De-a lungul istoriei recente, toti factorii de decizie au evitat cu obstinatie respectarea cadrului legal in materie de situatii de urgenta -de orisice natura ar fi ele.

In perioada gravelor inundatii din timpul mandatului Presedintelui Basescu, desi erau intrunite toate conditiile legale, desi prefectii se rugau de Presedinte, acesta a refuzat sa decreteze starea de urgenta in zonele afectate de inundatii. Nimeni nu a inteles de ce!

In contextul epidemiei in desfasurare azi, actualul Presedinte refuza si el sa decreteze stare de urgenta (desi poate ca aceasta masura ar fi avut efecte… daca intra in vigoare acum vreo 2 saptamani!).

Fara indoiala ca decretarea starii de urgenta e de natura a adanci falii politice deja aflate la nivel de crevasa… dar abia intr-o atare situatie se da un test pentru fortele sanatoase ale unei natiuni!

Legislatia e clara si nu are nimic din echivocul pe care ni-l afiseaza astazi cei aflati “la butoane”:

Constitutia Romaniei - Art. 53 – Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati

"(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii".

Mai mult decat atat, Constitutia nu permite nici adoptarea de ordonante de urgenta in aceasta materie (chiar daca actualul Guvern nu le-ar fi putut da).

Fata de aceasta situatie, in cazuri de reala criza sociala, cand resorturile chiar sociale si economice sunt in pericol de a fi distruse de amenintari de razboi, sau de epidemii, cum este cazul de fata, in lipsa unei legi care sa restranga drepturi cetatenesti, ramane la indemana celor ce sunt chemati vremelnic sa gestioneze aceste plaiuri, un singur instrument – acela al decretarii starii de urgenta (daca situatia devine grava, chiar si a starii de asediu). Si in cazul acesta legea e clara Avem OUG 1/1999, din care spicuiesc:

Art. 1. - Starea de asediu si starea de urgenta sunt masuri exceptionale care se instituie in cazuri determinate de aparitia unor pericole grave la adresa apararii tarii si sigurantei nationale sau a democratiei constitutionale ori pentru prevenirea, limitarea si inlaturarea urmarilor unor dezastre.

Art. 3.- Starea de urgenta reprezinta ansamblul de masuri cu caracter politic, economic, social si de ordine publica, instituit in intreaga tara sau in anumite zone ori in unele unitati administrativ-teritoriale, in urmatoarele situatii:

a) existenta unor amenintari la adresa sigurantei nationale sau democratiei constitutionale, ceea ce face necesare apararea institutiilor statului de drept si mentinerea sau restabilirea starii de legalitate;

b) iminenta producerii ori producerea unor dezastre, ceea ce face necesare prevenirea, limitarea si inlaturarea efectelor acestora.

Art. 4. - Pe durata starii de asediu si a starii de urgenta, proportional cu gravitatea situatiei ce a determinat instituirea acestora si numai daca este necesar, poate fi restrans exercitiul unor drepturi sau libertati fundamentale inscrise in Constitutie, cu acordul ministrului justitiei.

Art. 10. -Starea de asediu sau starea de urgenta se instituie de Presedintele Romaniei prin decret, contrasemnat de primul-ministru si publicat de indata in Monitorul Oficial al Romaniei.

Art. 11. -Decretul de instituire a starii de asediu sau a starii de urgenta se aduce neintarziat la cunostinta populatiei prin mijloacele de comunicare in masa, impreuna cu masurile urgente de aplicare, care intra imediat in vigoare. Decretul se difuzeaza pe posturile de radio si de televiziune, in cel mult doua ore de la semnare, si este retransmis in mod repetat in primele 24 de ore de la instituirea starii de asediu sau de urgenta.

Art. 12. -In termen de cel mult 5 zile de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, Presedintele Romaniei solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate.

Art. 13. - In situatia in care Parlamentul nu incuviinteaza starea instituita, Presedintele Romaniei revoca decretul, masurile dispuse incetandu-si aplicabilitatea.
Art. 14. -Decretul de instituire a starii de asediu sau a starii de urgenta trebuie sa prevada urmatoarele:

a) motivele care au impus instituirea starii;

b) zona in care se instituie;

c) perioada pentru care se instituie;

d) drepturile si libertatile fundamentale al caror exercitiu se restrange, in limitele prevederilor constitutionale si ale art. 4 din prezenta ordonanta de urgenta;
e) autoritatile militare si civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului si competentele acestora;

f) alte prevederi, daca se considera necesare.

