Astazi este al doilea termen. La Inalta Curte de Casatie si Justitie. Al doilea termen intr-un dosar la fel de voluminos ca si cel de la Nürenberg, finalizat la scurt timp de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Despre crimele nazistilor. Dosarul de la ICCJ este despre lovitura de stat de tip KGB-NKGB din Romania. Care a blocat practic Revolutia anticomunista. Si a adus la putere echipa Moscovei. Este un dosar despre un numar impresionant de mare de victime. Cum se judeca el?

Este o rusine. O uriasa rusine de care, intre altele, este responsabil ministrul Justitiei Catalin Predoiu. Dar si presedintele Klaus Iohannis, care se face ca ploua. Explic acum de ce. Inalta Curte a facut apeluri insistente la autoritatile statului roman, respectiv la puterea executiva, pentru a asigura un spatiu corespunzator desfasurarii acestui mega-proces, in care sunt citate 5.000 de persoane, martori si victime. In plus, interesul este maxim, pentru ca sunt alte mii de persoane care doresc sa asiste la dezbateri. Iar intr-un stat care se pretinde a fi stat de drept, dezbaterile trebuie sa fie publice. Cetatenii Romaniei au dreptul sa afle ce se intampla acolo. Pentru ca acest proces aflat la inceput ii intereseaza practic pe toti romanii. Pe parcursul acestuia si si la capatul acestuia, ei trebuie sa obtina raspunsuri bine argumentate si bine probate asupra catorva intrebari cheie.

1). S-a aprins in Romania flacara unei Revolutii? Unde a ars aceasta flacara, daca ea a existat? La Timisoara? La Bucuresti? Unde in alta parte?

2). Cat a durat pana cand flacara Revolutiei a fost stinsa?

3). Cate gloante s-au consumat sfartecand trupuri, in special ale unor tineri, pentru ca Ceausescu sa abandoneze puterea? Si cate gloante s-au consumat ulterior? Pentru ca un grup de initiati, de protejati ai Moscovei, sa poata opri Revolutia anticomunista , sa o transforme intr-o perestroika si sa preia ei insisi puterea?

4). Tragand linia, a fost o Revolutie sau a fost o lovitura de stat? Sau a fost o Revolutie anticomunista, omorata la scurt timp de la debut si peste care s-a suprapus o lovitura de stat, avand la inaintare cativa protagonisti romani si in spate miile de luptatori Spetsnaz prezenti in Romania pana in toamna lui 1990? Si scosi din Romania in urma insistentelor lui Petre Roman? Si in spatele carora, ca sa respectam principiul Matrioska, s-au aflat serviciile secrete sovietice?

Unul dintre cei mai importanti specialisti, poate chiar cel mai proeminent al istoriei recente al Romaniei, Alex Mihai Stoenescu a dat raspuns intrebarilor de mai sus, in mai multe lucrari de referinta vizand in mod explicit ceea ce el a definit drept lovitura de stat din decembrie 1989 si, mai recent, intr-un alt studiu istoric, lansat anul trecut si intitulat „Administratia Emil Constantinescu”. Dar istoria recenta poate fi – si asa este si corect – pusa la indoiala pana cand alte si alte probe se adauga si pana cand istoria se asaza. De aceea, rolul Justitiei din aceasta perspectiva poate fi capital.

Simt nevoia sa fac o precizare, inainte de a ma intoarce la rusinea pe care ar trebui sa o resimta autoritatile statului in raport cu acest proces. In 1995, am organizat in mod simbolic si cu mijloacele care i-au stat la indemana unui gazetar, director al unui ziar cu impact, rejudecarea procesului Ceausescu. Pe scena Arcub si in sala Arcub am adus personaje cheie. Procurori, magistrati, avocati si, desigur, un numar impresionant de mare de revolutionari. Si, simbolic, am refacut procesul Ceausescu. Nici eu, nici colegii mei, care au asigurat succesul acestei operatii si care au publicat si o carte pe aceasa tema, si nici partenerii media care au transmis procesul in direct, Tele 7 abc cu Radu Cosarca la butoane si Radio Tinerama, care-l avea director pe Cornel Ciomazga, nu au suferit vreo secunda de nostalgii comuniste si cu atat mai putin de nostalgii fata de cuplul Ceausescu. Dar la capatul acestui proces, repet, simbolic, facut prin mijoace gazetaresti, noi am ajuns la concluzia ca in Romania a avut loc o lovitura de stat, care a inabusit inca din fasa Revolutia anticomunista, iar cuplul Ceausescu a fost asasinat, deci nu a beneficiat de un proces corect, complotistii fiind interesati sa nu se afle adevarul. Inchid aceasta paranteza.

