La Inalta Curte de Casatie si Justitie va incepe in curand judecarea apelului intr-unul dintre cele mai controversate dosare din ultimii ani. Ne referim la cazul in care comisarul Traian Berbeceanu (foto stanga) a fost trimis in judecata de catre DIICOT, iar procurorii care l-au anchetat, in frunte cu fostul sef al DIICOT Alba Ioan Muresan, au fost rapid executati pentru pretinse infractiuni de represiune nedreapta, intr-un dosar facut de DNA-ul condus de fosta colaboratoare si partenera de dosare a lui Berbeceanu, Laura Kovesi. Au fost doua dosare distincte, cel al DIICOT in care a fost trimis in judecata Berbeceanu si cel al DNA in care au fost trimisi in judecata anchetatorii lui Berbeceanu, insa cauzele au fost reunite la Inalta Curte. La finele lunii iunie 2016, s-a dat sentinta pe fond, anchetatorii lui Berbecenu fiind condamnati la pedepse grele cu inchisoarea, iar fostul sef al BCCO Alba primind achitare. A fost o solutie dispusa de un complet din care, coincidenta, a facut parte fostul consilier al fostei colaboratoare a lui Traian Berbeceanu, Laura Kovesi. Este vorba despre vestitul judecator Horia Valentin Selaru (foto dreapta), care a fost coleg de complet in acest caz cu judecatorii Iulian Dragomir si Francisca Vasile. Problema este ca sentinta de achitare a lui Traian Berbeceanu e una extrem de subreda, fiind netemeinica si luata cu incalcarea mai multor dispozitii legale. Asta acuza DIICOT in motivele de apel in care cere desfiintarea sentintei de achitare a lui Traian Berbeceanu si rejudecarea cauzei in prima instanta.

Argumentele invocate de DIICOT privesc mai multe aspecte, dupa cum urmeaza:

-Cauza a fost judecata cu incalcarea dispozitiilor art. 64 alin. 4 din Codul de procedura penala, privind incompatibilitatea judecatorului de drepturi si libertati la judecarea aceleiasi cauze in fond, fapt ce atrage incidenta sanctiunii nulitatii absolute prevazute de art. 281 alin. 1 lit. a din Codul de procedura penala

-Cauza a fost judecata cu nesocotirea prevederilor legale care reglementeaza constituirea instantei de judecata, ca urmare a neparticiparii obligatorii a procurorului din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism in perioada 21 ianuarie 2015-21 octombrie 2015, imprejurare sanctionata potrivit art. 281 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala, cu nulitatea absoluta

-Netemeincia hotararii de achitare a inculpatilor Berbeceanu Traian, Rusu Gheorghe si Rusu Anca sub aspectul savarsirii infractiunilor de luare, respectiv dare de mita si cu privire la infractiunile savarsite in concurs cu acestea, respectiv fals in inscrisuri sub semnatura privata, delapidare si spalarea banilor, precum si netemeinicia achitarii inculpatilor Berbeceanu Traian si Rusu Gheorghe pentru comiterea infractiunii de sprijinire a unui grup infractional organizat. Netemeincia achitarii inculpatului Urs Ion Vasile cu privire la acuzatiile de delapidare si spalarea banilor

-Netemeinicia hotararii de achitare cu privire la acuzatiile de marturie mincinoasa formulate impotriva inculpatilor Urs Ion vasile si Mihalache Mihai Adrian

-Netemeincia hotararii de achitare cu privire la acuzatiile de evaziune fiscala formulate impotriva inculpatilor Rusu Anca, Rusu Gheorghe si SC Uranus Junior 2003 SRL. Aplicabilitatea deciziei in interesul legii nr. 21/2017. Nelegalitatea dispozitiei de ridicare a masurilor asiguratorii

