Lumea Justitiei prezinta o hotarare judecatoreasca inedita: onorabila din punct de vedere uman, insa cu unele semne de intrebare din punct de vedere juridic. Nu noi ridicam semnele de intrebare, ci insasi una dintre cele trei judecatoare din complet, care a facut opinie separata.

Ne referim la o incetare a procesului penal cu un temei rar intalnit in practica judiciara. Este vorba despre art. 16 alin. 1 lit. h din Codul de procedura penala: „exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege”.

Joi, 30 mai 2024, judecatoarele Georgiana-Rodica Farcas-Hingan (foto 1) si Codruta Alb (foto 2) de la Curtea de Apel Cluj au dispus incetarea procesului penal fata de pictorul Matei Pacurar (foto 5), pe care DIICOT l-a trimis in judecata pentru trafic international de droguri si detinere de droguri de mare risc. Acuzatiile suna periculos, insa realitatea nu este nici pe departe asa: in 2019, artistul a adus din Argentina cateva frunze de coca pentru a le picta. Pacurar nu doar ca si-a recunoscut fapta, dar el insusi a declarat materia vegetala la intrarea in Romania, pe Aeroportul Otopeni. Asadar, beneficia de toate circumstantele atenuante.

Cu toate acestea, modul in care sunt formulate noul Cod penal si noul Cod de procedura penala leaga la maini judecatorii, constrangandu-i ca in astfel de cazuri sa pronunte pedepse cu executare, chiar daca inculpatul nu are nicio legatura cu lumea interlopa. In asemenea situatii, exista doua modalitati de calcul a pedepselor, iar ambele au ca rezultat condamnari de peste 3 ani – asadar, inchisoare cu executare. (Gasiti la final toate episoadele serialului „Matei Pacurar”.)

Iata minuta deciziei nr. 901/2024 din dosarul nr. 2259/117/2019:

„In baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, admite apelurile declarate in cauza de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Cluj si inculpatul Pacurar Matei impotriva sentintei penale nr. 340/2020, pronuntate de Tribunalul Cluj la data de 13.11.2020 in dosar nr. 2259/117/2019, pe care o desfiinteaza in parte, sub aspectul solutiei de condamnare a inculpatului la pedeapsa inchisorii si, rejudecand cauza:

Inlatura aplicabilitatea in cauza a prevederilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedura penala. In temeiul art. 396 alin. 1 si 6 C.proc.pen. cu ref. la art. 16 alin. 1 lit. h) C.proc.pen. si art. 14 din Legea nr. 143/2000, inceteaza procesul penal fata de inculpatul Pacurar Matei, sub aspectul comiterii infractiunilor de introducere in tara de droguri de mare risc (trafic international de droguri), prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, si detinere de droguri de mare risc, fara drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a retinerii cauzei speciale de nepedepsire.

Mentine dispozitiile sentintei penale apelate care nu contravin prezentei. In baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheluielile judiciare ocazionate de solutionarea apelurilor declarate in cauza raman in sarcina statului.

Definitiva. Pronuntaza azi, data de 29 mai 2024, prin punerea solutiei la dispozitia participantilor prin intermediul grefei Curtii. Cu opinie separata in ceea ce priveste incidenta cauzei de nepedepsire prevazute de art. 14 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, republicata, in cazul inculpatului PM in raport de infractiunile de trafic international de droguri, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 si detinere de droguri de mare risc, fara drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000”.

Instanta s-a legat de ambiguitatea din Legea antidrog

Atentie: este vorba despre nepedepsire (art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedura penala), nu despre neimputabilitate (art. 16 alin. 1 lit. d teza a II-a CPP). Daca motivele de neimputabilitate sunt reglementate explicit de Codul penal (la art. 23-31), nu acelasi lucru se poate spune despre cauzele de nepedepsire, care sunt continute atat in norma generala (Codul penal), cat si in norme speciale (in cazul nostru, Legea 143/2000. Cauzele de nepedepsire sunt acele pasaje legale care contin sintagma „nu se pedepseste” (cu referire la o fapta sau la o persoana).

Revenind la dosarul pictorului: judecatoarele Hingan si Alb au invocat drept cauza de nepedepsire articolul 14 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri: „Nu se pedepseste persoana care a comis una dintre infractiunile prevazute la art. 2-9 (n.r. trafic de droguri, detinere, fabricare etc.) si care, mai inainte de a fi inceputa urmarirea penala, denunta autoritatilor participarea sa la comiterea infractiunii, contribuind astfel la identificarea si tragerea la raspundere penala a autorului sau a celorlalti participanti”.

Concret, cele doua magistrate au interpretat in sens larg notiunea de „autor” din pasajul de mai sus, considerand ca ea trebuie sa-l includa pe autorul autodenuntului – mai ales daca vorbim despre infractiuni la comiterea carora participa o singura persoana (adica autorul nu are co-autori, complici sau instigatori).

De asemenea, Georgiana Farcas-Hingan si Codruta Alb au remarcat ca autodenuntul a fost facut de bunavoie, nu ca urmare a iminentei unui control vamal. (De altfel, in lipsa autodenuntului, un asemenea control nu avusese loc pe aeroportul din Anglia, unde avionul facuse escala.) Or, din moment ce nici macar un control vamal nu era iminent, este evident ca nu se pune problema ca inceperea urmaririi penale sa fi fost iminenta in momentul autodenuntului, detaliaza CA Cluj.

