In fiecare clipa, de cate ori cautam o stire, ne izbesc cifrele pandemiei. Sunt numere ale vietii si ale mortii. Daca aceste numere, care ni se deruleaza de dimineata pana seara sub ochi, sunt reale, atunci situatia din Romania este inspaimantatoare. Si va explic de indata de ce. Conform acestor date oficiale, chiar in clipa in care redactez aceasta analiza, ni se spune ca au fost vindecate de coronavirus 252 de persoane. In timp ce au murit nu mai putin de 92 de romani. Doi s-au insanatosit, unul a decedat. La trei cazuri, cel putin un roman moare. Oare asa stau lucrurile?

Eu continui sa cred ca asemenea cifre sunt false. Nu-mi pot imagina ca sistemul de sanatate a colapsat intr-o asemenea masura, incat sa nu poata salva decat o singura viata atunci cand se confrunta cu trei pacienti diagnosticati si care se afla in tratament. Cred mai degraba altceva. Si anume ca stam rau de tot la capitolul statistica. Ca, intr-un fel sau altul, cei care raspund in aceasta perioada de combatarea pandemiei nu masoara corect ceea ce se intampla de fapt. Si atata timp cat masuratorile se transforma intr-o harababura, este cu neputinta sa obtii si sa oferi populatiei informatii corecte. Este vorba de o neglijenta sistemica grava sau de un act constient al celor care au putere de decizie?

O serie intreaga de informatii, care ar fi extrem de utile nu numai pentru opinia publica, ci si pentru reprezentantii institutiilor care au misiunea de a contracara pandemia si efectele acesteia, par a fi clasificate la strict secret. Si daca e asa, inca e bine. Inseamna ca macar o mana de oameni isi exercita controlul asupra situatiei.

Mult timp, pana cand presa a reusit sa sape mai adanc, ceea ce s-a intamplat la “spitalul etalon” de la Suceava a fost un secret bine pastrat. Acolo colcaia coronavirusul, explodau nemultumirile indreptatite ale pacientilor si cadrelor sanitare, dar, oficial, nu se stia nimic. Spitalul din Suceava parea pur si simplu o conserva inchisa ermetic. Dominata de o teroare la propriu, exercitata de asa-numitul secret al informatiei. Tocmai din acest motiv, medici si asistenti au apelat presa sub protectia anonimatului. Le-a fost si le este in continuare frica sa iasa la lumina si sa spuna ceea ce stiu. Aceasta secretomanie a ucis oameni.

Situatia se repeta dupa opinia mea la indigo in cea mai mare unitate spitaliceasca din Romana. In Spitalul Universitar Bucuresti. Dezvaluirile facute ieri de Dana Budeanu, in rubrica ei de succes Verdict Politic, sunt cutremuratoare. Medicii, asistentele si pacientii se imbolnavesc si mor pe capete. Iar oficial, opiniei publice nu i se comunica nimic. Din nou, adevarul este tinut la secret. Din nou, moartea este clasificata la strict secret. In final, consecintele nu vor putea fi altele decat cele de la Suceava. Confruntat cu aceasta situatie de la Spitalul Universitar Bucuresti, premierul Ludovic Orban ridica din umeri si ii paseaza raspunderea fostului manager. Asa o fi. Numai ca oamenii se imbolnavesc si mor acum. Si se vor imbolnavi si vor muri in viitor, atata timp cat nu se iau masuri radicale.

