat Catarama Catalin Marian in sensul ca in momentul accesarii bazei de date aparea o atentionare privind savarsirea unei contraventii in cazul in care nu erau respectate conditiile de folosire a informatiilor accesate astfel, instanta de apel reaminteste ca nimeni nu poate invoca necunoasterea legii penale, cu atat mai putin inculpatul – sef al Serviciului de Combatere a traficului cu migranti iar in cazul concret o conduita minim diligenta ar fi inlaturat un eventual dubiu in conditiile in care potrivit art.4 alin.1 lit. a din Legea nr.677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, in vigoare la data faptelor deduse judecatii, datele cu caracter personal destinate a face obiectul prelucrarii trebuie sa fie: prelucrate cu buna-credinta si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, iar potrivit alineatului al doilea operatorii au obligatia sa respecte prevederile alineatului 1 si sa asigure indeplinirea acestor prevederi de catre persoanele imputernicite. Potrivit art. 32 din aceeasi lege cadru prelucrarea datelor cu caracter personal de catre un operator sau de o persoana imputernicita de acesta, cu incalcarea prevederilor art. 4-10 sau cu nesocotirea drepturilor prevazute la art. 12-15 sau la art. 17, constituie contraventie, daca nu este savarsita in astfel de conditii incat sa constituie infractiune, si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei.

Fata de cele expuse anterior, Curtea concluzioneaza ca apararile formulate in cauza de apelantii inculpati nu sunt temeinice si nu impun solutiile de achitare solicitate.

In consecinta, in ceea ce il priveste pe apelantul inculpat Hosu Dan avand in vedere faptul ca acesta a decedat la data de 03.02.2023 potrivit extrasului din registrul de deces pentru uz oficial aflat la fila 195 din volumul 2 al dosarului instantei de apel, in cauza se impune, in baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.proc.pen., admiterea apelului promovat de acesta si de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie impotriva sentintei penale nr.1090/24.09.2020 a Tribunalului Bucuresti, Sectia I Penala, desfiintarea sentintei penale apelate si rejudecand in fond pronuntarea unor solutii de incetare a procesului penal, in temeiul art. 16 alin. 1 lit. f C.proc.pen., pentru savarsirea infractiunilor de instigare la acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 360 alin. 1, 2 C.pen. si de instigare la infractiunea de folosire in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unei persoane neautorizate la asemenea informatii, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000.

In ceea ce il priveste pe apelantul inculpat Catarama Catalin Marian, Curtea retine ca, prin Decizia nr.297 din 26 aprilie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.518 din 25 iunie 2018, Curtea Constitutionala a Romaniei a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea „oricarui act de procedura in cauza”, din cuprinsul dispozitiilor art.155 alin.1 din Codul penal, este neconstitutionala. Natura juridica a institutiei prescriptiei raspunderii penale este, fara dubiu, stabilita atat prin plasarea normei de reglementare in Codul penal de catre legiuitor, cat si faptul ca a atare institutie priveste insasi tragerea la raspundere penala a celui care a incalcat valorile sociale ocrotite de norma de drept penal. Natura prescriptiei raspunderii penale (care este indisolubil legata de elementul timp, inclusiv de modalitatea de intrerupere a intervalului de timp si de reinitiere a curgerii sale) a fost stabilita in repetate randuri, atat prin jurisprudenta Curtii Constitutionale (prin decizia nr.1092/2012), cat si in jurisprudenta obligatorie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (decizia nr.2/2014 pronuntata de ICCJ – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept in materie penala) si in doctrina (Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generala) ca fiind una de drept substantial, supusa regimului interpretarii stricte, principiului legalitatii si susceptibila de a conduce la aplicarea regulilor legii penale mai favorabile, efectul principal al acestei institutii fiind inlaturarea raspunderii penale la data implinirii termenului de prescriptie. Consecutiv producerii efectului in plan substantial, deci ca o consecinta, la momentul implinirii termenului de prescriptie a raspunderii penale se produce si efectul in plan procedural, devenind incident impedimentul la punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale astfel cum este prevazut de art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedura penala. Dar, chiar daca ar fi existat vreun dubiu cu privire la natura juridica a institutiei prescriptiei, cu privire la intreruperea acesteia, Curtea constata ca in paragraful nr. 41 al deciziei nr. 358/26.05.2022, Curtea Constitutionala a Romaniei a precizat, facand referire la decizia nr. 297/2018 pe care o pronuntase, urmatoarele: „cu acel prilej, Curtea, plecand de la premisa potrivit careia prescriptia raspunderii penale apartine dreptului penal material, si nu dreptului procesual penal, fiind o cauza de inlaturare a raspunderii penale, a constatat ca dispozitiile art.155 alin.(1) din Codul penal instituie o solutie legislativa de natura a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situatie juridica incerta referitoare la conditiile tragerii sale la raspundere penala pentru faptele savarsite”. In aceasta lumina trebuie privite paragraful 73 din decizia nr. 358/2022 a Curtii Constitutionale a Romaniei care stipuleaza urmatoarele: „Curtea constata ca, in conditiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simpla/extrema, in absenta interventiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constitutie, pe perioada cuprinsa intre data publicarii respectivei decizii si pana la intrarea in vigoare a unui act normativ care sa clarifice norma, prin reglementarea expresa a cazurilor apte sa intrerupa cursul termenului prescriptiei raspunderii penale, fondul activ al legislatiei nu contine vreun caz care sa permita intreruperea cursului prescript iei raspunderii penale” si paragraful 76 din decizia nr. 358/2022 a Curtii Constitutionale a Romaniei care stipuleaza urmatoarele: „legiuitorul a nesocotit prevederile art.147 alin.(4) din Constitutie, ignorand efectele obligatorii ale Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 cu consecinta crearii unui viciu de neconstitutionalitate mai grav generat de aplicarea neunitara a textului de lege „cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea”, care, in mod evident, nu prevede niciun caz de intrerupere a cursului prescript iei raspunderii penale”. Curtea retine deci, fara dubiu, ca, in perioada cuprinsa intre publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei nr.518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a CCR si data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta din data de 30.05.2022, Cod penal roman nu a prevazut nici un caz de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale.

