Alaturi de Laura Codruta Kovesi, Augustin Lazar pozeaza intr-un arhanghel al statului de drept. Al luptei impotriva coruptiei si crimei organizate. Doar de aceea e procuror general, nu-i asa? Iar “noua generatie din politica”, in frunte cu Dacian Ciolos, impreuna cu noul Partid National Liberal, dar si cu organizatiile #Rezist, pledand pentru asa-zisul stat de drept, ii sustin si pe arhangheli. Aplaudandu-i pe toti si lasandu-se el insusi aplaudat de acestia, in fruntea mesei s-a asezat Klaus Iohannis. Si toti sunt, vezi Doamne, anti-comunisti, anti-securisti, dusmani neinduplecati ai “ciumei rosii”.

Sa admitem ca in anii '80, procurorul Augustin Lazar, dupa ce a jurat si a semnat ca va apara cu dintii statul comunist, umbla legat la ochi prin Penitenciarul de la Aiud, in care erau trimisi in continuare detinuti politici. Si desi avea obligatia legala de a supraveghea intreaga activitate din inchisoare, inclusiv conditiile de viata ale detinutilor, furat de entuziasm si poate avand prea multa treaba cu eliberarile conditionate, nu a bagat de seama cum erau torturati multi dintre cei aflati in custodia statului. Stat care, la fata locului, era reprezentat chiar de el. Sa admitem ca omul a crezut sincer in valorile comunismului si ale ceausismului si, prin urmare, a pactizat afectiv cu procurorul, care i-a intocmit un rechizitoriu luptatorului anticomunist Iulius Filip si cu judecatorul care l-a condamnat. Sa incercam sa ne imaginam un fapt deloc imposibil in acele timpuri. si anume ca procurorul Augustin Lazar, care beneficia la greu de increderea regimului si a Securitatii, care decideau ce anume se intampla cu disidentii si cum anume si cat anume trebuie acestia torturati, credea sincer ca face bine ce face neacordandu-i in doua randuri lui Iulius Filip eliberarea conditionata, la care acesta avea dreptul. Si, in fine, sa mai admitem ca a uitat.

La vremuri noi, oameni noi. Era un slogan politic al anilor '90, impartasit de cea mai mare parte a populatiei Romaniei. Furat de valul democratic dupa decembrie 1989, Augustin Lazar, sa admitem si asta, s-a transformat intr-un om nou. Dintr-un procuror de tip vechi, intr-un procuror de tip nou. Care slujea si slujeste cu aceeasi abnegatie, de data asta nu dictatura, ci democratia. Asa cum e ea. Si care intelege statul de drept, asa cum de altfel o fac multi, in frunte chiar cu presedintele Klaus Iohannis, ca o expresie a dreptului fortei – forta reprezentata de statul paralel – si nicidecum ca o expresie a fortei dreptului, asa cum functioneaza orice democratie autentica. In aceste conditii, este de inteles de ce Augustin Lazar a colaborat cu SRI si personal cu Florian Coldea si de ce o sustine cu atata abnegatie pe Laura Codruta Kovesi din pozitia de procuror general al Romaniei, rasplaitit cu aceasta functie de Klaus Iohannis, caruia i-a rezolvat mai multe dosare penale.

Totul este de inteles. Daca suntem extrem de rezonabili. Pentru ca omul are dreptul sa se schimbe. Daca suntem si mai intelegatori, vom admite ca oaia se poate transforma in lup si lupul in oaie. Numai ca oaia transformata in lup va manca tot iarba. Iar lupul transformat in oaie va sfasia in continuare tot ce prinde. Acum am putea pricepe mai usor de ce un segment a societatii romanesti, care s-a saturat de cei care au condus si vrea o noua generatie de politicieni, admite cu generozitate ca din aceasa noua generatie pot sa faca parte indivizi de genul lui Dacian Ciolos, cu rude securiste, cu stagiul militar facut la trupele de Securitate, cu activism intr-o miscare nationalista extremista de genul Vatra Romaneasca, paznic pus de Securitate la usa Doinei Cornea. Si de ce un individ de teapa lui Augustin Lazar devine, la pachet cu Laura Codruta Kovesi, un simbol al statului de drept. Sunt insa si cateva lucuri mai greu de inteles. Sau chiar imposibil de inteles.

Daca Augustin Lazar a facut din convingere ceea ce a facut inainte de decembrie 1989, neindeplinindu-si obligatia de a supraveghea si sanctiona conditiile inumane la care erau supusi detinutii politici si prelungind cu buna stiinta torurarea acestora, fapt care constituie o crima impotriva umanitatii, o crima imprescriptibila, atunci nu exista nici cel mai mic motiv ca acesta sa uite ceea ce a facut. Si mergand atat de departe, incat sa presupunem ca totusi a uitat ca si-a spalat intreaga memorie profesionala de dinainte de 1989, ce rost ar mai avea acum, dupa ce a fost pus in fata probelor, sa adopte politica strutului? Si sa nu recunoasca barbateste, cum ii sta bine unui aparator al legii, ca a facut ceea ce a facut? O asemenea atitudine pentru mine este de neinteles.

Mai departe, merg pana acolo incat admit ca presedintele Klaus Iohannis, care spune ca vrea si el oameni noi care sa conduca societatea, nu a consultat cand l-a numit procuror general fisa profesionala a acestuia. Sau ca din fisa acestuia fusese omis stagiul in care el era procuror supraveghetor al Penitenciarului Aiud. Sau ca un om demn de toata stima, consilierul sau Andrei Muraru, istoric si vanator de tortionari, nu a stiut nici el. Si nestiind, nu avea cum sa-l informeze pe Iohannis. Dar de o saptamana se stie. Intr-o saptamana intreg aparatul de la Cotroceni s-a dumirit. Cum este posibil ca Iohannis sa nu reactioneze? Cum este posibil ca Murau sa nu demisioneze, in semn de protest? Cum este posibil ca acele segmente din #Rezist, din USR si din PNL, care cred cu sinceritate ca trebuie combatuta „ciuma rosie”, inchid literalmente ochii si nu ies in strada pentru a o combate odata ce ea a fost identificata?

Lui Augustin Lazar si altora ca el le-a trecut un glont pe la tampla in 2012. An in care Parlamentul Romaniei a votat Legea lustratiei. In acesta Lege a lustratiei scrie negru pe alb ca procurorii care au colaborat cu orice forma – fara a fi facut neaparat politie politica in sensul actual dat de CNSAS – cu Partidul Comunist sau cu Securitatea, nu mai pot detine si exercita vreodata aceasa functie. Augustin Lazar se incadra prefect. Dar nu a fost lustrat. Din simplul motiv ca la Curtea Constitutionala legea – nu neaparat aceasta prevedere – a cazut si nimeni nu s-a mai invrednicit in Parlament sa-i faca corecturile necesare. Dar in 2012 Klaus Iohannis, ca si o parte substantiala din noul PNL au sustinut aceasta Lege a lustratiei. Au sustinut eliminarea din sistem a unor procurori gen Augustin Lazar. Din nou le joaca unora memoria feste?

Sursa: Corectnews.com