Dar acesti bolnavi si acesti morti cum sunt numarati? Cine si in ce fel ii numara? Zilnic in Romania, cu sau fara pandemie, mor in spitale alarmant de multi oameni. O buna parte dintre ei sunt ucisi, culmea, nu de afectiunile pentru care s-au internat si pentru care sunt tratati, ci de afectiuni contactate in spitalele neigienizate, in care zburda virusii, inclusiv in salile de operatii. Intri pe picioarele tale pentru o boala si iesi in sicriu, pentru ca in spital te-ai contaminat cu acesti virusi. Spitalul Universitar, altadata o emblema a medicinei romanesti, nu face nici el exceptie de la aceasta regula. Dar acum se pune o alta intrebare. Cine si cum separa aceste decese de cele cauzate exclusiv de coronavirus? Nimeni! In absenta unor testari, nimeni nu poate face diferenta. Si nici chiar atunci cand testarile se fac, dar rezultatele vin prea tarziu. si de aici apar primele cifre aiuristice din statistici.

Aparent stam bine. Dupa ce Romania a luat in piept un sfert sau o jumatate de milion de conationali, care s-au intors dezordonat si nedisciplinat in tara natala, sa ai sub o suta de morti la doua saptamani dupa ce ai declarat starea de urgenta reprezinta cel putin aparent un succes. Tot statistica ne arata ca, desi creste zi de zi, numarul cetatenilor contaminati cu coronavirus nu explodeaza si, mai mult decat atat, este tinut intr-un relativ control. Dar daca toate aceste cifre mint? Daca de exemplu in uriasul spital universitar care, dupa opinia mea si nu numai a mea, ar trebui introdus imediat in carantina, numarul pacientilor si cadrelor sanitare contaminate cu coronavirus este mult mai mare decat numarul raportat? Daca, dintre cei care mor zilnic in acest spital, victimele coronavirusului sunt mai numeroase decat cele consemnate in statistica oficiala? Cineva, nu mai vreau sa va reamintesc cine, ne explica in campania electorala ca un adevarat gospodar masoara de trei ori si taie o data. De ce procedam invers pe parcursul acestui razboi cu coronavirusul? De ce ne jucam cu foarfeca, fara a masura corect in prealabil?

Ca aceste cifre oficiale sunt aiuritoare, ne-o demonstreaza cele doua numere la care m-am referit la inceputul acestei analize. Daca este real numarul celor vindecati de coronavirus si daca este la fel de real numarul celor decedati, atunci concluzia este ce putin halucinanta. Din trei pacienti, supravietuiesc doar doi. Unul se duce inspre cele vesnice. In fiecare zi. Ei bine, eu nu pot sa cred asa ceva. Oricat de prapadit ar fi sistemul nostru sanitar. Niciunde in lume sistemele de sanatate nu dau asemenea rateuri. Se moare intr-o proportie de sub 4%, cu exceptia Italiei, unde au murit 10%. Dar niciunde pe aceasta planeta nu intra in tratament trei, pentru a iesi doar doi pe picioarele lor.

La fel cum sistemul din Suceava, pana ieri decorat, trebuie resetat, la fel cum trebuie resetat dupa carantinare si cel mai mare spital din Romania, cel Universitar, cred ca trebuie sa resetam intreg mecanismul de masurare si raportare a cazurilor de pandemie din Romania. Dar prima miscare inteligenta este declasificarea urgenta a numarului si situatiei persoanelor in viata afectate de coronavirus si a deceselor cauzate de pandemie. Cum poti sa faci in mod practic acest lucru? Probabil ca intr-un singur fel. Prin diviziunea muncii. Toate spitalele in care a patruns virusul, in care exista pacienti internati si cadre medicale contaminate, ar trebui sa intre imediat si neconditionat in carantina. si sa trateze in continuare exclusiv cazurile de coronavirus, pana cand nu mai avem nicio epidemie. Iar spitalele necontaminate sa se ocupe de pacientii obisnuiti. La fel cum face astazi sistemul privat.

Si daca in momentul in care statistica nu va mai minti vom descoperi ca avem prea multe cazuri, ce facem? Nu putem face altceva decat ceea ce vrea Raed Arafat si nu poate. Transformarea unor spatii uriase in unitati spitalicesti la fel de uriase. Cum este de pilda in Bucuresti complexul expozitional din proximitatea Casei Presei.

Sursa: Corectnews.com