-Nelegalitatea excludere a unor mijloace de proba

Berbeceanu, achitat de judecatori aflati in stare de incompatibilitate

In editia de astazi, Lumeajustitiei.ro prezinta motivele de apel ale DIICOT in legatura cu primul aspect invocat, si anume incompatibilitatea judecatorilor care au dispus achitarea lui Traian Berbeceanu, urmand ca zilele urmatoare sa revenim si asupra celorlalte lucruri invocate de Directia condusa de procurorul Daniel Horodniceanu. Astfel, DIICOT atrage atentia ca doi dintre judecatorii care au dispus achitarea lui Berbeceanu, respectiv Valentin Horia Selariu si Ilie Iulian Dragomir s-au pronuntat intr-un alt complet de 3 judecatori in calea de atac a recursului impotriva masurii preventive a arestului dispusa fata de Berbeceanu Traian, ca urmare a cererii formulate in acest sens de catre fostul sef al DIICOT Alba Ioan Muresan. De asemenea, DIICOT acuza ca judecatorul Iulian Dragomir s-a pronuntat asupra unui recurs formulat impotriva prelungirii masurii arestului preventiv in cazul lui Traian Berbeceanu. Nu in ultimul rand, judecatorul Horia Valentin Selaru a fost presedintele completului care a admis recursul declarat de Traian Berbeceanu impotriva incheierii prin care se prelungise masura arestarii preventive. In aceste conditii, arata DIICOT, este evidenta incalcarea dispozitiilor din Codul de procedura penala referitoare la incompatibilitatea judecatorului de drepturi si libertati la judecarea aceleiasi cauze in fond, urmarea neputand fi decat nulitatea absoluta a hotararii de achitare a comisarului Traian Berbeceanu.

Iata fragmente din motivele de apel ale DIICOT:

“Potrivit dispozitiilor art. 64 alin. 4 din Codul de procedura penala, 'judecatorul de drepturi si libertati nu poate participa, in aceeasi cauza, la procedura de camera preliminara, la judecata cauzei in fond sau in caile de atac'.

In vederea garantarii impartialitatii functionale a judecatorului, prin evitarea cumulului de functii judiciare, art. 64 alin. 4 din Codul de procedura penala a reglementat incompatibilitatea judecatorului care a participat intr-o cauza in calitate de judecator de drepturi si libertati, de a desfasura in aceeasi cauza activitati judiciare in calitate de judecator de camera preliminara sau de instanta de judecata a fondului sau a cailor extraordinare de atac.

Aceasta prevedere constituie o obiectivare a principiului separatiei functiilor judiciare prevazut de art. 3 alin. 3 Cod. proc. pen., potrivit caruia se consacra faptul ca in cadrul aceluiasi proces penal, exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea altei functii judiciare.

Textul de lege face referire la incompatibilitatea judecatorului de drepturi si libertati, fara a distinge daca acesta se pronunta in faza de urmarire penala, potrivit competentei sale, in prima instanta sau la solutionarea contestatiei formulate cu privire la incheierile dispuse.

Art. 53 din Codul de procedura penala stabileste competenta functionala a judecatorului de drepturi si libertati, reglementand faptul ca in cadrul instantei, potrivit competentei acesteia, solutioneaza, in cursul urmaririi penale, cererile, propunerile, plangerile, contestatiile sau orice alte sesizari privind masurile preventive, masurile asiguratorii, masurile de siguranta cu caracter provizoriu, actele procurorului, in cazurile expres prevazute de lege, incuviintarea perchezitiilor, a folosirii metodelor si tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii, procedura audierii anticipate, alte situatii expres prevazute de lege.

Deopotriva, art. 425.1 Cod proc.pen. si 54 alin 1.1 si 1.2 din Legea 304/2004 recunosc judecatorului de drepturi si libertati competenta functionala de a solutiona contestatiile formulate impotriva incheierilor pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati in prima instanta.

Potrivit dispozitiilor art. 281 alin. 1 lit. a Cod proc.pen., constituie intotdeauna caz de nulitate absoluta nerespectarea dispozitiilor privind compunerea completului de judecata, fiind avute in vedere acele norme legale privind numarul de judecatori care alcatuiesc completul de judecata, cazurile de incompatibilitate sau cele referitoare la asigurarea continuitatii completului care delibereaza asupra cauzei penale.