„Inculpatul s-a autodenuntat inainte ca fapta sa fie descoperita sau sa existe date certe ca ar fi fost constatate infractiunile privind regimul drogurilor, inculpatul contribuind la identificarea si tragerea la raspundere penala a autorului acestor infractiuni”, puncteaza autoarele opiniei majoritare, retinand astfel sustinerile aparatorilor lui Matei Pacurar. Este vorba despre avocatii Gheorghita Mateut (foto 3) si Roxana Onea (foto 4).

Opinie separata: autodenuntul nu este cauza de nepedepsire

Pana la 16 februarie 2024, completul, completul era alcatuit din judecatoarele Georgiana Farcas-Hingan si Simina Corlateanu. Cele doua nu s-au pus de acord asupra solutiei, motiv pentru care in completul de divergenta a intrat magistrata Codruta Alb, care a inclinat balanta in favoarea incetarii procesului penal pe motiv de existenta a unei cauze de nepedepsire.

Lumea Justitiei prezinta atat opinia majoritara, cat si pe cea separata. Dupa cum veti vedea mai jos, judecatoarea Alb argumenteaza ca autodenuntul nu ar trebui sa fie considerat cauza de nepedepsire in cazul infractiunilor cu droguri avand un singur autor (si niciun co-autor, complice sau instigator).

In caz contrar, s-ar ajunge in situatia in care un infractor periculos sa scape doar pentru ca a actionat de unul singur si s-a denuntat inainte de inceperea urmaririi penale. De asemenea, ne-am putea confrunta cu infractiuni avand mai multi autori, dar autodenuntul doar cu privire la propria persoana si cu omiterea celorlalti autori sa blocheze tragerea la raspundere a acestora.

CCR ar fi putut rezolva problema mult mai simplu, dar s-a spalat pe maini

Amintim ca subiectul a ajuns in spatiul public inca din martie 2021, cand Curtea de Apel Cluj a publicat exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu in acest dosar de catre judecatoarele Monica Nicola si Livia-Marcela Mango de la Curtea de Apel Cluj (intre timp pensionate). Concret, completul de la acea vreme reclama ca actualul Cod penal – spre deosebire de cel anterior, valabil intre 1969 si 2014 – nu permite coborarea sub limitele speciale de pedeapsa, chiar daca exista circumstante atenuante. In cazul concret al pictorului, circumstantele constau in faptul ca inculpatul nu este nici pe departe vreun interlop si nu doar ca si-a recunoscut fapta, dar s-a si autodenuntat.

In schimb, Curtea Constitutionala a Romaniei a respins exceptia CA Cluj cu o motivare sub orice critica, CCR pretinzand ca problema este una strict de oportunitate. Altfel spus: este strict treaba Parlamentului daca introduce sau nu in actualul Cod penal posibilitatea ca instantele sa coboare sub limitele speciale de pedeapsa, dupa modelul fostului CP.

Redam opinia majoritara a judecatoarelor Farcas-Hingan si Alb:

„In urma exercitarii controlului judecatoresc propriu efectuat de instanta de apel, se retine ca prima instanta a retinut o stare de fapt corecta sub aspectul acuzatiilor penale aduse inculpatului Pacurar Matei, astfel:

Prin rechizitoriul emis la data de 24.06.2019 in dosarul nr. 68D/P/2019 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Cluj a fost trimis in judecata inculpatul Pacurar Matei, pentru savarsirea infractiunilor de introducere in tara, fara drept, de droguri de mare risc, prev. art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, si detinere de droguri de mare risc fara drept, prev. art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) din Codul penal.

Piesele probatorii ale cauzei furnizate de mijloacele de proba administrate, cu referire directa la procesul-verbal de constatare din data de 18.02.2019, intocmit de agentul de politie de frontiera (f. 4 d.u.p.), declaratia olografa a numitului Pacurar Matei (f. 5 d.u.p.), dovada din data de 18.02.2019 (f. 7 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 3907192/26.02.2019 (f. 16-19 d.u.p.), raportul de evaluare intocmit de Agentia Nationala Antidrog – Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Cluj (f. 60-61 d.u.p.), declaratiile inculpatului Pacurar Matei, date in cauza in calitatile procesuale de suspect si inculpat, atesta in mod cert ca, in data de 18.02.2019, inculpatul Pacurar Matei, calatorind cu avionul pe ruta Argentina-Romania, a introdus in Romania prin punctul de trecere al frontiere de stat din cadrul Aeroportului International Avram Iancu din Cluj-Napoca, fara drept, cantitatea de 35,7 grame frunze de coca, iar apoi a detinut fara drept pentru consum propriu, aceeasi cantitate de frunze de coca, pana in momentul ridicarii de catre organele politiei de frontiera.

