Motto: Formula mea pentru ceea ce este maret in oameni este amor fati (iubirea destinului – n.n.): sa nu vrei sa ai nimic altfel, nici inaintea ta, nici in urma ta, nici in intreaga vesnicie. Nu numai sa stii sa suporti ceea ce este necesar, si cu atat mai putin sa‑l ascunzi – orice idealism este ipocrizia in fata necesitatii –, ci sa‑l iubesti (F. Nietzsche, Ecce homo).

In august 2017 scriam despre viziunea lui N.N. Taleb referitoare la antifragilitate, calitate ce poate ajuta oamenii sa faca fata evenimentelor impredictibile sau dezordinii din societate[1]. Constat acum, dupa doi ani si jumatate, ca Taleb este mai actual ca niciodata. Cele doua carti ale acestuia, care abordeaza in maniere diferite problema evenimentelor impredictibile, Lebada Neagra si Antifragil, pot fi de folos celor care trec prin greutati in aceste zile in care invizibilul dusman al omenirii –  coronavirusul SARS-CoV-2 – isi face de cap in toata lumea, periclitand aproape intreaga omenire.

Marea dificultate a societatii postmoderne, iar daca vrem sa fim obiectivi trebuie sa spunem ca a fost intotdeauna o problema a oamenilor pe Pamant, este starea de ablepsie in raport cu pericolele grave, pe care acestia nu le pot anticipa.

Mai mult, dupa ce evenimentele impredictibile se produc, oamenii manifesta stangacie in ceea ce priveste gestionarea corespunzatoare a riscurilor survenite. Crizele generate de evenimentele rare imprevizibile sunt de cele mai multe ori administrate lamentabil, cu greseli si lipsa de dibacie.

Pentru Taleb[2], Lebada Neagra este starea de orbire a omului fata de aleatoriu, adica in raport cu eveni­mentele rare cu impact deosebit asupra societatii. Este vorba despre intamplari sau evenimente pre­cum criza economico‑financiara din 2008, atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 sau pandemia de coronavirus 2020.

Metafora Lebada Neagra este legata de cre­dinta pe care oamenii au avut‑o, pana la desco­perirea lebedelor negre in Australia, ca toate lebe­dele sunt albe[3].

Ante factum, adica anterior survenirii unui eveniment foarte improbabil, insa cu impact deosebit in societate, oamenii nu‑l detecteaza de regula printre evenimentele ma­jore posibile din viitor. Post factum, respectiv dupa ce evenimentul se produce, oamenii nu vor recunoaste aceasta stare de orbire si vor nascoci explicatii referitoare la existenta si cauzele evenimentului produs.

Plecand de la incapacitatea oamenilor de a prefigura sau prezice evenimente majore izolate, Taleb considera ca acestia sunt neputinciosi sa anticipeze cursul istoriei, cu toate ca ei pozeaza sau se comporta ca si cum ar putea sa o faca, intocmind chiar prognoze, dar care nu se confirma mai niciodata.

Fara a fi lipsit de deferenta fata de stiintele sociale, Taleb ajunge la concluzia ca aproape nicio descoperire sau tehnologie nu au aparut in urma proiectarii si planificarii, toate fiind Lebede Negre (fiind intamplatoare).

Se pare ca oamenii sunt construiti pentru a percepe fapte si mai putin pentru gandire sau introspectie. Respectam mai mult pe cei care provoaca si castiga un razboi si mai putin pe cei care previn un astfel de conflict, pe care-i uitam numaidecat sau pur si simplu ii consideram irelevanti. Mintea omului este adormita in contact cu istoria, oamenii avand iluzia inte­legerii acesteia, probabil din cauza distorsiunii retro­spective si a evaluarii exagerate a infor­ma­tiilor factuale. Intr-adevar, istoria arata mult mai bine in manualele de specialitate comparativ cu realitatea evenimentelor. Faptele de succes se imprima mai bine in mintea oamenilor decat cele precare sau nesemnificative. Cei care castiga iau, de regula, totul! In acest context, Taleb foloseste sintagma dovada tacuta. Cei care nu au succes, din pacate, desi intruneau aceleasi conditii ca si cei care au avut parte de glorie, sunt ocoliti sau ignorati de istorie si de memoria colectiva.