Comparand vechea legislatie cu noua reglementare procesual penala in materia masurilor preventive in faza de urmarire penala, se constata ca institutia judecatorului de drepturi si libertati din noua reglementare nu reprezinta altceva decat o transpunere in noua legislatie a institutiei judecatorului competent sa se pronunte asupra masurilor preventive in faza de urmarire penala potrivit dispozitiilor art. 136 alin. 5 din vechea reglementare, iar calea de atac a contestatiei prevazuta in noua reglementare asigura dreptul la un recurs efectiv al acuzatului, garantie realizata in vechea legislatie prin intermediul recursului.

Chiar daca in vechea reglementare legiuitorul utiliza in materia masurilor preventive terminologia distincta 'judecator' atunci cand se dezbat cereri in prima instanta, respectiv 'instanta' atunci cand se examineaza caile de atac impotriva acestor cereri, trebuie observata competenta functionala specifica in materia libertatii persoanei in faza de urmarire penala a acestora, similara cu functia de instructie desfasurata de judecatorul de drepturi si libertati din noua reglementare.

Este evident ca nici in prima instanta si nici in recurs, competenta judecatorului investit cu cereri formulate in materia masurilor preventive nu poate fi extinsa dincolo de strict obiectul acestor cereri, rolul instantei de recurs fiind exclusiv acela de a exercita un control asupra legalitatii si oportunitatii masurii preventive, nu si acela de a efectua alte acte specifice activitatii de judecata a instantelor, adica exact rolul judecatorului de drepturi si libertati care solutioneaza contestatia in actuala reglementare.

Prin urmare, este lesne de observat ca in ceea ce priveste competenta functionala a judecatorilor investiti cu solutionarea cererilor privind masuri preventive in faza de urmarire penala, intre vechea si actuala reglementare nu exista nicio diferenta.

Prin decizia in interesul legii nr. 8 din 6 iunie 2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca, raportat la dispozitiile art. 48 alin. 1 lit. a teza ultima din Codul de procedura penala anterior 'judecatorul care a participat la judecarea recursului impotriva incheierii prin care s-a solutionat propunerea de luare sau prelungire a masurii arestarii preventive a invinuitului ori inculpatului in cursul urmaririi penale nu devine incompatibil sa judece cauza in fond, apel sau recurs'.

In ceea ce priveste aplicabilitatea noilor dispozitii privind incompatibilitatea, proceselor in curs de solutionare la momentul intrarii in vigoare a noilor dispozitii procesual penale, in cuprinsul Titlului I al Legii nr. 252/2013 privind punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind noul Cod de procedura penala, cu valoare de principiu, s-a stabilit aplicarea imediata a legii procesuale noi tuturor proceselor si procedurilor penale aflate in curs de desfasurare la data intrarii in vigoare a noului Cod de procedura penala.

Se observa, asadar, ca fata de aceste dispozitii exigentele art. 64 alin. 4 din Codul de procedura penala au aplicabilitate imediata, fiind incidente si atunci cand judecatorul care a luat parte la judecarea unei cai de atac in materia arestarii preventive ia parte la judecarea fondului in aceeasi cauza.

Este, asadar, evident, ca fata de principiul aplicabilitatii imediate a normelor de procedura penala si fata de caracterul similar al procedurii arestarii preventive in ambele versiuni de legislatie, decizia in interesul legii nr.8 din 6 iunie 2011 si-a incetat efectele in momentul intrarii in vigoare a noii legislatii, cand dispozitiile art. 48 din vechiul cod de procedura penala in a caror interpretare s-a pronuntat decizia, au fost abrogate.

Ar fi, de altfel, nu doar nelegal ci si injust sa se considere ca decizia inca produce efecte, intrucat unul dintre dezideratele modificarilor legislative in materia procesual penala, l-a reprezentat tocmai consacrarea unor proceduri de protectie a individului impotriva arbitrariului si de asigurare a dreptului acestuia la un proces care sa asigure garantarea in mod concret si efectiv a drepturilor sale procesuale.

A recunoaste efectele deciziei nr. 8 din 6 iunie 2011 si dupa momentul intrarii in vigoare a noului Cod de procedura penala, ar contraveni insusi scopului avut in vedere de legiuitor prin modificarile legislative operate.

