Profesorul universitar Corina Dumitrescu (foto) este doctor in Drept si rector al Universitarii Crestine Dimitirie Cantemir, institutie de invatamant superior particulara, pe care a fondat-o in 1990 alaturi de profesor universitar dr. Momcilo Luburici. Corina Dumitrescu a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti in anul 1990, an in care a absolvit si cursurile de drept comparat organizate de Universitatea din Strasbourg. S-a perfectionat in domeniul juridic si managerial universitar in SUA – Universitatea Standford, in Japonia, Canada, Franta, Olanda si Belgia. Este doctorand in sociologie. Nu a facut politie politica, iar ca functii publice a ocupat postul de secretar general al Ministerului Justitiei in perioada 2001 – 2005. La finele anului 2010 a fost aleasa de Senat ca reprezentant al societatii civile in CSM, insa, din cauza contestatiei PDL la Curtea Constitutionala, privind alegerea lui Victor Alistar, prezenta sa in CSM a fost suspendata. Desi ar fi trebuit ca Senatul sa o revalideze in CSM incepand cu 25 ianuarie 2011, nici acum, dupa 45 de zile de la decizia CCR acest lucru nu s-a intamplat. Publicam in continuare interviul acordat de Corina Dumitrescu.

Sunteti reprezentantul societatii civile in Consiliul Superior al Magistraturii. Ati participat efectiv la toate lucrarile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii in perioada 7 ianuarie 2011 – 3 februarie 2011, data la care au fost publicate cele doua Decizii ale Curtii Constitutionale cu privire la magistrati, respectiv reprezentantii societatii civile, membrii in CSM, practic trei saptamani de activitate. Prin ce ati marcat prezenta dumneavoastra in CSM in acest interval de timp?

La data de 7 ianuarie am participat, alaturi de cei trei membri de drept ai CSM – ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - si, bineinteles cei 14 membri alesi de Adunarile generale ale magistratilor, validati de Senat, la sedinta de constituire a Consiliului Superior al Magistraturi, adica in formula completa de 19 membri. Cu aceasta ocazie, mi-am exprimat votul pentru constituirea actualului Consiliu si pentru alegerea conducerii acestuia. In cadrul sedintei Plenului CSM din 13 ianuarie 2011 am avut doua propuneri care au fost votate cu unanimitate de voturi: prima se refera la consacrarea ca prim domeniu de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii a independentei justitiei si cooperarii interinstitutionale care, initial, fusese trecut ca fiind un al doilea domeniu de activitate! Am considerat corect, data fiind vocatia constitutionala a CSM, de garant al independentei justitiei si, totodata raspunderea ce-i revine din aceasta norma constitutionala, sa insist ca acesta sa fie primul domeniu de activitate a Consiliului Superior al Magistraturii. A doua propunere a mea a vizat introducerea unui nou domeniu de activitate, care a devenit, cel de al saselea domeniu pentru Consiliul Superior al Magistraturii, acela al Parteneriatului cu societatea civila. Aceasta propunere mi-am intemeiat-o pe covingerea ca, numai printr-o asemenea colaborare cu societatea civila, justitia se va recredibiliza, iar increderea publica este fundamentul pe care sta independenta justitiei. In contextul raspunsului la intrebarea dumneavostra, as mentiona si prezenta mea la sedinta de Plen al Consiliului Superior al Magistraturii din 18 ianuarie 2011, care a avut la ordinea de zi si promovarea pe posturile vacante de judecator la Sectia civila si de proprietate intelectuala, la Sectia comerciala si la Sectia penala ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Cu aceasta ocazie, fata de atitudinea presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, de respingere ab initio a fiecarui candidat prezent, am decis sa fiu printre cei trei membri ai Consiliului Superior al Magistraturii care au parasit sedinta respectiva. Era imposibil sa continuam sa asistam la umilirea publica a celor veniti, cu buna-credinta, sa participe la acest concurs de promovare. Drept urmare, Plenul CSM, prin plecarea mea nu a mai avut cvorum de sedinta si a trebuit sa isi intrerupa lucrarile. Consecinta unica si directa a fost aceea ca macar magistratii care erau candidati la Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie au ”scapat” de a fi injositi in mod direct si personal. Am inteles insa ca, din pacate, la ultimul Plen al Consiliului Superior al Magistraturii, din 17 martie, acestia au trecut prin acelasi purgatoriu ca si colegii dumnealor de la sectile civile, respectiv comerciala. Vreau sa ma delimitez si cu aceasta ocazie, public, fata de practica impusa de judecatorul Horatius Dumbrava la adresa celor care doresc sa promoveze la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a transformat acest moment de incununare a activitatii de decenii a unor oameni onesti intr-o veritabila Golgota. In fine, am participat si la sedintele de plen din 20 ianuarie, in cadrul careia s-au infiintat comisiile pe domenii de activitate, personal eu am optat pentru comisia numarul 6 – parteneriatul cu societatea civila din dorinta de a da continut acestui domeniu de activitate, propus la origine de catre mine si pentru a ma dedica in exclusivitate acestei comisii.

