Razboiul, vremurile agonice, moartea ca amenintare cotidiana genereaza intrebari grave. Cei care mai pot gandi cat de cat cu capul lor reiau acest exercitiu specific speciei umane pentru a cauta explicatii pe cont propriu, caci in explicatiile oficiale si generaliste nu mai au incredere dupa atatea dezamagiri.

Sub diverse forme, intrebarea recurenta care inchide aproape mereu cercurile nedumeririi este “cum de s-a ajuns aici”? La un razboi medieval in secolul 21, la o coruptie generalizata, la rasturnarea neverosimila a valorilor, la dezgroparea unor teme rasiale si doctrinare pe care le consideram de mult disparute?!

Astfel, provocat de stiri si evenimente recente, m-am intrebat si eu care sa fi fost principala cauza a decaderii societatii romanesti pana la punctul in care sa devenim gloata abulica de azi, divizata, fara repere etice, fara disciplina si incredere in ceva unificator.

Parerea mea este ca boala care ne-a lovit si ne-a mutilat profund dupa relaxarea din decembrie ’89 a fost una de ordin moral. Trecerea brusca de la interdictiile oprimante la libertatea necenzurata a incurajat aventurismul si pe aventurieri. Tot felul de figuri bizare au defilat, ca la un carnaval cu masti, pe la conducerea diverselor institutii ale statului roman. Culminand cu instalarea lui Traian Basescu la presedintia Romaniei. Acela, cred eu, a fost momentul marii infectari care ne costa azi anomia generalizata.

Ati inteles din titlu pe cine consider vinovatul principal pentru aceasta disolutie. Da, este vorba de justitia romana, acest monstru represiv, amoral si malformat, conceput si scos la produs pe centura politicii autohtone de Traian Basescu si Monica Macovei.

Doi tarati pana in maduva oaselor de securismul ceausist s-au gandit sa-si valorifice expertiza totalitarista scotand de la naftalina terorismul judiciar.

Arhiva SIPA, inflatia de lideri ai magistraturii santajabili, obedienti si fara scrupule, inaltarea Laurei Kovesi din mocirla mediocritatii la rang de zeita cu drept de viata si de moarte asupra semenilor, cooptarea serviciilor secrete in netezirea “culoarelor justitiei”, multiplicarea ticalosiei “parintilor spirituali” Traian si Monica (dupa principiul “din nimic, nimic”) in justitiari de tip “pluton de executie” precum Camelia Bogdan, Mircea Negulescu, Livia Stanciu ori Augustin Lazar, compromiterea minimei respectabilitati a profesiei prin giumbuslucurile mascariciului Danilet, prin exhibarile activistei #rezist Lancranjan – “veverita”, ori prin panseurile “adanci” despre drepturile omului ca lux ale”plapumaresei” Pruna…

Exemplele de mercenari folositi ca instrumente de terorism judiciar de tripleta Basescu, Macovei, Kovesi ar putea continua.

Lista e mult mai lunga, pentru ca la ticalosi si arivisti stam bine. Ce folos insa sa-i insiram aici pe toti, ca la un bilant de inchidere de era, ca la un pomelnic de parastas, cand, de fapt, ei nu doar ca inca mai misca, sunt vioi, dar semnele arata ca se pregatesc chiar de o adevarata resurectie.

Nu au principii, nu au caracter, nu au sentimente. Pe scurt, nu au Dumnezeu! Si-au acceptat statutul de unelte pagane si presteaza intocmai, cu cinism, dupa cum li se cere.

“Canibalilor” de felul celor amintiti le-ar folosi putina mitologie, de exemplu despre Uranus si Cronos, ca sa-si afle destinul cu o clipa mai devreme. Vor intalni acolo monstri asemenea lor, copii care-si castreaza parintii si parinti care-si devora progeniturile.

Recent, din motive care-mi scapa dar care, in logica tortionarilor, par a fi extrem de mobilizante, justitiarii romani au luat in vizor clanul Basescu. Intai pe batranul lup de mare, acum naparlit si fara coltii de odinioara cu care a sfasiat atatea destine, apoi pe protejata lui fitoasa dar exemplar de fidela pana la acest punct. Si… o pregatesc pe fiica Ioana.

Nu ca Basescu si gasca nu ar merita o pedeapsa exemplara. Cat am pledat, in zeci de articole, pentru asta! Dar nu asa, manuind justitia ca pe o arma alba scoasa de sub surtuc, ca pe o secure a razbunarii folosita miseleste.

Prea e cusut totul cu ata alba, prea transpare din fiecare “coincidenta” dubioasa prezentata ca act de justitie mana unui aranjor nefast.

Nimic, vizand personajele politice grele care ne-au marcat deceniile din urma, nu a fost facut de onestii nostri magistrati la timp si obiectiv. Traian Basescu ar fi trebuit judecat si condamnat imediat dupa ce si-a terminat mandatele pentru multele faradelegi comise. Nu s-a intamplat insa asa! In vreme ce statul de drept din Romania era preamarit de o propaganda desantata, oamenii din sistem ai fostului presedinte scoteau dosarele de pe rol si stergeau probele.

Acum s-a schimbat garda. Iar noii veniti procedeaza la fel, doar cu alta orientare. Lucreaza dupa ordine politice inalte, amana dosare si pierd dinadins probe (vezi alegerile frauduloase de la Sectorul 1), ori, dimpotriva, dezgroapa dosare tinute la pastrat si le “rezolva” intr-o cronologie mai mult decat stranie.

Pronuntarea pentru Udrea in dosarul “Gala Bute” a fost amanata timp de doi ani, ca sa se armonizeze cu pronuntarea pentru Basescu in dosarul “Petrov”. Sa fie protejata gasca sau sa fie condamnata pe linie?!!! Aceasta era intrebarea. Cele doua dosare nu aveau nicio legatura juridica si, totusi, Elena Udrea nu a fost condamnata pana cand Basescu – “Petrov” nu a fost condamnat. Ba, mai mult, ca sa le iasa “armonia” oculta, incoruptibilii nostri magistrati au calcat in picioare autoritatea CCR printr-o manevra cel putin la fel de odios ilegala precum a fost, la vremea ei, celebra erata a CCR intru salvarea lui Basescu.

Imprumutand obiceiuri si metehne de la parintii ei post-revolutionari, Basescu si Macovei, justitia romana si -a pierdut total increderea si sustinerea populatiei. Cu exceptia catorva politruci si propagandisti care nu vor sa renunte cu nici un pret la puterea dobandita murdar prin manipularea inaltilor magistrati, marea masa a romanilor s-a lamurit deplin ca aceasta putere in stat este la fel de corupta ca aceia pe care ar trebui sa-i condamne.

Din pacate am fost din nou inselati. La noi, femeia cu balanta nu vinde dreptate ci favoruri. Exact ca semenele ei de pe centura.

Dar partea cea mai grava nu e asta ci faptul ca aceasta intruchipare legata la ochi sufera de o boala grava, extrem de contagioasa. Pe care a raspandit-o in intreaga societate, care se manifesta prin dispret fata de institutii si autoritati, si al carei nume, ce ironie, vine tocmai de la zeita iubirii, Venus.

preluare de pe blogul Contele de Saint Germain