Va mai aduceti aminte de judecatorul Gheorghe Morosanu (foto), fost presedinte al Judecatoriei Bicaz, renumit pentru stilul sau neconformist si pentru felul sau de a gandi liber? Morosanu a parasit sistemul la finele anului 2012, cand a iesit la pensie, cu un gust nu tocmai placut. Cu ceva timp inainte, judecatorul fusese sanctionat disciplinar de CSM din motive cu totul si cu totul absurde, intrucat intr-o incheiere de indreptare a unei erori materiale dintr-o hotarare si-a cerut scuze petentului pentru disconfortul creat si pentru ca si-a permis sa critice Curtea Constitutionala intr-o sentinta penala. La un an de la momentul la care a parasit magistratura, Gheorghe Morosanu a dat in judecata statul roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cerand daune materiale de 30.000 de euro si daune morale de 100.000 de euro.

Morosanu acuza incalcarea mai multor drepturi, precum dreptul al un proces echitabil, accesul la Justitie sau libertatea de exprimare. Extrem de interesanta este insa cererea de chemare a statului roman in judecata, in cuprinsul careia Gheorghe Morosanu dezvaluie mai multe hibe ale sistemului si modul in care se desfasoara procesele la cel mai inalt nivel al Justitiei. Concret, Morosanu arata cum a ajuns ca un Complet de 5 al ICCJ sa ii respinga recursul si sa mentina Hotararea Consiliului prin care fusese sanctionat disciplinar, fara ca macar sa fie audiat in fata instantei, unde nu a putut sa se prezinte din motive ce nu ii erau imputabile.

De asemenea, Gheorghe Morosanu are curajul sa spuna ceea ce toata lumea stie, dar prea putini o recunosc. Si anume ca multi judecatori pur si simplu copiaza in hotarari pasaje importante din rechizitoriu si achieseaza cu punctele de vedere ale procurorilor, dar si ca achitarea unui inculpat a ajuns sa fie vazuta ca un act de curaj sau de fronda al judecatorului la adresa Parchetului.

Fara a face comentarii, redem in continuare un pasaj din cererea depusa de Gheorghe Morosanu la CEDO, care poate fi citita integral la finalul articolului:

„Sussemnatul am fost judecator in perioada 15 decembrie 1995 - 31 decembrie 2012, in final fiind pensionat.

In cursul anilor 2011-2012, Inspectia Judiciara din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a declansat impotriva mea o procedura disciplinara, in final solicitind Consiliului, ca instanta disciplinara, sa fiu "judecat" si sanctionat pentru pretinse fapte de indisciplina.

(In realitate, ancheta a fost declansata la "sugestia"/reclamatia unor colegi procurori, nemultumiti de felul cum am solutionat anumite cauze penale, dovada fiind faptul ca Inspectia Judiciara a analizat in detaliu o lunga serie de dosare penale, de exemplu dos. nr. 169/188/2006, finalizat de mine cu achitarea inculpatului, dar si multe altele.)

Pe de alta parte, toata cercetarea Inspectiei Judiciare reprezinta o "lectie de drept" care mi s-a aplicat, toate acuzatiile vizand aspecte ale activitatii profesionale, comentarii asupra manierei de instrumentare a dosarelor, si chiar asupra solutiilor mele, ceea ce inseamna o ingerinta inadmisibila in activitatea de judecata, neavand nimic de a face cu aspectele disciplinare.

Pe aceeasi linie, fara a antama inca fondul chestiunii, voi prezenta cu titlu de exemplu doua "fapte" care mi s-au imputat:

1.Mi s-a reprosat ca, intr-o incheiere de indreptare a unei erori materiale dintr-o hotarare, in final am cerut "scuze petentului pentru disconfortul creat prin aceasta eroare".

Fata de aceasta imputatie, absolut aberanta intr-un sistem social si judiciar normal, sanatos, am dat in scris urmatorul raspuns:

"...daca aceasta atitudine a mea, de minima si absolut normala civilitate din partea institutiei in care functionez fata de cetateanul pe care sunt dator sa-l servesc, este considerata, nu numai o greseala, dar chiar un act de indisciplina, sunt nevoit sa constat ca eu si Inspectia Judiciara care sustine aceasta idee suntem in lumi total diferite. Sper ca onoratul Consiliu Superior al Magistraturii, prin Sectia pentru judecatori, este in lumea mea, si nu in cea pe care pare sa o promoveze Inspectia Judiciara prin acest tip de actiuni."