Sunteti profesor de drept si rector al Universitatii Crestine „Dimitrie Cantemir”, ati fost de asemenea, in perioada 2001 – 2005 secretar general al Ministerului Justitiei. Ce legatura exista intre aceste calitati si prezenta dumneavoastra in CSM?

Profesia mea de jurist, de profesor de drept mi-a ingaduit aprofundarea continutului unor valori sociale, adesea structurate ca valori juridice. Acestea au devenit crezul meu de a carui respectare ma ocup in permanenta. O valoare esentiala careia imi raportez conduita si activitatea mea profesionala este aceea a Statului de drept ”vazut” nu intr-o maniera kantiana, ci potrivit viziunii lui Giorgio del Vecchio in sensul ca ”Statul trebuie sa lucreze pe temeiul dreptului si in forma dreptului”. In calitate de rector al Universitatii Crestine „Dimitrie Cantemir”, am reusit sa asigur prezenta in randul cadrelor didactice a unor magistrati deosebit de valorosi care organizeaza periodic in Sala de Tribunal, de ani de zile, procese experimentale in limba romana si in limba franceza. Aceasta practica a determinat ca, an de an, absolventii nostri sa se numere printre cei care au reusit la examenul de admitere la Institutul National al Magistraturii sau, la indeplinirea termenului legal, sa acceada direct la profesia de magistrat. Tot in calitate de om care are deosebit respect fata de profesia de magistrat, fata de justitia noastra multiseculara, am initiat, alaturi de alti distinsi colegi, acea scrisoare din 2004 prin care am respins categoric caracterizarea intregului sistem juridic romanesc drept unul corupt. Deoarece am crezut dintotdeauna in principiul care consacra independenta justitiei, am organizat, la universitatea noastra si primul simpozion international: ”Separarea apelor – administrarea si infaptuirea justitiei”, imediat dupa adoptarea modificarilor la Constitutia Romaniei, in anul 2003. In calitatea mea de secretar general al Ministerului Justitiei, functie exercitata in paralel cu cea didactica, am initiat parteneriatele dintre acest minister si cele mai importante facultati de drept, prin care am asigurat prezenta celor mai mari personalitati ale stiintei Dreptului la elaborarea noilor proiecte de coduri si, mai apoi, in echipele de redactare ale legilor de reforma ale justitiei, adoptate in anul 2004.

Cum priviti modul in care Curtea Constitutionala a decis ca alegerea lui Victor Alistar in Consiliul Superior al Magistraturii este neconstitutionala?

In principiu, deciziile definitive ale instantelor nu se comenteaza in spatiul public. Totusi, in virtutea drepturilor fundamentale care privesc libertarea constiintei si libertatea de exprimare, prevazute in Constitutie, apreciez ca atat in privinta lui Victor Alistar cat si in privinta celorlalti colegi de Consiliul Superior al Magistraturii, magistrati, nu au existat temeiuri de neconstitutionalitate legate de prezenta lor in Consiliul Superior al Magistraturii; argumentele acestei teze se regasesc in opinia separata formulata in speta de distinsii judecatori Ion Predescu, Acsinte Gaspar si Puskas Valentin-Zoltan, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 90 din 3 februarie 2011.