Aceasta activitate are caracter ilicit din perspectiva legislatiei interne, substantele identificate in bagajul de calatorie constituie droguri de mare risc, in deplin acord cu cele statuate la prima instanta prin hotararea apelata, iar conduita inculpatului, documentata in speta, prezinta relevanta din perspectiva incriminarilor de la art. 3 alin. 2 si art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

Astfel, activitatea concret retinuta mai-sus si realizata de inculpat realizeaza tipicitatea obiectiva si subiectiva a infractiunilor de introducere in tara de droguri de mare risc (trafic international de droguri), prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, si detinere de droguri de mare risc, fara drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Legat de temeinicia acuzatiilor penale aduse inculpatului, Curtea retine, in esenta, ca prima instanta, in cuprinsul hotararii apelate, a realizat un amplu examen al intregului material probatoriu al cauzei, cercetand cu atentie puterea probatorie a fiecarui mijloc de proba si a expus in mod judicios rationamentul logico-judiciar ce a stat la baza formarii convingerii primei instante in sensul existentei activitatii infractionale si a vinovatiei inculpatului. Ne insusim in intregime considerentele avute in vedere de primul judecator in cuprinsul sentintei apelate relative la existenta infractiunilor si vinovatia inculpatului.

Suplimentar, Curtea retine urmatoarele:

Inculpatul Pacurar Matei a recunoscut comiterea faptelor privite in materialitatea lor, insa a incercat sa acrediteze ideea ca nu cunostea caracterul de ilicit al produselor introduse in tara, neavand reprezentarea ca ele constituie droguri de mare risc, precum si ca substantele in discutie nu erau destinate consumului, ci derularii unei activitati artistice pe teritoriul Romaniei. Strans legat de aceste aparari ale inculpatului, Curtea retine ca activitatea inculpatului capata relevanta penala, conform legii nationale, de la momentul patrunderii aeronavei cu care inculpatul calatorea in spatiul aerian al Romaniei, aspect transat de Curte prin incheierea din data de 05.12.2022, prin care a respins ca neintemeiata cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de inculpatul Pacurar Matei (cu trimitere expresa la considerentele ce stau la baza pronuntarii acesteia).

Inculpatul Pacurar Matei este cunoscut cu un istoric de consum ocazional de droguri, aspect care rezulta din raportul de evaluare intocmit de Agentia Nationala Antidrog – CPECA Cluj (f. 60-61 d.u.p.), ce se coroboreaza cu declaratiile inculpatului care a admis ca in trecut a consumat ocazional droguri de risc si de mare risc.

Inculpatul Pacurar Matei a consumat prin fumare si in scop recreativ acelasi tip de substante pe teritoriul Argentinei, tara de provenienta a substantelor cu relevanta pentru prezenta cauza. Aceste substante au fost descoperite asupra inculpatului cu prilejul controlului realizat de organele politiei de frontiera. Fiind descoperite asupra inculpatului aceste droguri de mare risc (frunze de coca), inculpatul, la debutul anchetei penale, nu a oferit motive plauzibile cu privire la motivul detinerii. De altfel, pe parcursul procesului penal, inculpatul a sustinut ca aceste substante stupefiante nu erau destinate consumului, ci integrarii acestora in cuprinsul unor opere de arta (picturi) realizate de acesta. Aceste aparari sunt lipsite de relevanta din dublu considerent. In primul rand, in speta, este dovedit faptul detinerii ilicite a substantelor. In al doilea rand, inculpatul nu a reusit sa probeze imprejurarea ca aceste substante erau destinate realizarii unei activitati artistice.

Toate aceste aparari ale inculpatului care tind sa conduca la retinerea unei cauze de neimputabilitate, in conditiile art. 30 din Codul penal, sunt de neprimit. Curtea retine, in deplin consens cu cele statuate la fond, ca inculpatul cunostea caracterul ilicit al substantelor transportate si introduse in tara, acestea erau destinate, cel mai probabil, consumului, iar activitatea ilicita concret derulata realizeaza tipicitatea obiectiva si subiectiva a infractiunilor de introducere in tara de droguri de mare risc (trafic international de droguri), prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, si detinere de droguri de mare risc, fara drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind comise cu intentie eventuala (intentie indirecta).

In dezacord cu alegatiile apararii, eroarea la care se face trimitere este, in realitate, una de drept, si poarta asupra naturii drogului descoperit asupra inculpatului ca fiind de risc sau de mare risc (conform calificarii legiuitorului realizate in cuprinsul tabelelor-anexa la Legea nr. 143/2000), nu este de natura, in circumstantele spetei, sa inlature de plano caracterul ilicit al faptelor comise. In acord cu prevederile art. 30 alin. 4 din Codul penal, prevederile alin. 1-3 (eroarea asupra tipicitatii) se aplica in mod corespunzator si in cazul necunoasterii unei dispozitii legale extrapenale. Din interpretarea per a contrario a acestui text normativ, rezulta fara echivoc faptul ca eroarea nu se aplica in cazul necunoasterii unei norme legale penale, cu intelesul de la art. 173 C.pen. In consecinta, este corecta concluzia primei instante in sensul ca eroarea asupra tipicitatii nu este permisa de legiuitor, iar inculpatul nu se poate apara de raspunderea penala prin simplu fapt al necunoasterii legii penale.

In consecinta, activitatea concret derulata de inculpat si documentata in cauza realizeaza tipicitatea obiectiva si subiectiva a celor doua incriminari, constituie infractiuni si nu exista probe pe baza carora sa poata fi retinute vreuna dintre cauzele generale de neimputabilitate prevazute de Codul penal roman.