2.Mi s-a mai imputat faptul ca, intr-o sentinta penala, mi-am permis sa prezint "critici ale modului de solutionare de catre Curtea Constitutionala a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2781 alin. (2) Cod procedura penala".

Sigur ca am "comis" acea fapta, intrucat era evident ca instanta constitutionala a tratat problema pusa de mine in mod formal, fara macar sa studieze cauza cu adevarat. (tin la dispozitia onoratei Curti documentele acestei chestiuni.)

In concluzie, fata de punctele 1 si 2 de mai sus:

-unele persoane si structuri din sistemul judiciar roman considera ca judecatorul trebuie sa fie un functionar-robot, sa scrie toate textele dupa formulare prestabilite, orice tenta de gindire independenta si de stil personal fiind catalogate ca acte de indisciplina;

-pe aceeasi linie, aceleasi persoane si organe considera o blasfemie fapta unui judecator de a comenta o eroare vizibila a unei instante paralele sau superioare, chiar daca o asemenea institutie (cum ar fi Curtea Constitutionala, in exemplul aratat supra) emite un act evident eronat.

In ciuda considerentelor de mai sus, Consiliul Superior al Magistraturii si-a insusit acuzatiile Inspectiei Judiciare si, prin Hotararea nr. 4J din 13 iunie 2012, mi-a aplicat sanctiunea disciplinara constind in "diminuarea indemnizatiei de incadrare lunare brute cu 15% pe o perioada de 3 luni".

Conform legii in vigoare, am atacat aceasta hotarare la Completul de 5 judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Cererea a fost inregistrata in dosarul nr. 6909/1/2012.

Pentru termenul din 17 dec. 2012 am cerut si mi s-a admis un nou termen de judecata, neputindu-ma prezenta la instanta din cauza conditiilor meteo nefavorabile (ninsoare, viscol, circulatie blocata). Mi s-a acordat termen la 28 ianuarie 2013, dar la acest termen conditiile meteo s-au prezentat cel putin la fel de nefavorabile, deplasarea pe traseul Piatra Neamt - Bucuresti fiind absolut imposibila. Am formulat o noua cerere de acordare a unui termen, dar, desi era de notorietate ca toate drumurile erau blocate, instanta a respins cererea si a procedat la judecarea cauzei mele numai in prezenta reprezentantului inspectiei judiciare. Pe fond, a respins si recursul meu, fara a ma asculta, fara prezenta mea, cu incalcarea tuturor principiilor si regulilor elementare ale procesului civil, cum ar fi dreptul la aparare, contradictorialitatea, dreptul la un proces echitabil, egalitatea partilor in fata legii etc.

Hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie este Decizia civila nr. 30 din 28 ianuarie 2013. Aceasta hotarare nu mi-a fost comunicata direct si personal de institutia emitenta nici in ziua de azi - ea mi-a fost trimisa la Judecatoria Bicaz cu o adresa de insotire care ridica o multime de semne de intrebare, astfel:

Adresa are in antet "Consiliul Superior al Magistraturii" (organul care m-a judecat) iar in final este semnata de inspectorul sef al Inspectiei Judiciare (organul in contradictoriu cu care m-am judecat). De asemenea, stampila din final cuprinde in text atat "Consiliul Superior al Magistraturii", cat si "Inspectia Judiciara". Si totusi, se pretinde ca Inspectia Judiciara este organ independent, cand se constata lesne din cele de mai sus ca practic si administrativ este acelasi organ, iar "justitia" disciplinara administrata in aceste conditii incalca toate regulile si principiile de drept romanesc si european.

Un alt argument de ordin practic in sprijinul celor de mai sus este si faptul ca, atunci cand am cerut sa-mi studiez dosarul, am constatat ca dosarele "disciplinare" nu sunt arhivate in sediul CSM (asa zisa instanta), ci in sediul Inspectiei Judiciare, deci la una din parti (!).

Fata de cele de mai sus, este evident ca dreptul la un proces echitabil mi-a fost incalcat in mod flagrant, motiv pentru care se impune, in afara daunelor materiale si morale ce s-ar cuveni a mi se acorda mie, modificarea de urgenta si substantiala a legislatiei in aceasta materie, in paralel cu restructurarea organelor si organismelor implicate, cu speranta schimbarii si a mentalitatilor.

Finalitatea acestei proceduri este urmatoarea: Un judecator devotat profesiei si ideii de justitie, cu preocupari profesionale, stiintifice si literare remarcabile, apreciat la superlativ de intreaga comunitate, de colegi, de justitiabili si de opinia publica (voi exemplifica infra, la enumerarea anexelor depuse), a fost pus in situatia de a incheia o cariera de o viata inchinata justitiei cu o eticheta umilitoare si dezonoranta, aplicata tocmai la momentul pensionarii: sanctionat disciplinar.