Taleb demonstreaza ca improbabilul, impre­vizibilul sau nesiguranta sunt utile, dezirabile si chiar necesare, pentru ca optimizeaza orice sis­tem. Spre exemplu, el este de parere ca organismul uman are de cas­tigat daca este supus ocazional la stres si tensiune.

Traim intr‑o lume pe care nu o intelegem, dominata de Lebedele Negre si de obsesia umana pentru predictibil si siguranta. Solutia lui Taleb la aceasta problema fundamentala este antifra­gili­tatea, adica trecerea omului prin evenimente si ramanerea nevatamat la incetarea acestora.

Antifragilitatea este cali­tatea ce creste rezistenta (robustetea, rezilienta, imunitatea) oamenilor care fac fata evenimentelor impredictibile sau impro­babile[4].

Omul trecut ocazional prin greutati este ca fierul trecut prin procesul calirii, in timp ce omul ferit de orice incercari, precum si omul supus continuu efectelor nocive ce‑i for­teaza limitele nu devine mai rezis­tent, ci mai fragil[5].

Cu privire la modalitatile de crestere a rezistentei la evenimente impredictibile, Taleb ne spune: „Cunoasterea prin incercari si greseli va fi intotdeauna superioara cunoasterii academice de „laborator”, iar organismele calite in focul provocarilor vor fi mai puternice decat acelea dezvoltate sub un „clopot de sticla”.

Iar Nietzsche a spus: „Ce nu ma omoara ma face mai puternic”.

Atat anterior lui Nietzsche, cat si dupa el, oamenii au cautat permanent modalitati prin care sa‑si creasca rezistenta la factori nocivi, contra pericolelor sau impotriva evenimentelor imprevizibile (riscuri).

Hormeza, homeoterapia si vaccinarea, cu ele­men­tele lor specifice, sunt fiecare asemenea metode sau incercari de sporire a capacitatii umane in scopul prevenirii si combaterii efectelor produse de agentii nocivi sau vatamatori (boli, pericole sau riscuri de survenire a unor imprejurari impre­dictibile).

Hormeza este procesul prin care expunerea organismului la factori daunatori, dar in doze mici (nu neglijabile), eventual marite progresiv, deter­mina cresterea capacitatii organismului de a rezista efectelor nocive ale factorilor respectivi.

Homeoterapia este o metoda terapeutica ce consta in administrarea in doze foarte mici (aproape neglijabile) a substantelor care, in can­titati mari, ar putea provoca unui om sanatos o afectiune analoaga cu aceea care este combatuta.

Vaccinarea este operatiunea prin care anu­mite produse biologice preparate din germeni pato­geni sau din secretii microbiene sunt admi­nistrate oamenilor sau animalelor in scop pre­ventiv (pentru a capata imunitate impotriva bolilor infectioase) sau curativ.

Intre cele trei procedee – hormeza, homeo­te­rapie si vaccinare – exista o relatie foarte stransa, intrucat toate au acelasi scop, imunizarea, adica dobandirea robustetii sau antifragilitatii organis­mului.

In ce consta legatura intre hormeza, homeo­terapie si vaccinare, pe de o parte, si cunoscuta maxima ce nu te omoara te face mai puternic, pe de alta parte?

Butada lui Nietzsche – ce nu ma omoara ma face mai puternic – constituie, foarte probabil, ideea pe care s‑au bazat si cei care au facut primele incercari ale hormezei, homeoterapiei sau vaccinarii. Acestia, la fel ca Nietzsche, observasera ca fierul calit este mai puternic, ca cei care rezista mai bine la frig sau la caldura au fost anterior expusi la aceste intemperii, cei care au capacitati fizice superioare au facut antrenamente etc. In esenta, au constatat ca, prin supunerea repetata, eventual progresiva, dar controlata, la factori nocivi sau la riscuri, organismul uman capata imunitate la boli, la riscuri sau la evenimente imprevizibile.