In opinia dumneavoastra mai avem Consiliul Superior al Magistraturii? Mai functioneaza sau se afla in coma indusa?

Acesta intrebare ma obliga la doua raspunsuri total diferite: da, Romania are, potrivit art. 133 din Constitutie, institutia fundamentala a statului de drept denumita Consiliul Superior al Magistraturii. Romania, in acest moment nu are Consiliul Superior al Magistraturii in functiune din punct de vedere legal. Argumente: la data constituirii actualului Consiliul Superior al Magistraturii sunt considerati validati sau revalidati doar 14 membrii ai Consiliului Superior al Magistraturii: 3 membrii de drept, 3 magistrati pe rest de mandat si 8 magistrati revalidati prin Hotararea Senatului nr. 11 din 14 februarie 2011. Or, atat Constitutia, cat si Legea 317/2004, stipuleaza ca CSM ”este alcatuit din 19 membrii din care: a) 14 sunt alesi in adunarile generale ale magistratilor si validati de Senat; acestia fac parte din doua sectii, una pentru judecatori si una pentru procurori; prima sectie este compusa din 9 judecatori, iar cea de-a doua din 5 procurori; b) 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti in domeniul dreptului, care se bucura de inalta reputatie profesionala si morala, alesi de Senat; acestia participa numai la lucrarile in plen; c) ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Mai mult decat atat, Legea 317/2004 stipuleaza la articolul 27, alin 2 ca: ”Lucrarile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se desfasoara in prezenta a cel putin 15 membri, iar lucrarile sectiilor se desfasoara in prezenta majoritatii membrilor acestora.” Or este lesne de observat ca, la data de 7 ianuarie 2011, data sedintei de constituire a Consiliului Superior al Magistraturii, acest for nu are, potrivit actualei ”reconstituiri” a calitatii de membru valid, nici un reprezentant al societatii civile redeclarat valid – ceea ce il lipseste de legitimitatea constitutionala si, mai mult decat atat, nu are numarul minim de 15 membrii valizi care sa ii fi permis sa se constituie, potrivit legii sale organice. Deci actualul Consiliu Superior al Magistraturii da expresie clara adagiului latin: ”Ab initio nullum semper nullum – Ce e de la inceput nul, e mereu nul.”

Ati citit, cu siguranta, Ordonanta 16/2011 data de Guvernul Boc cu privire la CSM care sa-si ”desfasoare activitatea in prezenta majoritatii membrilor”. Cum comentati? Ce trebuie inteles? Este acesta un act nelegal emis sau se afla in perfecta legalitate?

Este evident ca aceasta ordonanta s-a „nascut” neconstitutionala, deoarece ea reprezinta o incercare de a infrange litera si spiritul Legii Fundamentale a statului nostru. Cine isi imagineaza ca ar putea sa realizeze o desfiintare a principiilor de drept, o anulare a gandirii si spiritului Constitutiei, are pana la urma dovada ca s-a inselat amarnic! Oricum, in prelungirea argumentatiei de mai sus as adauga inca un adagiu latin : ”Ex nihilo nihil – Din nimic nu iese nimic”, caci nici aceasta ordonanta si nici o alta ordonanta din lume nu poate ”acoperi” lipsa de legalitate a ”zilei de nastere” a actualului Consiliul Superior al Magistraturii care avea nevoie de cel putin 15 nasi valizi. Deci aceasta ordonanta nu are carei institutii sa ii fie de folos. Atunci ma intreb si va intreb, Quid prodest?

Daca l-ati fi avut pe Emil Boc student, ce nota i-ati fi dat la Teoria Dreptului tinand cont de modul in care aplica definitiile izvoarelor de drept?