Se constata, deci, ca dispozitiile art. 48 din vechiul Cod de procedura penala care reglementau incompatibilitatea judecatorului au fost abrogate odata cu intrarea in vigoare a noului cod, tot atunci incetandu-si efectele si decizia in interesul legii pronuntata in interpretarea acestor norme, nici norma procesuala si nici decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie neputand sa ultraactiveze.

Se mai observa ca dispozitiile Legii nr. 255/2013 privind punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind noul Cod de procedura penala, nu reglementeaza situatiile tranzitorii privind incompatibilitatea judecatorilor care s-au pronuntat in faza de urmarire penala asupra masurilor preventive.

Pe de alta parte, potrivit Titlului I al aceleiasi legi, legea procesuala noua are aplicabilitate imediata in procesele si procedurile penale aflate in curs de desfasurare la data intrarii in vigoare a noului Cod de procedura penala.

Avand in vedere identitatea acelor proceduri succesive care reglementau materia masurii arestarii preventive in faza de urmarire penala a procesului penal, tinand seama de competenta functionala specifica a judecatorilor care se pronuntau in prima instanta si in calea de atac in aceasta materie si in faza procesuala in ambele reglementari se observa ca situatiile tranzitorii privind incompatibilitatea trebuie sa se supuna noii reglemntari.

Faptul ca legiuitorul foloseste in noua reglementare o noua terminologie 'judecator de drepturi si libertati' pentru desemnarea aceleiasi institutii care indeplinea aceeasi competenta functionala in vechea legislatie, inclusiv in continutul art. 64 din noul Cod de procedura penala, nu poate fi de natura sa creeze un vid legislativ cu privire la incompatibilitatea judecatorilor care s-au pronuntat prin hotararile lor asupra arestarii preventive inainte de data de 1 februarie 2014.

Cum ar fi nelegal sa consideram ca vechea legislatie ar putea sa ultraactiveze si in lipsa unor norme tranzitorii, pentru lamurirea situatiilor tranzitorii devine aplicabil principiul general de drept 'actus interpretandus est potius ut qualeat quam ut pereat', astfel ca se impune, in mod logic, aplicarea singurului text de lege in vigoare care reglementeaza situatia incompatibilitatii judecatorului, adica art 68 alin.5 din Noul Cod de procedura penala.

In cauza se constata ca faza de judecata a debutat la data de 12 noiembrie 2014, ulterior datei intrarii in vigoare a noului Cod de procedura penala, 1 februarie 2014, completul de judecata fiind format din judecatorii Valentin Horia Selaru, Ilie Iulian Dragomir, Francisca Vasile.

Se mai observa ca doi dintre judecatorii ce formeaza actualul complet de judecata, respectiv Valentin Horia Selariu si Ilie Iulian Dragomir s-au pronuntat intr-un alt complet de 3 judecatori in calea de atac a recursului impotriva masurii preventive a arestului dispusa fata de Berbeceanu Traian ca urmare a propunerii formulate de catre inculpatul Muresan Ioan, iar unul dintre judecatorii actualului complet, Ilie Iulian Dragomir, s-a pronuntat asupra unui recurs formulat impotriva prelungirii masurii arestului preventiv, dupa preluarea cauzei de la Structura centrala a DIICOT, intr-un alt complet de 3 judecatori.

Mai mult decat atat, presedintele completului care a admis recursul declarat de Berbeceanu Traian impotriva incheierii prin care se prelungise masura arestarii preventive a acestuia de catre Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a Penala, a fost chiar Valentin Horia Selaru, presedintele completului de judecata in cauza de fata.

Fata de aceste considerente, se observa ca incalcarea dispozitiilor art. 64 alin. 1 din Codul de procedura penala, privind incompatibilitatea judecatorului de drepturi si libertati la judecarea aceleiasi cauze in fond, atrage incidenta sanctiunii prevazute de art. 281 alin. 1 lit. a din Codul de procedura penala, respectiv nulitatea absoluta a hotararii pronuntate“.