Se intra in linie dreapta. In sesiunea parlamentara gata convocata exista intentia ferma de a se amputa pensiile speciale. Dar nebunia este totala. Pentru ca o pensie e mai speciala decat alta. Iar confuzia este in mod abil amplificata. Ce se va taia si cum se va taia va fi neconstitutional. Iar statul va pierde procese pe banda rulanta. La capatul balamucului, se vor crea si mai multe nedreptati. In aceasta operatiune s-a pornit cu stangul.

Toate pensiile mai mari decat cele rezultate in baza principiului contributivitatii sunt pensii speciale. Deci e special tot ce rezulta fara plata impozitelor datorate statului. Indiferent cine sunt beneficiarii. Si indiferent din ce fonduri – si ele mai mult sau mai putin speciale – sunt achitate respectivele pensii. Dar daca toate pensiile de acest fel sunt speciale, pot fi ele taiate? Dupa opinia mea, nu. Si se va vedea ca am dreptate.

Mai multe categorii socio-profesionale au dobandit de-a lungul timpului acest statut. Si, dupa scurgerea anilor de munca, sute de mii de oameni au dobandit pensii speciale. Mai mici sau mai mari. Unele exagerat de mari. Nesimtite, in raport cu ceea ce obtin lunar cei mai multi pensionari. Dar fiecare pensie speciala, atunci cand s-a acordat, a avut in spate doua tipuri de rationament. Pe de-o parte, statul roman a fost interesat sa stimuleze anumite activitati. Si pentru a atrage personal, a promis si a acordat in baza unor contracte pensii speciale. Cum este de pilda in cazul pilotilor. Si in general a personalului navigant. Statul a avut nevoie de ei, iar nevoia a nascut necesitatea de a stimula financiar aceasta activitate. Si politistii au pensii speciale. Pentru ca statul a pornit de la premiza ca acesti oameni, prin natura muncii lor, isi asuma nu numai riscuri, ci si o viata stresanta. Sau militarii. Sau chiar lucratorii serviciilor secrete. Ca sa nu mai vorbim de procurori si de judecatori. Ca sa atraga oameni cu un anumit nivel de competenta si cu o anumita putere de daruire, autoritatea statului roman, indiferent cine s-a aflat la putere, a crezut de cuviinta sa faca pe seama celorlalti un sacrificiu. Si asa au aparut pensiile speciale. A fost un tip de rationament facut cu capul in jos si cu picioarele in sus. Cand era mult mai simplu ca oameni sa primeasca pur si simplu salarii mai mari, proportionale cu sacrificiul pe care-l faceau, cu utilitatea sociala a muncii lor, respectivele salarii sa fie impozitate ca toate celealte, iar, la sfarsit pensiile sa fie direct proportionale cu contributiile la bugetul statului, facute de fiecare in parte pe parcursul anilor. In aceste conditii, din cand in cand, autoritatile statului ar fi putut ajusta, in functie de circumstante si de nevoia de forta de munca intr-un domeniu sau altul, respectivele salarii, astfel incat, implicit, in timp, in mod natural, si pensiile ar fi putut fi ajustate. Era simplu, intrucat practic toate aceste categorii sunt reprezentate de bugetari. Acum s-a ajuns intr-o fundatura.

Legal si mai ales constitutional nimeni nu poate taia o pensie speciala. Pentru ca ea este un drept castigat. Ca rezultat al unui contract dintre o persoana si o instututie, oricare ar fi ea, a statului roman. Un drept castigat nu poate fi amputat retroactiv. Eventual o asemenea lege ar putea functiona pentru viitor. Dar in niciun caz pentru actualii pensionari si nici macar pentru actualii salariati. Legea pe care se cazneste Parlamentul sa o voteze in aceste zile va fi atacata – si pe buna dreptate – la Curtea Constitutionala, iar prevederile ei vor fi anulate. Si oricum, asa cum s-a mai intamplat, va fi atacata individual in instantele de judecata, iar petentii vor obtine castig de cauza. Cu atat ai mult cu cat si judecatorii sunt in aceeasi situatie. Iar daca judecatorii fac greva pentru a se lupta pentru pensia lor, e usor de imaginat cum se vor pronunta in instanta atunci cand vor analiza cauze de acest fel. Si atunci cum se poate exprima altfel vointa politica de a pune capat pensiilor speciale?

Pentru ceea ce exista in prezent, singura solutie legala, utilizata de altfel si in alte state, pentru a ajusta intr-un mod echitabil veniturile unor pensionari, este instituirea unui impozit progresiv. Si chiar si acest impozit progresiv ar putea fi la limita aplicat in mod diferentiat in functie de interesele si obligatiile pe care le are statul fata de anumite categorii socio-profesionale. In paralel, pentru viitoarele generatii de salariati, ar trebui recladit sistemul de la iarba. In sensul de a se stabili pur si simplu salarii corespunzatoare eforturilor si riscurilor pe care si le asuma anumite categorii de oameni si, de asemenea, conform cu valoarea sociala a unei activitati sau a alteia. Iar aceste salarii ar urma din capul locului sa fie supuse impozitarii. Pensiile vor decurge apoi in mod firesc in baza principiului contributivitatii, aplicat fara exceptie tuturor salariatilor, indiferent in ce domeniu lucreaza. In felul acesta, nici nu ar mai fi nevoie de supravietuirea unor case speciale de pensii, ferite de controlul public.

Sursa: Corectnews.com