Constatand, astfel, o succesiune de legi in timp, o reglementare continua a institutiei prescriptiei raspunderii penale, dar si elemente de diferenta intre cele doua reglementari, Curtea apreciaza ca se impune analizarea legii penale mai favorabile, pentru a se stabili daca a intervenit sau nu o cauza de inlaturare a raspunderii penale. Astfel, avand in vedere ca infractiunea prevazuta de art. 360 alin. 1, 2 C.pen., respectiv accesul ilegal la un sistem informatic, dedusa judecatii, dateaza din 03.08.2016, fiind pedepsita cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani si ca infractiunea prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 dedusa judecatii, dateaza din 03.08.2016, fiind pedepsita cu inchisoarea de la 1 an la 5 ani, iar conform art. 155 alin. 1, 2 Cod penal, termenul de prescriptie a raspunderii penale a inceput sa curga la data savarsirii infractiunii, fiind de 5 ani, conform art. 155 alin. 1 lit. d Cod penal, rezulta ca, prin aplicarea Codului penal in vigoare intre publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei nr.518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a CCR si data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta din data de 30.05.2022, care nu prevede nici un caz de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale, raspunderea penala cu privire la comiterea acestor infractiuni s-a prescris la data de 02.08.2021. In consecinta, in mod evident, este net favorabil inculpatului Codul penal in vigoare intre publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei nr.518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a CCR si data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta din data de 30.05.2022 a carui aplicare conduce la inlaturarea raspunderii penale ca urmare a constatarii intervenirii prescriptiei, cu consecinta constatarii unui impediment in exercitarea actiunii penale impotriva inculpatului, respectiv cel prevazut de art. 16 lit. f din Codul de procedura penala si a incetarii procesului penal cu privire la acesta.

Fata de aceste considerente, Curtea, in opinie separata, constata ca in cauza se impune, in baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.proc.pen., admiterea apelului promovat de inculpatul Catarama Catalin Marian si de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie impotriva sentintei penale nr.1090/24.09.2020 a Tribunalului Bucuresti, Sectia I Penala, desfiintarea sentintei penale apelate si rejudecand in fond pronuntarea unor solutii de incetare a procesului penal, in temeiul art. 16 lit. f C.proc.pen., raportat la art. 349 alin. 1 C.pen., art. 154 alin. 1 lit. d, alin. 2 C.pen., art. 155 C.pen., in forma in vigoare in perioada 25.06.2018-30.05.2022, cu retinerea art. 5 C.pen”.

* Cititi aici integral decizia Curtii de Apel Bucuresti privind achitarea lui Dan Hosu