Din cate stiu, domnul prim-ministru Emil Boc este cadru didactic in invatamantul superior juridic. Potrivit actualelor norme legale care reglementeaza calitatea activitatii cadrelor didactice, evaluarea acestora cuprinde trei momente distincte: autoevaluarea, evaluarea colegiala facuta de celelalte cadre didactice si evaluarea facuta de proprii studenti. Deoarece nu ma incadrez in nici una din ipostazele care mi-ar ingadui legal sa fac o evaluare pe baza caruia sa acord o nota, nu va pot raspunde la intrebare. Totusi, vreau sa punctez ca nu exista o judecata mai aspra pentru un profesor decat aceea pe care o fac studentii in legatura cu competenta sa profesionala. De asemenea, legat de intrebarea dumneavoastra, ma gandesc la posibila frustrare pe care trebuie sa o resimta premierul Emil Boc de fiecare data cand se afla in situatia de a promova acte normative dovedite mai apoi neconstitutionale.

La ora actuala, putem vorbi de o Justitie aservita Puterii? Unde se afla polul cel mai supus pe harta sistemului juridic?

Dupa cum ati observat, raspunsurile mele sunt foarte precise si evita generalizarile sau abstractizarile. Nu cred ca exista institutii care in integralitatea lor sa fi fost sau sa fie supuse Puterii si impartasesc aceeasi opinie si in legatura cu Justitia. Cred insa ca sunt persoane care nefiind stapane pe profesia lor si poate nefiind stapane nici pe propriul destin, intra in jocul supuseniei fata de alte persoane chiar si temporar. De aceea nu pot sa identific un pol mai supus, dar am putea identifica impreuna oameni mai supusi din sfera Justitiei unor centre de putere.

Ce sentiment va incearca azi, cand de mai bine de doua luni de zile Parlamentul, prin Senatul Romaniei, a tras de timp si nici acum nu s-a pronuntat cu privire la reconfirmarea votului dat in decembrie 2010 cu privire la alegerea dumneavoastra in Consiliul National al Magistraturii? Ce impresie va lasa aceasta tergiversare?