Prin apelul Ministerului Public – DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj, se critica hotararea primei instante din perspectiva legalitatii retinerii in beneficiului inculpatului Pacurar Matei a prevederilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen., fapt ce a condus la dozarea pedepselor principale in afara limitelor speciale ale pedepsei inchisorii, astfel cum ele sunt prevazute in textele de incriminare. In esenta, s-a argumentat faptul ca inculpatul nu a solicitat judecarea cauzei in procedura abreviata de recunoastere a vinovatiei, negand aspectele retinute prin actul de sesizare privitoare la vinovatie, respectiv la latura subiectiva din continutul infractiunilor.

Curtea retine ca fiind intemeiat demersul procesual al Ministerului Public, astfel:

Examinandu-se actele si lucrarile dosarului primei instante, Curtea constata ca, in fata Tribunalului Cluj, in cadrul sedintei de judecata din data de 17.06.2020, dupa citirea actului de sesizare, inculpatul a precizat ca nu doreste sa fie judecat in procedura simplificata si ca solicita administrarea de probe suplimentare.

Potrivit art. 396 alin. (10) teza a II-a din C.p.p. (2), 'cand cererea inculpatului ca judecata sa aiba loc in aceste conditii a fost respinsa, (...) iar instanta retine aceeasi situatie de fapt ca cea recunoscuta de catre inculpat, in caz de condamnare sau amanare a aplicarii pedepsei, limitele de pedeapsa prevazute de lege in cazul pedepsei inchisorii se reduc cu o treime'.

Pentru a se retine beneficiul substantial amintit, este imperios necesar ca la debutul cercetarii judecatoresti inculpatul sa recunoasca in mod expres si neconditionat acuzatia penala in intregime ori, dupa solicitarea aplicarii procedurii simplificate respinse de instanta, in cuprinsul hotararii finale sa fie retinuta aceeasi stare de fapt ca si cea recunoscuta de inculpat.

In cauza, inculpatul nu se afla in niciuna din ipotezele amintite, in contextul in care, pe de-o parte, nu a solicitat formal aplicarea procedurii abreviate in limine litis (in termenul legal), iar pe de alta parte, starea de fapt conturata in cuprinsul rechizitoriului este confirmata de piesele probatorii ale cauzei pentru care nu a existat o pozitie procesuala de recunoastere integrala din partea inculpatului.

Strans legat de acest aspect, al temeiniciei acuzatiilor si al realizarii tipicitatii obiective a infractiunii, este lipsita de relevanta pozitia inculpatului adopata cu prilejul controlului din aeroport, in sensul ca din proprie initiativa a denuntat detinerea unor substante ilicite. Aceasta imprejurare se impune a fi analizata de instanta doar pe temeiul art. 14 din Legea nr. 143/2000, care reglementeaza o cauza de nepedepsire speciala, pe care Curtea o va analiza distinct in cele ce urmeaza.

Ca atare, legiuitorul a prevazut expres ca, pentru a se reduce cu o treime limitele de pedeapsa prevazute de lege, este necesara, ca si conditie prealabila si indispensabila, manifestarea de vointa a inculpatului in sensul ca doreste sa uzeze de procedura simplificata. Astfel fiind, in lipsa unei solicitari exprese de aplicare a procedurii simplificate si in absenta unei recunoasteri integrale si neconditionate a tuturor acuzatiilor penale ce formeaza obiectul judecatii, apare ca fiind nelegala retinerea in sentinta apelata si in beneficiul inculpatului a prevederilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. Ca urmare a evocarii fondului cauzei in apelul Ministerului Public, Curtea va inlatura aplicabilitatea in speta a prevederilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen.

In schimb, apelul inculpatului Pacurar Matei vizeaza, dincolo de temeinicia acuzelor penale, si existenta cauzei speciale de nepedepsire prev. de art. 14 din Legea nr. 143/2000, motivat de faptul ca ulterior comiterii infractiunilor amintite si anterior inceperii urmaririi penale in cauza, inculpatul a denuntat autoritatilor de frontiera comiterea acestora infractiuni, in contextul in care din proprie initiativa a relatat ca detine in bagajul de calatorie substante psihotrope – frunze de coca.

Sub acest aspect, Curtea, in urma examenului propriu realizat, pe baza probelor administrate in cauza si in temeiul propriei interpretari si aplicari a prevederilor art. 14 din Legea nr. 143/2000, retine urmatoarele:

In conformitate cu art. 14 din Legea nr. 143/2000, 'nu se pedepseste persoana care a comis una dintre infractiunile prevazute la art. 2-9 si care, mai inainte de a fi inceputa urmarirea penala, denunta autoritatilor participarea sa la comiterea infractiunii, contribuind astfel la identificarea si tragerea la raspundere penala a autorului sau a celorlalti participanti'.

Desi aceasta cauza de nepedepsire a fost invocata in cursul judecatii in prima instanta, aceasta a respins apararea invocata, considerand ca pentru a putea vorbi despre incidenta acestei cauze de nepedepsire trebuie indeplinite urmatoarele conditii: a) persoana sa comita una dintre infractiunile prevazute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000; b) sa nu fi fost inceputa urmarirea penala; c) sa denunte participarea sa la comiterea infractiunii; d) sa existe o participare la comiterea infractiunii; e) sa contribuie prin denuntare la identificarea si tragerea la raspundere penala a autorului sau a celorlalti participanti.