Consider si sustin in mod ferm ca mi-au fost incalcate urmatoarele drepturi din Conventie:

"Art. 1 CEDO: Obligatia de a respecta drepturile omului"

Mi-au fost incalcate mai multe drepturi din Titlul I CEDO, pe care le voi enumera in continuare:

"Art. 6. Dreptul la un proces echitabil: nu am fost judecat de o instanta "independenta si impartiala", astfel:

-prima "instanta" nu a fost o instanta propriu-zisa, fiind un organ (CSM) care a lucrat in deplin acord cu "reclamantul", de fapt acuzator (Inspectia Judiciara); ea nu a fost impartiala, reclamantul si "instanta" fiind practic aceeasi institutie, cum am aratat supra.

-a doua instanta (Inalta Curte de Casatie si Justitie) a fost de fapt prima, deci am fost lipsit in mod cert de un al doilea grad de jurisdictie. Aceasta instanta a admis toate cererile reclamantei/acuzatoare iar mie mi-a respins in mod brutal cererea de acordare a unui termen - refuz care a condus automat la incalcarea tuturor drepturilor mele elementare la un proces corect, cum am aratat mai sus.

Art. 6. (implicit) Accesul la justitie

Prin neacordarea acelui termen, din 28 ianuarie 2013, cerut de mine in mod absolut justificat si motivat de un caz de forta majora (conditii meteo care faceau imposibila deplasarea la instanta) mi s-a incalcat in mod evident dreptul de a avea acces "la o instanta independenta si impartiala" conform spiritului si literei CEDO.

"Art. 9. Libertatea de gindire, de constiinta..."

In mod evident am fost blamat si sanctionat pentru ca am actionat independent si demn, conform gandirii si personalitatii mele:

-cerand scuze pentru o greseala personala;

-comentand o decizie evident eronata si neglijenta a altui organ,

sugerandu-se astfel ca judecatorul roman ar trebui sa-si reprime cele mai elementare reactii intelectuale de bun simt, precum si ca organele "superioare" au intotdeauna dreptate, deasupra oricarei discutii.

"Art. 10. Libertatea de exprimare"

-mi s-a imputat ca, in cuprinsul hotaririlor emise de mine ca judecator am introdus "aprecieri personale", ca si cum judecatorul ar trebui sa fie un robot care sa uite ca este o "persoana" si ca are o "personalitate";

-mi s-a reprosat ca am formulat textele si argumentele in stil si limbaj propriu, si nu conform unor "idees recues"), sugerandu-se in mod vadit ca judecatorul nu ar avea voie sa scrie decat dupa formulare prestabilite.

Comun pentru art. 9 si 10:

Mai mult decat atat, Inspectia Judiciara a intrat "cu bocancii" in solutiile date de mine ca judecator, substituindu-se in mod absolut nepermis unei instante de control judiciar, singura care isi poate permite asa ceva, fapt acceptat de Inalta Curte prin solutia pronuntata.

Se impune a se preciza aici ca, in sistemul judiciar roman, in multe cazuri, judecatorul pur si simplu "achieseaza" la afirmatiile procurorului, adesea preluand copy-paste in hotarare textul rechizitoriului. In aceste conditii, achitarea unui inculpat de catre judecator inca este privita ca o curiozitate, o exceptie, un act de curaj, sau chiar de fronda a judecatorului fata de Parchet.

"Protocol 7 Dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala"

In mod logic, materia disciplinara (din prezenta cerere), nefiind tratata special in Conventia de la Strasbourg, va trebui asimilata materiei penale, asa cum este si materia contraventionala.

In acest sens este vizibil ca eu nu am beneficiat de doua grade de jurisdictie, asa cum am aratat mai sus, intrucat organul "reclamant" (Inspectia Judiciara) face parte din insusi organul care a "judecat" (CSM).

Dupa cum am aratat mai sus (Protocol 7) nu am beneficiat de doua grade de veritabila justitie. Organul care m-a sanctionat (CSM) se confunda cu reclamantul/acuzator (Inspectia Judiciara), iar organul care m-a judecat (Completul de 5 al ICCJ) este cea mai inalta instanta din Romania, deci eu nu mai aveam o alta instanta la care sa atac acea decizie, ceea ce este o anomalie”.

* Cititi aici plangerea judecatorului Gheorghe Morosanu facuta la CEDO