Exista o fractura evidenta in raportul prezentat, aseara, de ministrul justitiei, Tudorel Toader. Prima parte este o analiza juridica. Este adevarat, nu a functionalitatii, a managementului celor doua parchete, ci a jurispridentei CCR, in special a ultimei sale decizii. Concluzia juridica a Raportului a fost aceea ca decizia a fost corecta! Veti spune ca nu acesta era rolul evaluarii. Si voi aveti dreptate. Oricum, m-am bucurat ca am avut un anumit rol in jurisprudenta CCR. Ambele decizii invocate de ministrul justitiei au fost generate sau au avut legatura cu mine. Nu intru in amanunte acum.

Concluzia CCR din 2008 a fost aceea ca Monica Macovei „si-a facut treaba” in justitie, modificand abuziv o lege, ca sa-i bage la puscarie pe adversarii lui Basescu iar cea din 2009 a aratat ca Basescu a preluat abuziv dosarul meu de la DNA pentru a da aviz de incepere a urmaririi penale, in conditiile in care acesta trebuia sa ajunga la Camera Deputatilor. Sigur, anii din urma au fost mai grei pentru el si, concentrat fiind pe alte probleme din justitie, nu-si mai aduce aminte ce a citit in dosarul meu. Ca sa nu mai repet de atatea ori, fac pariu cu el – o sticla de Lagavulin contra unei sticle de Chivas – ca in dosar nu exista, spre exemplu, niciun denunt din partea Irinei Jianu. Dar nu asta e problema acum.

Spuneam ca exista o fractura in Raport. Prima parte este riguroasa juridic, de fapt o analiza descriere de jurisprudenta si de coerenta constitutionala. A doua parte insa este o concluzie politica, o concluzie de oportunitate. Daca veti revedea emisiunea mea de la Antena 3, cu Mihai Gadea, de acum 10 zile, veti observa ca am anticipat cu exactitate acest deznodamant. Am aratat rolul presiunii externe, rolul MCV, rolul intalnirilor de la Bruxelles, rolul ambasadorului american, rolul protestelor din piata asupra deciziei ministrului.

In timpul asta, PSD si guvernul i-au dat „mana libera” lui Tudorel Toader, lasandu-l de fapt singur sa se bata cu toate aceste forte. Cu alte cuvinte, au ales „pilotul” dar nu i-au dat „un plan de zbor”. Iar acum unii lideri par suparati ca „pilotul” nu s-a transformat in kamikaze.

Este clar, dupa parerea mea, ca dupa externalizarea justitiei din guvern (acceptarea unui ministru tehnocrat care sa „repare” singur legislatia in domeniul justitiei si sa-si aleaga singur secretarii de stat), se contureaza din nou un 'domeniu rezervat' in materia justitiei pentru presedinte, cu alte cuvinte un nou pact de coabitare.

PS sa ne amuzam in perioada urmatoare vorbind despre demnitate in raporturile cu Bruxelles-ul si despre cum am scos noi „vitezele” din Documentul de la Roma, pastrându-i insa obiectivele.

Sursa: adriannastase.ro