Orban cel Bun, cum ii spun bruxellezii, ca sa il distinga de Viktor Orban al Ungariei, si-a facut-o cu mana lui. La propriu. A mintit in declaratiile de avere. Si s-a incurcat in propriile minciuni. Astfel incat ANI, care lucreaza chiar daca nu are sef, il poate ancheta. De indata. Iar procurorii ii pot si ei deschide un dosar penal. Pentru fals. Si uz de fals.

Premierul Romaniei, ca orice functionar public, are obligatia sa isi completeze, sa semneze si sa predea declaratii de interese si declaratii de avere. Acestea sunt publice. Asa stabileste legea. Si, fiind publice, orice persoana poate lectura aceste documente si poate constata daca exista sau nu inadvertente in continutul acestora. Sau referinte paranormale. Eu nu-mi propun sa intru in detalii. De doua zile, intreaga presa nesupusa puterii institutiilor de forta, care ii trateaza pe oamenii politici ca pe niste playeri, ne ofera informatii si probe cu duiumul. Cum ca Orban cel Bun, care a detinut numeroase functii de inalt demnitar al statului roman, a confundat domiciliul cu resedinta de vacanta. Fiind nevoit din acest motiv sa-si retraga si sa-si rescrie declaratia de avere. Ca impreuna cu consoarta si fiul au avut timp de un an venituri de 3.000 de lei, din care au trebuit sa au reusit toti trei sa traiasca. Ba inca sa si faca economii de 10.000 de euro, pentru a-i plati o datorie unui parlamentar. si tot asa. Nu mai intru in amanunte. Inchei precizand ca, pentru a-si plati datoria, a strans pe parcursul anului mai multi bani decat a incasat. Sunt deci o puzderie de informatii, care converg in ideea ca domnul Ludovic Orban a inselat la cantar.

Lucrurile nu se pot opri la acest stadiu. Inevitabil, presa neatarnata va insista. Pana una alta, premierul are trei posibilitati. Sa demisioneze pe loc. Ceea ce, sa recunoastem, ar duce criza din Romania la un nivel cu totul si cu totul special. Sa iasa intr-o conferinta de presa si sa incerce sa explice punct cu punct puzderia de inadvertente din declaratiile sale, incepand din 2013 si pana in prezent, si sa se incurce in afirmatii, atunci cand va fi supus unui tir de intrebari nu tocmai binevoitoare. Si s-ar putea sa se infunde si mai rau. Oferind, in plus, munitie suplimentara inspectorilor ANI si procurorilor, daca acestia vor fi dispusi sa-l ancheteze. Intr-un al treilea scenariu, Orban pune coada intre picioare, capul in nisip si face pe niznaiul. Situatie care ar putea starni un tsunami din partea opiniei publice.

Nici presedintele Klaus Iohannis, in postura lui de “Noul Klaus Iohannis”, nu sta prea bine. Daca tace, atunci ii va fi imposibil sa explice mai tarziu cum merge treaba cu “fara penali” in viata publica. Daca nu tace, oare ce ar putea sa spuna? Sa-l apere pe NV pe Ludovic Orban? Asumandu-si toate riscurile politice? Sau sa-i ceara pe loc demisia, asa cum ar fi procedat cu orice premier PSD? Primul caz fiind Victor Ponta si sotia acestuia, unde pana la urma s-a dovedit ca acuzatiile sunt false. Greu de spus cum va reactiona presedintele. Pentru ca intrebari i s-au pus si i se vor mai pune.

Voi explica ce se poate intampla, utilizand propria mea experienta. In 2014, ANI, fara sa-mi spuna in prealabil nimic, fara sa ma intrebe vreodata de sanatate, a dat publicitatii un comunicat, din care reiesea ca am facut un fals in declaratiile de avere si de interese, intrucat nu mentionasem ca sunt administrator al unei societati comerciale, in timp ce eram si senator. Raportul fusese scris de SRI si bagat pe gatul directorului ANI de atunci, Horia Georgescu. Timp de patru ani, am fost taxat drept incompatibil, in ciuda faptului ca orice persoana cat de cat bine intentionata putea sa observe ca demisionasem din functia de adminstrator a respectivei societati comerciale cu o luna inainte de a fi inceput campania electorala si, mai mult, publicasem aceasta demisie in Monitorul Oficial. In plus, nu mai eram nici macar actionar la data la care am devenit senator al Romaniei. Dar asta nu m-a scutit de consecintele acelui raport mincinos ANI. Presa baietilor cu ochi albastri m-a pus la zid si m-a calcat in picioare. Adversarii politici, asijderea. Si, cum intotdeauna si in fiecare partid exista o lupta interna pentru putere, va puteti imagina ce a urmat si in interiorul PNL. Operatiunea de executare a mea nu s-a incheiat aici. Prin aceleasi metode ciudate, printr-o veritabila tehnica a orbului, am mai fost acuzat si de faptul ca am ascuns conturile copiilor mei minori. Doua conturi rezultate din mostenirea deschisa in urma decesului fiului meu. si acest lucru era un fals. Mentionasem din capul locului existenta acestor conturi si sumele, de altfel modice, pe care copiii le incasau anual din dobanzi. Doar ca nu scrisesem cuantumul depozitelor. si asta din simplul motiv ca nu mi se parea bine ca cei doi copii sa afle cati bani au, pana la majoratul lor. Fireste, dosar penal. Si ancheta penala. Cu tot circul de rigoare. Abia peste patru ani de la declansarea acestei inscenari am reusit sa dovedesc prin Justitie ca tot ceea ce facuse ANI la indicatia SRI a fost ilegal. In prezent, am dat institutia in judecata si astept ca instanta sa stabileasca cuantmul despagubirilor, pentru prejudiciile pe care aceasta institutie mi le-a adus. Din pacate, nu vor plati Maior sau Coldea. Nici Horia Georgescu. Veti plati dvs. Atat cat va stabili instanta. Dar, pana atunci, am platit eu pentru fapte pe care nu le-am savarsit.

In cazul meu, orice om de buna credinta citea declaratiile de avere si de interese intelegea ca acuzatiile sunt o simpla facatura. Si sunt destui care au inteles din capul locului acest lucru. Dar in cazul lui Ludovic Orban? Constituie vreo facatura a altora tot ceea ce a scris si a semnat cu mana lui? Daca mie mi s-a intamplat ce mi s-a intamplat total nevinovat fiind, ce ar urma in mod normal sa i se intample lui Ludovic Orban, in conditiile in care nu reuseste cumva sa demonstreze ca toate declaratiile sale de avere si de interese din ultimii sase ani au fost plastografiate? Si apoi semnate in fals cu mana altuia si depuse prin substituirea documentelor oficiale? Numai asa ar mai putea sa scape Ludovic Orban de o serie de acuzatii, pana una alta perfect indreptatite.

Si cum ramane atunci cu “coruptia ucide”? Sau cu “fara corupti in functiile publice”? Ce ne facem, fratilor, cu un premier, Orban cel Bun, tocmai prins ca a inselat la cantar?

Sursa: Corectnews.com