Asa cum s-a retinut si la fond, pe baza de probe furnizate de declaratia martorului Cusnir Sebastian (f. 56-57, dosar instanta fond), ce se coroboreaza cu declaratiile inculpatului date in cauza, rezulta, in mod neechivoc, ca, ajuns la controlul de frontiera (inainte sa ridice bagajul de cala), agentul de politie de frontiera Cusnir Sebastian l-a intrebat pe inculpatul Pacurar Matei daca are ceva de declarat, context in care inculpatul a afirmat ca are in bagaj niste frunze de coca pe care le-a achizitionat din Argentina. Ulterior, inculpatul a fost supus unul control corporal si al bagajelor. In bagajul de cala au fost gasite cele 4 pungulite continand frunzele de culoare verde uscata. Cele patru pungulite au fost ridicate de catre politistii de frontiera, constatandu-se, pe baza probelor stiintifice ale cauzei obtinute ulterior in cursul anchetei penale, ca reprezinta droguri de mare risc.

In acord cu sustinerile apararii, Curtea retine ca acest control realizat in cadrul aeroportului nu a avut caracter iminent, el fiind efectuat in baza declaratiei inculpatului. Concluzia se impune intrucat, pe de-o parte, inculpatul a tranzitat teritoriul mai multor state (zborul fiind unul cu escala), drogurile nefiind descoperite la controalele efectuate, iar pe de alta parte, plasate in partea superioara a bagajului de calatori, aceste substante puteau fi usor descoperite, controlul lucratorului politiei de frontiera fiind realizat doar ca urmare a declaratiei inculpatului. Contrar statuarilor primei instante si in dezacord cu sustinerile reprezentantului Ministerului Public, controlul bagajelor calatorilor in cadrul punctului de trecere a frontierei a avut, in circumstantele spetei, un caracter aleatoriu.

Din aceasta ultima perspectiva, instanta de apel retine ca inculpatul s-a autodenuntat inainte ca fapta sa fie descoperita sau sa existe date certe ca ar fi fost constatate infractiunile privind regimul drogurilor, inculpatul contribuind la identificarea si tragerea la raspundere penala a autorului acestor infractiuni.

Curtea retine ca textul art. 14 reglementeaza o cauza de nepedepsire speciala in cazul comiterii infractiunilor de la art. 2-9, in acord cu cele expuse mai sus, continutul articolului fiind redat integral in cuprinsul paragrafelor ce preced.

Restrangerea aplicabilitatii acestui text normativ si retinerea cauzei de nepedepsire doar in ipotezele in care exista participatie penala in sensul art. 174 Cod penal corob. cu art. 46 alin. 2, art. 47 si art. 48 C.pen. (coautorat, instigare si complicitate) cu privire la savarsirea uneia dintre infractiunile expres prevazute echivaleaza cu neaplicarea legii in ipoteza infractiunilor comise de autor in ipoteza in care sunt comise infractiunile de la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000. Aceasta orientare jurisprudentiala ce are ca efect restrangerea aplicabilitatii acestei cauze speciale de nepedepsire constituie in fapt o golire de continut a textului legal si o neaplicare a legii, mai cu seama ca unele variante normative ale infractiunilor de la art. 2-9 se comit in persoana proprie si exclud comiterea lor in formele participatiei penale propriu-zise. Or, interpretarea unui text legal trebuie realizata in asa fel incat sa produca efecte si sa asigure un tratament juridic egal si nediscriminatoriu in fata legii. Aspectele semnalate de acuzare si aparare tin de modul de interpretare si aplicare a textului art. 14 din Legea nr. 143/2000, si nu de conformitatea acestuia cu dispozitiile legii fundamentale (Constitutia Romaniei).

Curtea isi insuseste opinia apararii potrivit careia textul art. 14, privitor la cauza speciala de nepedepsire, ar trebui interpretat dincolo de litera sa, avand in vedere ca printr-o interpretare restransa se creeaza o discriminare nepermisa in fata legii. In acceptiunea legii, nu este limitata in mod expres aplicabilitatea textului la infractiunile comise in participatie penala, aspect care, de altfel, rezulta in mod expres din chiar cuprinsul art. 14, potrivit caruia 'nu se pedepseste persoana care a comis una dintre infractiunile prev. de art. 2-9 si care, mai inainte de a fi inceputa urmarirea penala, denunta autoritatilor participarea sa la comiterea infractiunii, contribuind astfel la identificarea si tragerea la raspundere penala a autorului'.

Ca atare, un autor unic, din punct de vedere penal, el este participant al propriei sale fapte, contribuind astfel la propria sa tragere la raspundere penala. Cu alte cuvinte, autodenuntul, care vizeaza propria persoana a denuntatorului, nu poate fi exclus din sfera de aplicare a acestui text legal, asa cum s-a aratat deja.

Prin urmare, Curtea retine ca in favoarea inculpatului Pacurar Matei se impune a fi retinuta cauza speciala de nepedepsire prev. de art. 14 din Legea nr. 143/2000, in ceea ce priveste comiterea ambelor infractiuni pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului – introducere in tara de droguri de mare risc (trafic international de droguri), prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, si detinere de droguri de mare risc, fara drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar in cadrul apelului inculpatului si urmare a desfiintarii integrale a sentintei apelate, pe temeiul art. 396 alin. 1 si 6 C.proc.pen. cu ref. la art. 16 alin. 1 lit. h) C.proc.pen. si art. 14 din Legea nr. 143/2000, va fi dispusa o solutie de incetare a procesului penal.