A trecut scandalos de mult timp de atunci. Nu mai putin de 30 de ani. Si, in fine, dupa ce la caz au lucrat foarte multi procurori, chiar de generatii succesive, un urias dosar de genocid se afla pe masa Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorii au ajuns la concluzia ca a fost o lovitura de stat, care a inabusit o revolutie anticomunista. Ca succesul acestei lovituri de stat a fost asigurat prin declansarea unei stari de teroare, care, la randul ei, a avut drept punct de plecare uciderea a peste 1000 de cetateni romani, mult mai multi decat au cazut victime in urma ordinelor lui Ceausescu. Ca sa nu mai punem la socoteala numarul urias de raniti. Procurorii au strans probe impotriva persoanelor pe care le acuza de genocid. Fireste, in frunte cu Ion Iliescu. Dar cum se poate desfasura acest proces?

S-a stiut din capul locului ca sediul in care-si desfasoara activitatea Inalta Curte de Casatie si Justitie nu permite desfasurarea unui proces atat de amplu, cu atat de multi avocati, acuzati, martori si victime, nici chiar daca el ar fi organizat in holul mare din incinta. Au fost mai multe personalitati publice, ma numar si eu printre ele, care au avertizat asupra acestui fapt atunci cand dosarul s-a aflat la camera preliminara. Inalta Curte de Casatie si Justitie a facu apeluri insistente catre autoritatile statului, pentru ca acestea sa asigure un cadrul corespunzator, cu caracter exceptional acestui proces, care si el are un caracter exceptional. Dar nu s-a intamplat nimic. Iar astazi asistam din nou la un urias balamuc.

Conform Constitutiei Romaniei, conform celorlalte legi ale statului, responsabilitatea de a pune la dispozitie Inaltei Curti de Casatie si Justitie in mod temporar un loc de desfasurare corespunzator acestui mega-proces ii revine ministrului Justitiei. El este cel mai important reprezentant ai singurei puteri legtime a statului, puterea executiva, care poate raspunde acestei necesitati. Catalin Predoiu a stat cu bratele incrucisate. Nu a facut nimic. A ignorat pur si simplu aceasta problema. Dar si presedintele Romaniei are puteri executive. Si el avea datoria de a interveni solicitand Guvernului sa rezolve aceasta situatie. Nu a facut nimic. Iohannis ar fi trebuit sa intervina, cu atat ai mult cu cat Predoiu a fost impus in Guvernul Romaniei la solicitarea expresa a acestuia. Iar parteneriatul presedintelui cu ministrul Justitiei tocmai a fost dovedit, Iohannis acordand castig de cauza nu CSM-ului, ci lui Predoiu, in conditiile in care doi dintre cei trei candidati la marile parchete, propusi de ministrul Justitiei, au primit aviz negativ CSM, dar decrete de numire ale presedintelui. Pentru a fi drept pana la capat, pentru a nu fi acuzat de partizanat politic, voi spune pe sleau ca si Tudorel Toader, cat a fost ministru al Justitiei, sustinut de alianta PSD-ALDE, ar fi avut aceasta obligatie.

De ce executivul a intors spatele Justitiei si, implicit, opiniei publice, imi este pentru moment imposibil sa inteleg.

Fapt este ca, din nou, cea mai inalta instanta a puterii judecatoresti din Romania este umilita. Dar, de aceasta data, este umilita direct si opinia publica. Se incearca cumva prin acest mega-proces si conditiile sale de desfasurare o mega-musamalizare? Daca da, nu ne va fi prea greu sa-i identificam pe cei vinovati.

Sursa: Corectnews.com