Am citit un forum pe Fb sub o postare privind pensiile judecatorilor si grefierilor, si m-am ingrozit. Atita vehementa, rautate, pornire salbateca...

Un “om al muncii” a scris asa: ce pretentie au astia? Eu dau cu ciocanul toata ziua si mi-e la fel de greu...

Ei bine, domnule ciocanar stahanovist, o sa-ti dau eu ceva raspunsuri:

Eu, judecatorul Morosanu, am pe cartea de munca 10 ani batuti pe muche, cu tot cu armata: sofer, fierar-betonist, operator chimist, si inca.

Dar am mai vrut si altceva, ca oricine, de altfel. Cind mi-am inceput “cariera” de sofer am fost, firesc, ajutor - ajutor de sofer. “Seful”, Domnul Ionica Baciu, zis Catelu, un mare boier, stiindu-mi preocuparile, dimineata, dupa ce ii pregateam masina pe intuneric si i-o dadeam incalzita, apoi ieseam cu ea pe poarta garajului, oprea si imi spunea asa: Tu te duci acasa si inveti; intri la facultate, sa ajungi om mare ca sa ne mindrim cu tine. Si asa a fost: am luat examenul la facultatea de drept, am ajuns la Bucuresti, am scris si pe la ziare (primul meu reportaj la Scinteia tineretului a fost despre soferii de la UMTCF Neamt). Si astazi mai povestesc veteranii soferi si alti nemteni despre flacaul acela care si-a inregistrat lectiile de filozofie si economie politica la casetofonul cuplat la bateria basculantei (intre timp ajusesem sofer titular) si le-a invatat pe de rost, c-asa era examenul, si a ajuns jurist, apoi judecator...

In fine, am intre colegii mei, judecatori, procurori si grefieri: fosti sondori, strungari, invatatori... o judecatoare imi povestea mai ieri cum lucra de noapte intr-o tipografie, si acolo, pe masina de imprimat, invata pentru admitere...

Acum, domnule coleg si prieten al meu care dai cu ciocanul, o voi taia scurt: orice om pe lumea asta vrea mai mult, mai sus, mai departe. Dar stii cum se realizeaza aceste idealuri? In afara de faptul ca trebuie sa te duca mintea si sa depui o munca sustinuta, obtinerea unei calificari superioare, mentinerea si dezvoltarea acelei calificari se obtin cu o mare investitie. E vorba despre carti, adica despre bani. Cit cistigi dumneata intr-o luna cu “ciocanul” eu dau numai pe carti. De curiozitate, mergi intr-o librarie cind iei salariul sau pensia, incearca sa cumperi doua tratate de drept, si vezi daca mai ramii cu ceva.

Dar cine a stirnit acest val de rautate impotriva noastra? Parlamentari si guvernanti care, avind traiul asigurat la un nivel superior, avind afaceri profitabile cu diverse inlesniri, nu traiesc numai din salariu, ca noi. A lovi in noi este pentru ei o actiune electorala aducatoare de injurii la adresa noastra. Actiune la care foarte usor s-a alaturat si presa, pentru ca e mult mai usor sa promovezi lozinci primitive gen „hotii la puscarie” si „pensii nesimtite” decit sa studiezi constitutia si regula interdependentei celor trei puteri... Dar ei, parlamentari, guvernanti si ziaristi, nu stiu ca a slabi o putere a statului din cele trei inseamna prabusirea acelui stat.

Asadar, nu putem fi toti egali, si cel mai bine ar trebui sa inteleaga asta un partid (pretins) liberal, care cultiva competitia, competenta, valoarea individuala.

Am speranta ca lucratorii cu ciocanul vor intelege acest lucru mai degraba decit parlamentarii si guvernantii, asa cum au inteles seful meu de pe remorca si colegii lui.