Curtea retine ca fiind ramasa fara obiect analiza privitoare la incidenta dispozitiilor privitoare la prescriptia raspunderii penale, in ceea ce priveste comiterea infractiunii de la art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, fiind prioritara pronuntarea unei solutii de incetare pe temeiul procesual amintit, intrucat este incidenta o cauza speciala de nepedepsire, fata de temeiul de la art. 16 alin. 1 lit. f) C.proc.pen., intrucat prescriptia raspunderii penale constituie o cauza generala de inlaturare a raspunderii penale.

Curtea retine ca activitatea ilicita a inculpatului realizeaza continutul constitutiv al celor doua infractiuni, motiv pentru care este corecta dispozitia primei instante dispuse in baza art. 112 alin. (1) lit. b) si lit. f) din C.p. si art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privitoare la confiscarea speciala.

In consecinta, se va mentine dispozitia privitoare la confiscarea speciala a cantitatilor de 29,5 grame, respectiv 5 grame frunze de coca, ridicate si sigilate cu sigiliul MAI 18810, ramase in urma analizelor chimice de laborator, depuse la IGPR – DCJSEO, conform dovezii seria / nr. CJ-DR-900122.

In lumina considerentelor ce preced si in baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, Curtea va admite apelurile declarate in cauza de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Cluj si inculpatul Pacurar Matei impotriva sentintei penale nr. 340/2020, pronuntatea de Tribunalul Cluj la data de 13.11.2020 in dosar nr. 2259/117/2019, pe care o va desfiinta in parte, sub aspectul solutiei de condamnare a inculpatului la pedeapsa inchisorii si, rejudecand cauza:

Va inlatura aplicabilitatea in cauza a prevederilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedura penala.

In temeiul art. 396 alin. 1 si 6 C.proc.pen. cu ref. la art. 16 alin. 1 lit. h) C.proc.pen. si art. 14 din Legea nr. 143/2000, va dispune incetarea procesului penal fata de inculpatul Pacurar Matei (...), sub aspectul comiterii infractiunilor de introducere in tara de droguri de mare risc (trafic international de droguri), prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, si detinere de droguri de mare risc, fara drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Va mentine dispozitiile sentintei penale apelate care nu contravin prezentei.

In baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheluielile judiciare ocazionate de solutionarea apelurilor declarate in cauza vor ramane in sarcina statului”.

Prezentam opinia separata a judecatoarei Corlateanu:

„Cu opinie separata in ceea ce priveste incidenta cauzei de nepedepsire prevazute de art. 14 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, republicata, in cazul inculpatului Pacurar Matei in raport de infractiunile de trafic international de droguri, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 si detinere de droguri de mare risc, fara drept, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

In dezacord cu opinia majoritara, apreciez ca nu poate beneficia de cauza de nepedepsire denuntatorul care nu face parte dintr-o pluralitate de infractori, astfel incat denuntul se refera exclusiv la propriile sale fapte, pentru urmatoarele argumente:

Potrivit art. 14 din Legea nr. 143/2000, 'nu se pedepseste persoana care a comis una dintre infractiunile prevazute la art. 2-9 din aceasta lege si care, mai inainte de a fi inceputa urmarirea penala, denunta autoritatilor participarea sa la comiterea infractiunii, contribuind astfel la identificarea si tragerea la raspundere penala a autorului sau a celorlalti participanti'.

Expresia 'autorului sau a celorlalti participanti' din finalul art. 14 din Legea nr. 43/2000 se coreleaza cu dispozitiile Codului penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, in conceptia caruia autorul nu mai este considerat participant la savarsirea infractiunii (in acest sens, se observa titlul capitolului VI 'Autorul si participantii', prevederile art. 174 Cod penal, potrivit carora 'prin savarsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora in calitate de coautor, instigator sau complice', art. 49 'pedeapsa in cazul participantilor', art. 50 '(1) Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti. (2) Circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra autorului si a participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut' etc.).

In materia indicarii participantilor la comiterea unei infractiuni, spre deosebire de vechea reglementare (art. 144 din Cod penal de la 1969), in cadrul dispozitiilor art. 174 Cod penal nu mai este mentionat autorul, facandu-se referire explicita, in schimb, la coautor. Asadar, autorul nu mai este considerat participant la comiterea faptei pe care el o savarseste in mod nemijlocit, conceptul de 'participant' putand fi intrebuintat doar in ipoteza persoanelor care se asociaza la comiterea faptei, avand fie contributii secundare in raport de cea a autorului (instigator, complice), fie contributii echivalente in ipoteza in care mai multe persoane executa impreuna, nemijlocit, fapta (coautori).

Aceasta optiune de legiferare rezulta si din analiza comparativa a textului de lege, anterior intrarii in vigoare a noului Cod penal si a republicarii la data de 06 martie 2014 a Legii nr. 143/2000 (prin Legea nr.187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal).