Dupa cum bine stiti prin Hotararea Plenului Senatului nr. 31 din 15 decembrie 2010 am fost aleasa ca reprezentant al societatii civile in Consiliul Superior al Magistraturii. Decizia nr. 54/2011 a Curtii Constitutionale, in considerentele sale, s-a pronuntat strict la alegerea lui Teodor Victor Alistar ca fiind neconstitutionala. Pe cale de consecinta, in repetate randuri, in ultimele saptamani, in Plenul Senatului, a fost pe ordinea de zi rezolvarea acestei chestiuni de forma legata de prezenta mea in Consiliul Superior al Magistraturii ceea ce ar determina, repet, existenta, cu data de 7 ianuarie 2011, a 15 membri valizi si, pe cale de consecinta, intrarea in legalitate a CSM. Pe parcursul acestei perioade, evenimentele legate de acest fapt care trebuia sa fie curat si simplu in ceea ce ma priveste, au dobandit dimensiuni de-a dreptul epopeice. Astfel, s-a dus de fiecare data o adevarata batalie pentru mentinerea sau introducerea pe ordinea de zi a punctului care sa regleze aceasta situatie care odata castigata, era automat urmata de semnalul senatorului Cristian Radulescu adresat colegilor dumnealui de a parasi sala pentru a nu exista cvorum de sedinta. Acesti domni senatori, obligati sa paraseasca Sala de Plen, treceau pe langa mine, imi marturiseau ca le este rusine si plecau, deosebit de tristi mai departe. Mahnire, da, acest sentiment este singurul pe care il am si care se afla in directa legatura cu tristetea acestor oameni impiedicati nu numai sa isi manifeste votul, dar si constransi sa nu isi exercite mandatul in ”serviciul poporului”, potrivit articolului 69 din Constitutia Romaniei. Culmea este ca, intr-o asemenea ocazie, cand pentru a ”n”-a oara, cu concursul senatorilor Puterii, a fost repusa pe ordinea de zi solutionarea problemei, liderul grupului PDL din Senat dupa ce, din nou, i-a obligat pe colegii dumnealui sa paraseasca sala de plen, m-a abordat la aproximativ jumatate de ora, la cantina-restaurant a Parlamentului, si in prezenta unui alt senator a afirmat: ”Imi pare rau, dar premierul Emil Boc mi-a cerut aseara sa determin scoaterea de pe ordinea de zi a rezolvarii acestei chestiuni.” La replica mea conform careia i-am spus ca nu cred ca premierul i-ar putea solicita sa amane rezolvarea unei probleme atat de acute precum functionarea legala a Consiliului Superior al Magistraturii, domnul senator mi-a propus nici mai mult nici mai putin decat sa renunt la prezenta mea in Consiliul Superior al Magistraturii. Bineinteles ca am refuzat si cu gandul la colegii dumnealui de grup senatorial, aceia care, trecand tristi pe langa mine, imi spuneau ca le este rusine de ceea ce sunt obligati sa faca. Desigur ca cele afirmate si sustinute de domnul senator Cristian Radulescu m-au uluit din mai multe motive. Cum poate cineva sa pretinda ca ar dori sa repuna in legalitate Consiliul Superior al Magistraturii, dar este impiedicat de premierul Romaniei? Cum poate cineva, mai ales senator al Romaniei sa ii ceara reprezentantului legal si constitutional al societatii civile in Consiliul Superior al Magistraturii sa se retraga din aceasta institutie fundamentala a statului de drept si, printr-o asemenea eventuala retragere, sa consacre nelegalitatea CSM? Aceeasi uluire si-a exprimat-o fata de senatorul Cristian Radulescu si acel senator prezent la discutie, mai mult, i-a reprosat acestuia ca, in urma cu 20 de minute, in lift i-ar fi spus, dimpotriva, ca trebuie urgent sa se rezolve revenirea mea in Consiliul Superior al Magistraturii. In respect fata de adevar stupefactia mea s-a datorat si faptului ca domnul senator Cristian Radulescu, pana la aceasta discutie mi-a transmis, direct sau indirect, periodic, semnale de sustinere! Judecati si dumnevoastra insiva ce impresie poate avea aceasta succesiune de evenimente asupra mea.

Credeti ca atitudinea dumneavoastra impartiala manifestata in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii ar putea sa explice lipsa totala de implicare a judecatorului Horatius Dumbrava la intrarea, prin reconfirmarea dumneavoastra, in legalitate a actualului CSM? Cui ii este teama ca acest Consiliu sa aiba in componenta sa reprezentanti puternici din partea societatii civile?

Desigur ca domnul judecator Horatius Dumbrava ar fi trebuit sa fie primul interesat pentru intrarea in legalitate a Consiliului Superior al Magistraturii, cel putin din doua motive: pentru ca, potrivit articolului 24 alin 2 din Legea 317/2004, ”presedintelesi vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii sunt alesi de plen, in prezenta a cel putin 15 membri ai Consiliului, cu votul majoritatii membrilor acestuia.” Deci, dumnealui avea nevoie personal de 15 membrii valizi la data de 7 ianuarie 2011 pentru a putea sa fi fost legal ales presedinte si, in al doilea rand, pentru ca poarta raspunderea asigurarii functionarii legale a Consiliului Superior al Magistraturii. Personal am avut o discutie cu domnul judecator Horatius Dumbrava in aceasta perioada, pe aceasta tema, in prezenta magistratilor Alexandru Șerban si Oana Haineala. In urma acestei discutii, domnul Dumbrava a promis ca se va implica, dar in realitate s-a implicat in initierea OUG, ceea ce a dat o lovitura in plus starii de nelegalitate a Consiliului Superior al Magistraturii. In concluzie, judecatorul Horatius Dumbrava a fost interesat doar de revalidarea sa personala si de reducerea numarului necesar pentru cvorumul de sedinta al Consiliului Superior al Magistraturii. Poate in urma acestui articol va intelege ca problema proprie alegeri legale ca presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii este nerezolvata si, ca totodata a lasat functionarea Consiliul Superior al Magistraturii in afara bazei legale pentru argumentele pe care le-am aratat mai sus. Afirm aceasta deoarece discutia pe care am invocat-o am purtat-o cu dumnealui la un eveniment monden si probabil nu a considerat-o oportuna; era pentru mine insa singura ocazie in care, fortuit, a fost nevoit sa ma asculte. Derularea ulterioara a evenimentelor si ma refer aici la implicarea domnului judecator Horatius Dumbrava la initierea OUG 16/2011, la lipsa totala de sustinere in legatura cu prezenta mea in Consiliul Superior al Magistraturii, la indiferenta fata de functionarea nelegala a Consiliului Superior al Magistraturii – care va genera prejudicii, situatii conflictuale si un mare grad de instabilitate in sistem m-a convins ca domnul judecator Horatius Dumbrava, la acel eveniment monden m-a ascultat cel mult, dar, de fapt, nu m-a bagat in seama.

