Am spus ca ma retrag. Unii au sperat ca asta inseamna o disparitie. Eu le spun ca sunt mult mai hotarat sa scriu si sa vorbesc despre lucruri si momente importante. Fara menajamente.

„Si ce sa vezi: de jur-imprejurul palatului incepu sa creasca un tufis de maracini, ca un gard viu! An de an, maracinisul se inalta tot mai mult si, in cele din urma, cuprinse toti peretii, pana la capriori, ba se mai intinse si pe deasupra, de nu mai puteai vedea palatul defel, nici chiar steagul de pe acoperis.

A mers vestea-n lume despre frumoasa adormita, caci asa o numeau toti pe tanara domnita; si la cate-un rastimp se gasea cate-un fiu de crai care incerca sa strabata prin tufisul de maracini si sa patrunda pana la palat. Dar de razbit n-a razbit nici unul, din pricina ca maracinii se prindeau laolalta ca si cand ar fi avut niste maini ghimpoase si nu-i lasau sa inainteze macar un pas.” - Fragment din basmul Frumoasa din Padurea Adormita.

Am ezitat mult daca sa scriu despre finalul procesului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie privind Afacerea Baneasa. Inca sunt macinat de lucrurile pe care le-am trait in ultimii cinci ani, in cele peste 100 de termene de judecata si cei peste 40.000 de kilometri strabatuti in cautarea Dreptatii. Am ales sa incep cu un fragment din basmul Fratilor Grimm, pentru ca actul de infaptuire a Justitiei a devenit din ce in ce mai mult o poveste buna de spus la gura sobei. Ca unul care a trait de la extazul achitarii la agonia condamnarii cu suspendare nu sunt cel mai echidistant martor a ceea ce se intampla in societatea romaneasca, dar asta nu ma va impiedica sa vorbesc despre legatura intre Dreptate si Oameni. De la cei care o infaptuiesc pana la cei care primesc loviturile de maciuca ale deciziilor.

Dar am ales sa scriu. Cred ca am o datorie fata de oamenii despre care nu ati auzit nimic in ultimele zile, de la Gheorghita Dragomira la Dicu Corina, de la Jecu Nicolae la Stoian Ion, fara sa-i uit vreun moment pe ceilalti oameni condamnati intr-un dosar care a starnit atatea valuri din cauza condamnarii nedrepte a avocatului Robert Rosu, un om despre care nimeni nu poate intelege cum a ajuns in spatele gratiilor.

Multi vorbesc despre “Completul Negru” ca fiind cel care a initiat aceasta cavalcada ciudata a frangerii de destine intr-o decizie care a lasat cu gura cascata nu numai avocatii angajati sa apere interesele clientilor, dar si intreaga suflare juridica care poate citi o sentinta judecatoreasca fara sa aiba obtuzitatea unui Alex Costache sau analfabetismul functional al lui Sabin Borcan (doi pseudo-ziaristi care m-au amenintat pe fata in calitatea lor de interfete ale procurorilor sau ale serviciiilor secrete). In ultimele zile impostura a prins aripi aidoma unei vraje nascocita de unul din Fratii Grimm, scotand din canalele de comunicare ultimii sobolani cibernetici de tipul celor descrisi mai sus.

Eu cred ca este mult mai mult decat atat!

A fost un proces care trebuia sa se termine altfel, dar Cineva a decis ca este nevoie de reabilitarea Unitatii DNA de Elita de la Brasov, ce incasase atatea achitari in ultimele luni cat nu putea sa duca, sa protejeze onoarea nepretuita a Laurei Codruta Kovesi care avizase rechizitoriul intr-o maniera surprinzator de rapida, 12 ore din care daca scadem drumul de Brasov-Bucuresti si retur rezulta ca PreaCinstita citeste in ritmul lui Napoleon, dar mai ales ca un semnal ca vechile tovarasii nu se uita, aidoma mafiei calabreze. Sau ca sa ramanem in sfera fictiunilor istorice, un personaj imaginar numit Ionut Coldea a spus precum Petru Rares, domnitor trecut in rezerva, cel care din viteza calului cu care gonea in exil a transmis un mesaj infidelilor: “Vom fi iarasi ce-am fost si mai mult decat atat!”.

Am responsabilitatea termenilor, a lucrurilor pe care le-am vazut si auzit cu urechile mele, a ceea ce am crezut ca este de bun-simt, dar mai ales a a sperantei ca lucrurile se pot schimba. Astazi va spun ca ele nu mai pot fi indreptate daca acceptam compromisul si mizeria morala, daca credem ca Trecutul poate guverna Justitia, de la Arhiva SIPA la dosarele DIICOT, daca “rezervistii” de tipul lui Ionut Coldea sunt norma care defineste viitorul unei societati.

Imi dau seama ca multi dintre voi nu cred ca aceste lucruri sunt o realitate palpabila in existenta lor, dar ceea ce pot spune cu mana pe inima este ca ne indreptam spre o societate in care Minima Moralia este scrisa nu de catre un stralucit intelectual ca Andrei Plesu, ci de personaje care si-au luat doctoratul la apelul bocancilor. Iar viziunea lor nu va reusi decat sa adoarma si mai adanc Frumoasa Justitie din Padurea Adormita…

Ieri, pe treptele Curtii de Apel s-a auzit murmurul puternic al celor care au decis sa nu puna capul in pamant. Inaintea lor multi au facut asa, sperand ca nu le va fi retezat. Astazi, cred ca toti cei care au ceva de spus trebuie sa iasa din nou in fata si sa rosteasca Adevarul, asa cum le cere nu numai constiinta, ci insasi conditia de om liber. Un moment pe care-l datoram si celor care au murit in Decembrie 1989 strigand: Libertate!

Mai ales ca fiind in zilele dinaintea Nasterii Mantuitorului, ne putem pune in suflet cuvintele pline de intelepciune rostite de El: “Veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.”

Preluare de pe evz.ro