Apropo de postarea pe Fb a lui Dan Andronic, ref. la textul lui Toni Neacsu, care arata cum D-l proc. gen. a primit, dar s-a facut a nu intelege lectia D-lui ministru despre ierarhia actelor juridice. M-am interpus si eu in vorba asa:

E un principiu simplu al ierarhiei actelor juridice: o lege este mai tare decat reglementarile subsecvente, nu trebuie sa se abata de la lege, sa adauge la lege sau sa o modifice. Dl. proc. gen. nu ca nu ar sti toate astea, dar nu-l intereseaza: Prestatia lui este eminamente politica, partinitoare, si grobiana, asa cum e el. Lectia asta tine nu numai de pregatirea juridica, ci si de o cultura generala medie, chiar si de bun simt. Totusi, chiar minima cultura juridica e deficitara si in presa noastra, unde ziaristii ar trebui sa fie cit de cat specializati. Voi republica alaturi un set de "perle", adunate in timp. Iata-le:

7 tampenii jurnalistico-juridice

(din cartea “Manifest pentru lege si justitie”, pregatita pentru editurile interesate)

1.Un ziarist a scris asa: Curtea de Apel xxx de pe langa Judecatoria yyy; gresit, eronat, complet aiurea, ca sa nu repet cuvintele din titlu.

2. Un alt jurnalist a zis altfel: o instanta a Tribunalului xxx a hotarat...; aici e bine sa explicam: Tribunalul este o instanta, cum este si judecatoria, si curtea de apel etc.; cel ce a hotarat era un complet al acelei instante, care poate fi si un judecator (complet unic).

3. Un jurnalist a scris ca avocatul inculpatului a formulat calea de atac la o hotarare penala, iar ca urmare a acestui demers inculpatul s-a ales cu pedeapsa marita. Exclus, orice student la drept, dar si destui nejuristi stiu ca nu poti primi o pedeapsa mai mare in propriul recurs. Pariez pe ce vreti ca nu a existat un judecator atat de tampit incat sa dea asa o hotarare. (O explicatie foarte simpla ar fi - poate a fost asa - ca a existat si un apel/recurs al procurorului, si atunci marirea pedepsei era posibila.)

4. Ani de zile, in presa romana s-a scris/vorbit despre o persoana care se numeste Iacobov sau Iacubov. Ziaristii i-au scris sau pronuntat numele in ambele feluri, care cum a apucat. Vi se pare o chestie minora? Mie nu, si va spun si de ce:

-dreptul la nume; intamplator este prima notiune pe care am retinut-o eu in facultate, unde, la materia numita Persoanele, marele profesor Gheorghe Beleiu ne-a spus asa: sa nu stalcesti numele omului - e dreptul lui la nume;

- in sistemul birocratic roman si nu numai, un punct, o virgula sau o litera conteaza uneori foarte mult: se fac tot felul de cereri, si chiar actiuni in justitie pentru corectarea greselii unui notar beat (asa merge legenda prin instante);

- si pana la urma este o chestiune de cultura elementara a oricarui om, cu atat mai mult a unui ziarist, care se prezuma ca este un intelectual: sa citesti atent, sa reproduci corect; ce te costa?

5. Alta, cam la fel: Unii zic sau scriu: Consiliul Suprem al Magistraturii. Daca legea l-ar fi denumit “Suprem” nu era nici o chestie, poate era normal. Dar daca i-a zis “Superior”, pai superior trebuie sa-l numim si noi toti.

Daca pana aici, sau macar la punctele 4 si 5, vi s-a parut ca e vorba de chestiuni minore, tineti-va bine, urmeaza probleme serioase:

6. “Justitia - a treia putere in stat”. Aceasta formula gresita, folosita chiar si de unii dintre ai nostri, este prea subtila pentru multi, iar altii chiar comenteaza: Ce mi-e prima, ce mi-e a treia, ce vreti cu asta? Va spun eu ce vrem: Justitia nu este nici prima, nici a treia, ca si celelalte doua. Conform teoriilor foarte practice ale lui Rousseau si Montesquieu, cele trei puteri ale statului trebuie sa fie in deplina egalitate, independenta si supuse controlului reciproc. Cand una dintre cele trei le controleaza pe celelalte, sau pe una dintre ele, fara reciprocitate, ei bine, atunci se duce dracului nu numai giudetul, ci chiar intreaga schelarie a statului de drept. Se pare ca acum, in anul de gratie 2018, suntem dramatic de aproape de aceasta trista realitate. Sper sa fie ultimul.

7. Dar tampenia cea mai gogonata a comis-o o simpatica doamna moderatoare de la postul meu TV preferat pe bune. Doamna a spus asa:

“Justitia - a patra putere in stat...”

desi, aproape si ultimii oameni din punct de vedere intelectual stiu si folosesc formula “Presa - a patra putere in stat”, toti mai stiind ca exista si formula “Presa - cainele de paza al democratiei”.

7bis. “Voi lupa sa-mi dovedesc nevinovatia...” Aberatia suprema, cu care se complace toata România - ziaristi, parlamentari, chiar juristi - de simpli cetateni ce sa mai spun?

Sa va explic? Mereti la carti si dictionare, cautati notiunea “prezumtie de nevinovatie”.

Concluzii:

-presa sufera de un amatorism si de o incultura profesionala teribile;

-organele de presa trebuie sa angajeze si/sau sa formeze jurnalisti profesionisti pe diferite domenii, aici pe justitie; altfel se vor expune rasului public cu orice articol;

-neavand specialisti angajati, macar sa supuna textele atentiei unor colaboratori de meserie; pe justitie ma ofer eu, dar va avertizez ca sunt scump.

PS: Aceasta intoarcere cu fundu-n sus a principiilor si prezumtiilor (vezi 7bis, supra) este in mod cert efectul dictaturii si al abuzului politico-judiciar.