Ce credeti ca ar trebui sa se intample luni, 21 martie cand, iata, din nou, la punctul 2 al ordinei de zi a Plenului Senatului Romaniei este trecuta problema reconfirmarii votului primit de dumneavoastra? De altfel vom fi si, noi ziaristii, prezenti la aceasta sedinta.

In mod normal ar trebui sa se intample ceea ce insusi ministrul Justitiei a cerut, acum cateva zile, in Plenul Senatului Romaniei: revalidarea alegerii reprezentantul societatii civile, ales in decembrie 2010, in Consiliul Superior al Magistraturii. Doresc si pe acesta cale sa apreciez corectitudinea si profesionalismul de care a dat dovada ministrul Justitiei si in aceasta chestiune de la bun inceput; acesta atitudine a domniei-sale, coroborata cu discutia pe care am purtat-o personal pe aceasta tema, m-au determinat, in buna masura, sa raman consecventa pe pozitie in aceasta problema. Deci si in prezenta domnului senator Cristian Radulescu si a domnului judecator Horatius Dumbrava – venit maine la Senatul Romaniei sa se ”bata” alaturi de mine pentru intrarea in legalitate a functionarii Consiliului Superior al Magistraturii, sper ca acest lucru se va intampla. In caz contrar, eu imi voi continua demersurile numai ca, de maine incolo voi conferi acestora si o dimensiune internationala. Nu de alta, dar pentru intrarea in legalitate a functionarii Consiliului Superior al Magistraturii, voi aplica dictonul latin: „Fiat justitia et pereat mundus.” Asa inteleg eu sa imi fac datoria fata de Consiliul Superior al Magistraturii care trebuie sa fie un model de functionare legala si legitima.

Pe noi ne-ati convins. In mare parte pe acest subiect suntem pe aceeasi lungime de unda. La finalul acestui interviu, poate ne dezvaluiti cine este sau cine sunt modelele umane la care va raportati?

Seneca spunea atat de frumos: ”Trebuie sa ne gasim un om superior si sa il avem mereu inaintea ochilor, ca sa traim astfel ca si cum ne-ar privi si sa facem totul ca si cum ne-ar vedea”. Modelul meu de vesnica referinta este, din momentul in care am reusit sa imi asum propria conditie umana, Socrate, acela care vine atat de puternic si de frumos, continuu, inspre noi toti, datorita intruparii Moralei insasi. Din fericire pentru aceia care i-am fost studenti, colaboratori si prieteni, un alt model uman la care adesea ma raportez este distinsul profesor Avram Filipas, in buna – masura, un Socrate al zilelor noastre. Personal am preluat, inclusiv in proiectul meu de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, multe dinte ideile pe care regretatul PROFESOR mi le-a impartasit ca intr-un veritabil ”testament moral” pe care sunt decisa sa il implinesc.