Astfel, in forma propusa in proiectul de lege si in forma adoptata pana la momentul republicarii Legii nr. 143/2000, cauza de nepedepsire in discutie era prevazuta la art. 15 sub urmatoarea forma:

'Nu se pedepseste persoana care, mai inainte de a fi inceputa urmarirea penala, denunta autoritatilor competente participarea sa la o asociatie sau intelegere in vederea comiterii uneia dintre infractiunile prevazute la art. 2-10, permitand astfel identificarea si tragerea la raspundere penala a celorlalti participanti'.

Expresia 'participarea sa la o asociatie sau intelegere in vederea comiterii' din fosta reglementare este in acord cu cele din cuprinsul art. 7 si 8 din Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, pana la momentul intrarii in vigoare a art. 367 din noul Cod penal, privind infractiunea de constituire a unui grup infractional organizat.

Asadar, consider ca aceasta cauza de nepedepsire a fost edictata inca de la inceput in scopul descoperirii rapide si eficace a tuturor persoanelor (autor sau participant) care au comis una sau mai multe fapte incriminate de art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, in anumite conditii expres prevazute in textul de la art. 14.

Pe langa conditia ca autoritatile sa nu fi cunoscut anterior (prin alte mijloace legale de sesizare) faptele denuntate (dintre cele prevazute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000), sunt necesare si indeplinirea cumulativa a urmatoarelor:

1. existenta unei pluralitati de infractori (a mai multor persoane care sa fi avut o contributie in activitatea infractionala) la comiterea unei singure infractiuni dintre cele prevazute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000;

2. conduita proactiva pe care trebuie sa o adopte denuntatorul pentru a beneficia de aceasta cauza de impunitate, in sensul de a facilita identificarea si tragerea la raspundere penala a celorlalte persoane implicate (si nu a propriei persoane).

Astfel, acesta poate contribui la identificarea autorului (posibil doar atunci cand denuntatorul are calitatea de participant) sau a unui participant (indiferent de calitatea denuntatorului in cadrul pluralitatii de infractori).

In interpretarea contrara, respectiv a faptului ca nu este necesar ca denuntatorul sa contribuie la identificarea altor persoane care au participat la comiterea infractiunii denuntate, prevederea unei astfel de conditii in textul de la art. 14 ar fi de prisos, fiind evident ca persoana care formuleaza un denunt este implicit identificata si s-ar ajunge la un nonsens: 'nu se pedepseste persoana (...) contribuind astfel la tragerea la raspunderea penala' a propriei persoane (cauza de nepedepsire exclude tragerea la raspundere penala).

Daca legiuitorul ar fi dorit sa aplice cauza de nepedepsire si in cazul infractiunilor cu autor unic, o astfel de conditie nu si-ar fi mai fi avut ratiunea, fiind suficienta o prevedere similara celei de la art. 290 alin. (3) Cod penal (respectiv, restrangerea reglementarii la 'nu se pedepseste persoana care a comis una dintre infractiunile prevazute la art. 2-9 din aceasta lege si care, mai inainte de a fi inceputa urmarirea penala, denunta autoritatilor comiterea infractiunii').

Este adevarat faptul ca in practica exista foarte multe situatii in care infractiunile prev. la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 nu au fost comise de o pluralitate de infractori, ceea ce semnifica excluderea autorilor de la cauzele de nepedepsire in cazul in care acestia s-ar autodenunta anterior inceperii urmaririi penale, insa acest fapt nu reprezinta o discriminare fata de situatiile in care astfel de pluralitati exista.

Cauzele de nepedepsire sunt prevazute de lege in situatii exceptionale, precum acela de a descoperi adevarul judiciar (in cazul infractiunilor contra infaptuirii justitiei – art. 266 alin. (3) Cod penal, art. 268 alin. (3) Cod penal, art. 273 alin. (3) etc.), in cazul in care interesul primordial consta in recuperarea prejudiciului (exemplu art. 10 alin. 1 ind. 1 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale), pecum si in vederea descoperirii de fapte sau contributii ale altor persoane la comiterea unei fapte penale grave sau care in alte circumstante ar fi greu de descoperit, fiind vorba despre medii greu accesibile (precum in cazul infractiunilor de coruptie – art. 290 alin. 3 Cod penal sau 292 alin. 2 Cod penal sau de trafic de droguri – art. 14 din Legea nr. 143/2000).

In cazul infractiunilor de trafic de droguri, interesul legiuitorului a fost de a destructura retelele (organizate sau nu) de infractori (ceea ce, evident, imprima o gravitate sporita infractiunilor), in schimbul impunitatii oferite persoanelor care se autodenunta si, in acelasi timp, contribuie la identificarea si tragerea la raspundere penala a celorlate persoane, care altfel ar ramane in campul infractional si ar continua sau perfectiona modul de operare.

In interpretarea contrara, aceasta prevedere ar putea reprezenta o incurajare a fenomenului infractional reprezentat de traficul de droguri, avand in vedere posibilitatea ca orice persoana care a comis o infractiune de trafic si cunoaste ca fapta sa ar putea fi descoperita sa se autodenunte, dupa care sa continue sa comita astfel de infractiuni (exemplu: o persoana se autodenunta in mod periodic cu privire la introducerea in tara si vanzarea unor cantitati considerabile de droguri, cunoscand ca astfel nu va putea fi trasa la raspundere penala).