In raport cu anumite boli sau riscuri, orga­nismul uman este fragil, iar in raport cu altele este robust sau chiar imun (antifragil). Imunizarea se realizeaza diferit, in functie de natura peri­colului sau riscului. Astfel, daca este vorba despre boli sau riscuri mari iminente, pe care nu le poate combate prin hormeza, homeopatie sau vaccinare, atitudinea potrivita a oricarui om nu este con­fruntarea cu aceste evenimente, ci evitarea lor.

Omul nu poate fi imun la toate evenimentele cu efect nociv, dar poate fi robust fata de unele dintre acestea, iar in raport cu altele poate sa fie antifragil.

Pentru a fi pe aceeasi lungime de unda cu cititorul, reproducem exemplul lui Taleb, care, in scopul sublinierii caracterului relativ al robustetii sau antifragilitatii, arata: „Un boxer poate fi robust, vanjos, cand vine vorba de conditia lui fizica, si poate deveni din ce in ce mai bun de la o lupta la alta, insa poate sa fie fragil din punct de vedere emotional si sa izbucneasca in lacrimi daca este parasit de iubita”[6].

Cresterea imunitatii umane se bazeaza pe incercari, expunere la doze mici de stres sau expunere ocazionala usoara la factori nocivi. Aceasta consta, in fapt, in robustete sau anti­fragilitate. Imunizarea prin calire, in modalitatile anterior reproduse, se refera insa numai la o parte dintre factorii nocivi. Pentru ceilalti agenti de risc, precum sunt evenimentele impredictibile si bolile netratabile, imunizarea ar trebui sa constea in arta prevenirii sau evitarii lor.

In concluzie, factorii nocivi pot fi neutralizati fie prin robustete, fie prin antifragilitate, adica prin sporirea imunitatii, dar cei cu efecte probabile nocive este bine sa fie evitati.

Un factor cu efect negativ impredictibil, care poate fi si trebuie ocolit este coronavirusul SARS – CoV-2.

In viata si in sport, nu toate confruntarile trebuie sa aiba loc, astfel ca nici intalnirea cu SARS – CoV-2 nu trebuie neaparat sa survina.

Asadar, haideti sa ne protejam! Noi suntem mai inteligenti decat el.

[1] A se vedea articolul Cum ne crestem robustetea, fata de Lebedele Negre, prin antifragilitate. Viziunea lui Taleb, publicat pe htcp.eu. Acest eseu a fost publicat si in cartea Viata prin ochii unui avocat, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2018. In editia a 2-a a acestei carti eseul a fost redenumit Cum ne crestem rezilienta, fata de Lebedele Negre, prin antifragilitate. Viziunea lui Taleb.

[2] Nassim Nicholas Taleb este autorul cartii Lebada Neagra (Ed. Curtea Veche), considerata de revista The Sunday Times ca fiind una dintre cele mai influente douasprezece carti apa­rute dupa Al Doilea Razboi Mondial. Devenit filosof, din agent de bursa si analist al riscului, Taleb, care a fost om de afaceri, eseist si cercetator, este un ganditor contemporan original. In prezent, N. Taleb este profesor de Ingineria Riscului la Insti­tutul Politehnic al Universitatii New York.

[3] In opera Lebada Neagra, taramul Lebedelor Negre este denumit de catre Taleb Extremistan (alca­tuit din evenimente rare, imprevizibile si cu impact major), iar taramul Lebedelor Albe este numit Mediocristan (alcatuit din toate eveni­men­tele predictibile care se produc).

[4] Pentru acest subiect, a se vedea N.N. Taleb, Antifragil, Ed. Curtea Veche, Bucuresti.

[5] Pentru analiza modalitatilor de crestere a imunitatii, a se vedea M.A. Hotca, Cugetarile unui jurist, ed. A 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2020.

[6] Antifragil, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2014, p. 35.