Art. 15. - In functie de evolutia situatiilor de pericol, Presedintele Romaniei, cu incuviintarea Parlamentului, poate prelungi durata starii instituite si poate extinde sau restrange aria de aplicare a acesteia.

Art. 16. - (1) Incetarea starii de asediu sau de urgenta are loc la data stabilita in decretul de instituire sau in decretul de prelungire.

(2) In cazul inlaturarii situatiilor de pericol inainte de expirarea termenului stabilit, incetarea aplicarii masurii exceptionale se dispune prin decret.

Nu mai dau citate, cine doreste sa stie ce se intampla intr-o astfel de situatie poate consulta actul normativ. Se impune insa o discutie, raportata si la istoria recenta …

In perioada interbelica se pare ca nu a existat nici o zi in care pe teritoriul Romaniei sa nu fie cel putin un judet in care sa fie declarata stare de urgenta sau stare de asediu. Evident conjuncturi politice ale acelor vremuri de dinainte de razboi duceau la acest abuz de drept - in care unor teritorii li se limitau libertatile cetatenesti pentru a inclina intr-o parte sau alta balanta electorala. Cine este curios poate citi acest studiu - http://www.historica-cluj.ro/…/AnuarHisto…/19_Pintilescu.pdf

Nu m-am aplecat asupra unei analize a decretarii situatiilor de urgenta in perioada comunista, desi banuiesc ca ar fi interesant!

Cert este ca dupa 1989 nici un decident politic nu a apelat la aceasta masura legala. M-am intrebat “de ce?“… sa fie oare grija de democratie aceea care i-a facut pe guvernanti de ieri si de azi sa se abtina de la o astfel de masura fundamental coercitiva? Am sperat ca da… astazi insa…

Astazi insa… observ cum o persoana pe care am considerat-o permanent ca fiind decenta si respectabila (cu meritele sale majore de a fi transformat defunctul 968 in actualul 112, infinit mai bun!) devine vectorul de propagare al unor masuri profund nedemocratice si neconstitutionale; ii reprosez insa acestuia:

- Nu poti restrange drepturile cetatenesti prin ordine ale MAI sau decizii ale unor comitete de urgenta, citite in conferinte de presa … e insa de ascultat discursul public in care se imbina apelul la civism cu masurile punitive ( discutabile juridic) !

- Nu poti pretinde oamenilor sa intre in “autocarantina” si apoi sa ii ameninti ca daca incalca o “auto-masura” sunt sanctionati … e in afara oricarei logici firesti si deci si juridice;

In mod evident apelul la constiinta si civilitate e desuet in lumea de azi, dupa cum speranta ca vei gestiona o situatie de urgenta, fara sa o accepti ca atare (in tot ceea ce legiuitorul a presupus ca defintie, actiune si reactie) e superflua!

In perioade de prosperitate, fiind indestulata, fiinta umana, prin corpurile sale sociale, se apleaca si asupra situatiilor de urgenta. Si edicteaza norme juridice, avand ca punct de referinta momentul sau de bine, acela in care constientizeaza ca cele mai importante sunt libertatile sale civice. Si stabileste, atunci cand ii este bine, si cum sa se comporte atunci cand ii va fi rau, fara sa permita inscaunarea vreunei puteri discretionare sub masca apararii nationale intr-un anume moment de criza!

Azi… negam chiar aceste fundamente ale libertatii noastre! Din doua una – ori situatia e grava, si o cunoastem de mai bine de doua luni, astfel ca trebuia sa instituim starea de urgenta (in litera legii, respectand-o in pasii si limitele sale temporale!) … ori nu e grava… si atunci putem rade de comitetele si comtiile de urgenta! Nu incape cale de mijloc in aceasta chestiune! E oabla sau nu !!!

Si daca ne asumam o stare de urgenta (tardiv! in opinia mea) atunci sa o imbratisam si cu consecintele juridice de care se tem papusarii mondiali – prorogarea termenelor contracuale, atragerea raspunderii asiguratorilor, incidente asupra sectorului bancar .. etc. etc. etc. Legea civila are si limitari ale efectelor contractelor zilnice dintre subiectii sai in situatii temporare! De criza!

Nu cumva tocmai teama de consecintele juridice ale starii de urgenta, care favorizeaza cetateanul si nu “conglomeratul mondial” da frica decidentului politic de a isi asuma o stare necesara???