Alte persoane s-ar putea autodenunta nu din motive de constientizare a gravitatii faptelor sau ca urmare a desistarii, ci conjunctural (exemplu, pentru a nu risca sa fie denuntat de catre o alta persoana care ii cunoaste activitatea infractionala si care a fost arestata de organele de politie, in contextul in care aceasta din urma ar avea interesul de a beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevazuta de art. 15 din Legea nr. 143/2000). De asemenea, o persoana care a fost prinsa in flagrant si cunoaste ca exista posibilitatea ca urmarirea penala sa se extinda si cu privire la alte fapte comise anterior ar avea, in mod evident, interesul sa se autodenunte, cunoscand ca astfel nu va putea fi trasa la raspundere penala cu privire la acele fapte. Nu in ultimul rand, nu este justificat ca o persoana care denunta si ajuta la tragerea la raspunderea penala a persoanei de la care a cumparat anterior drogurile (in contextul prinderii in timp ce vindea o parte din cantitatea respectiva altor consumatori) sa beneficieze doar de reducerea cu jumatate a limitelor de pedeapsa pentru infractiunea de trafic (constand in variantele alternative de oferire, punere in vanzare, vanzare, distribuire sau livrare) in conditiile art. 15 din Legea nr. 143/2000, in timp ce aceeasi persoana sa fie absolvita de raspundere penala daca se autodenunta cu privire la faptele de trafic comise, fara o contributie la identificarea si tragerea la raspundere a altor persoane eventual implicate, in conditiile art. 14.

In final, ma intreb retoric care ar mai fi interesul unei persoane, care a comis o infractiune de trafic de droguri impreuna cu alte persoane, sa formuleze un denunt in cuprinsul caruia sa se refere si la participatia acestora din urma, in conditiile in care s-ar putea limita doar la propria sa persoana si contributie pentru a beneficia de cauza de nepedepsire. Cum ar putea autoritatile abilitate sa afle daca in cazul faptei autodenuntate au existat sau nu si alti participanti care au fost omisi sa fie mentionati de catre denuntator, in mod intentionat, pentru a nu fi conditionat, mai apoi, de obligatia de a contribui la tragerea acestora la raspunderea penala, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire?

Sintetizand cele mai sus retinute, prin modalitatea de formulare a textului legal ce reglementeaza cauza de nepedepsire prevazuta de art. 14 din Legea nr. 143/2000, scopul acestei reglementari a constat in identificarea altor persoane (cu exceptia denuntatorului) care au comis fapte de trafic de droguri, in cadrul unei pluralitati de infractori, indiferent de forma de participatie (autor sau participant: coautor, instigator, complice). Aceasta cauza de nepedepsire este aplicabila numai atunci cand sunt denuntate si alte persoane care au contribuit la aceeasi fapta comisa si de catre denuntator, si nu atunci cand se denunta propria fapta, iar denuntatorul contribuie in mod activ si efectiv la tragerea acestora la raspunderea penala, deziderat care insa nu este obligatoriu a fi atins (ex. in cazul incidentei unor cauze care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, potrivit art. 16 C.pr.pen., precum existenta unei cauze de neimputabilitate sau decesul).

In aceste conditii, consider ca nu poate beneficia de cauza de nepedepsire prevazuta de art. 14 din Legea nr. 143/2000 inculpatul Pacurar Matei, care s-a autodenuntat autoritatilor de frontiera cu privire la comiterea celor doua infractiuni de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimis in judecata – trafic international de droguri de mare risc, respectiv detinere de droguri de mare risc in vederea consumului propriu prev. de art. 3 alin. (2) si respectiv art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin raportare la calitatea sa de autor unic (fara participarea vreunei alte persoane).

Cu totul subsidiar, din actele dosarului nu rezulta faptul ca inculpatul Pacurar Matei a specificat agentilor de frontiera cu ocazia controlului efectuat in Aeroportul din Cluj-Napoca scopul pentru care ar fi detinut in bagaj acele pungulite cu frunze de coca despre care a recunoscut doar faptul ca le-a achizitionat din Argentina. Scopul unei astfel de achizitii (putand consta in trafic, consum propriu, artistic etc.) este deosebit de relevant in 'caracterizarea' denuntului cu referire la infractiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Mai mult, prin raportare la apararile formulate in cauza, in sensul ca nu ar fi cunoscut ca frunzele de coca sunt incadrate in categoria drogurilor de mare risc si ca le-ar fi introdus in tara in scop artistic (nu pentru trafic sau consum), este evidenta pozitia procesuala de nerecunoastere a ambelor infractiuni pentru care a fost trimis in judecata, neputandu-se retine ca inculpatul s-ar fi autodenuntat autoritatilor cu privire la comiterea unor infractiuni, pe care, in acelasi timp, le contesta”.

* Cititi aici intreaga motivare a Curtii de Apel Cluj

Cititi episoadele anterioare ale serialului „Matei Pacurar”:

- „CCR risca sa nenoroceasca un artist”;

- „Vietile oamenilor, distruse pentru nimicuri”;

- „DIICOT cere HP pe trafic international de droguri”;

- „Dezlegare in dosarul pictorului”;

- „CCR, sesizata pe traficul international de droguri”.