In completare la ceea ce s-a mai scris jn spatiul public despre lipsa echipamentelor de protectie adecvata si expunerea grava si inutila a personalului medical intr-o pandemie ca aceasta declarata de OMS, as mai adauga avertismentul ca in lipsa unei protectii adecvate medicii si asistentii medicali, toti membrii personalului sunt supusi unei permanente si indelungi spaime care la durata si intensitatea unei crize prelungite se poate constitui intr-un tratament degradant, inuman, o veritabila tortura psihica, prohibita de art.3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si de Conventia pentru prevenirea torturii, aflata sub supravegherea internationala a Consiliului Europei respectiv a ONU prin CPT iar in Romania prin Avocatul Poporului!

Astfel, ce s-ar putea invoca dincolo de drepturile sociale/sindicale (deja suspendate si in care conflict de drepturi Tribunalele ar da termene la toamna) ar fi, mai degraba interzicerea torturii si a tratamentelor inumane, degradante (art.3 din Conventie) - in sensul ca permanenta teama de moarte si riscul de sanatate evident, generate de lipsa echipamentului adecvat de protectie si, "cu bratele goale" lipsa sentimentului ca esti implicat intr-o activitate eroica, salvatoare - genereaza pe aceata durata semnificativa o permanenta tortura psihica incompatibila cu art.3 din Conventie, articol de la care nimeni nu a avut intentia sa se deroge...

De a lungul anilor in sistemul judiciar Conventia EDO nu s-a bucurat de respectul cuvenit unui Tratat international, la care Romania s-a angajat prin semnare si ratificare, si la care Legea nationala nr.590/2003 obliga toate autoritatile, inclusiv puterea judiciara, potrivit art.35.

Insa nici CSM, nici instantele de judecata (cu mici si notabile exceptii) nici Guvernul cu Ministerul Public dator sa apere, in sensul art.132-133 din Constitutie, deopotriva interesul general si drepturile cetatenesti, si nici Parlamentul nu au contribuit substantial la impunerea standardelor Conventiei.

Tara noastra si institutiile sale nu s-au conformat decat partial hotararilor Curtii, (v. multitudinea de hotarari inclusiv pilot, din cazurile caselor nationalizate, Revolutie, 13-15 iunie 1990) , nu s-au adus reforme structurale in afara anilor 2004-2005, astfel ca statul de drept nu a fost consolidat.

Rezultatele acestei lipse de respect fata de drepturile fundamentale se vad repercutate in toate sferele vietii sociale inclusiv in domeniul sanatatii, de la functionarea spitalelor la procurarea si prescriptia de medicamente pentru pacienti ale caror drepturi si contributii au fost guvernate inadecvat si rauvoitor de o casa de asigurari parca avand imunitate de jurisdictie !

Sunt atatia oameni care au fost lasati sa moara - si nu doar la Colectiv - pentru ca li s-a refuzat brutal sansa de a pleca la tratament medical in strainatate prin intarzierea sau blocarea procedurilor birocratice - indolenta grava si abuzuri evidente care nu au fost sanctionate nici de Parchet si nici de instantele judecatoresti atunci cand pacientii au cerut pe cale de ordonante presedintiale eliminarea blocajelor birocratice sau inalaturarea abuzurilor.

Prin aceasta ignoranta, nerespectare a dreptului la viata sau lipsa de compasiune si de raspundere a celor care puteau si erai datori sa intervina, si sistemul judiciar are pe constiinta moartea prematura a multor mii de oameni - pe care daca statistica i-ar evidentia, s-ar vedea depasit numarul victimelor unei epidemii sau al unor accidente...

Ca Ministerul Sanatatii si Casa de Asigurari nu au facut ani de zile ceea ce trebuia iar acum nu stiu ce trebuie sa faca, nu pot sau speculeaza situatia dramatica in mod cinic si infect iar uneori mercantil prin retelele lor se invechiti in rele colaboratori - este una si probabil, va face obiectul unui proces similar celor de dupa razboaie ale celor acuzati de crime de razboi sau crime impotriva umanitatii.

Ca le este atat de grav afectata capacitatea administrativa incat sa nu aiba un stoc de echipamente de protectie sau posibilitati de conversie si productie - este alta, si nu poate fi trecuta cu vederea chiar acum necesitand interventia Guvernului.

Toti acesti responsabili din Sanatate au circulat cu avionul si au vazut la instructajul de zbor ca, la urgenta, mai intai mama trebuie sa si fixeze masca de oxigen si apoi o fixeaza copilului pentru ca trebuie sa fie apta sa l apere, sa intervina! Ce mai asteapta diriguitorii sanatatii publice sa se intample pentru ca personalul medical sa fie protejat si apt sa intervina?!

Condamnarea la moartea lenta a medicului ori a pacientului, NU a provocat si nu provoaca insa emotie publica suficienta pentru ca si presa si televiziunile obosesc, nu numai telespectatorii...

Cand ei nu pot vorbi, trebuie sa vorbeasca ceilalti ! Altfel, vor vorbi pietrele ...