Premiera: un judecator in functie a dat statul roman in judecata la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Este vorba despre judecatoarea Daniela Panioglu de la Curtea de Apel Bucuresti (foto), care a fost pusa la zid si infierata de CSM pentru ca si-a permis sa o numeasca pe fosta sefa a instantei supreme Livia Stanciu „tovarasa procuror”.

Panioglu a dat in judecata Romania la CEDO si a reclamat incalcarea libertatii de exprimare, dupa ce Inalta Curte a mentinut decizia CSM, care a decis ca  judecatoarea ar fi incalcat Codul deontologic ca urmare a publicarii, in 2012, pe site-ul juridice.ro a articolului “Nimic despre cum un tovaras procuror a devenit presedintele tuturor judecatorilor". Un articol in cuprinsul caruia Daniela Panioglu a facut referiri la cariera profesionala a sefei Inaltei Curti de la acea vreme, Livia Stanciu, pe care a numit-o "tovarasa procuror". Dupa aparitia acestui articol, in 16 octombrie 2012, CSM a sustinut ca judecatoarea ar fi incalcat Codul deontologic al magistratilor, hotararea Consiliului fiind ulterior mentinuta de ICCJ in 2013.

Actiunea judecatoarei Daniela Panioglu de la Sectia a I-a penala a Curtii de Apel Bucuresti a fost inregistrata pe rolul CEDO in 28 aprilie 2014, iar in 28 septembrie 2018, CEDO a comunicat urmatoarea intrebare catre parti: „A fost incalcat dreptul reclamantei la libertate de exprimare, contrar articolului 10 din Conventie?” (vezi facsimil).

Iata ce prevede art. 10 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului:

“Art. 10.
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti”.

Iata articolul de opinie, postat pe site-ul de specialitate juridice.ro, in urma caruia CSM a constatat ca judecatoarea Daniela Panioglu ar fi incalcat Codul deontologic:

"In anul 1980, cand lagarul comunist devenea tot mai cumplit, actualul presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie era numit procuror in orasul in care m-am nascut. Orasul avea industrie metalurgica si santier naval, prin urmare colcaia de securisti, de la micii turnatori pana la cei mai abili si privilegiati tortionari.

Eu aveam 12 ani si eram in clasa a VI-a. Pentru ca era mai mereu la serviciu si ca sa stea cat mai mult timp cu noi, mama ne lua, pe mine si pe fratele meu mai mic, la defilarea de 23 august. Odata am fost scosi sa-l vedem, pe un stadion, pe Nicolae Ceausescu, care venea in orasul nostru cu elicopterul. Imi amintesc ca am stat ore nesfarsite in picioare, sub un soare ucigator. Erau oameni multi si ponositi. Cu totii stateam drepti si repetam lozincile. Langa mine o femeie, care, de-atata oboseala, doar mima uralele. Atunci, intorcand capul sub soarele naucitor, am vazut ca un barbat a apucat-o de brat si i-a spus, discret, sa-l urmeze. Doar pentru ca vorbise fara glas. Nu am mai avut curiozitatea sa-l vad pe marele conducator. Am plecat si, dupa ce ne-am indepartat bine de stadion, o tot intrebam pe mama: De ce? In tot acest timp, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie era procuror, in plina ascensiune. Cum o fi luptat tovarasa procuror pentru starpirea dusmanului oranduirii socialiste si infaptuirea omului nou? Desigur, cu arma sa, dosarele.

Incepusem sa-mi imaginez ce se poate intampla in beciuri, de unde unii ieseau fara de onoare, ingenunchiati si-nfricosati, iar multi nu mai ieseau vii. Cine ii lovea? Cum aratau lovitii si cei care loveau? Unde sunt urmele? Nici acum nu se vrea sa se stie.

Pe urma, in clasa a VII-a, la practica agricola, pe camp, unde culegeam rosii, am vazut detinutele. Purtau costum gros, cu fusta in dungi, si batic pe cap. Doream sa retin un chip. Mi se parea incompatibila calitatea de femeie cu statutul de detinut. Ne chemau la ele, plangand, ca pe copiii lor. Apareau, autoritar, alte femei, imbracate in uniforme brazdate de curele din piele. Mama mi-a spus ca multe dintre ele erau condamnate pentru avort. Femeile alegeau sa-si ucida nenascutii, pentru ca n-aveau cu ce sa-i creasca. Pe langa aceasta tragedie interioara, erau haituite de militie si de procurori. Cum s-o fi descurcat, atunci, tovarasa procuror, bineinteles tot intru formarea omului nou?

Pentru mine, lumea, care deja se conturase, era compusa din saracia crunta, tacerea si teroarea de la suprafata pamantului si iadul necunoscut din beciuri, de unde niciodata nu se auzeau strigatele. Procurorii erau undeva deasupra, intr-o lume sclipitoare, intangibila, de sub care nimeni din lumea mea nu putea sa zareasca cerul. Toti acesti tovarasi, uzurpatori ai lui Hristos si ai Legii Lui, au pazit, cu strasnicie, temnita comunista. Si tovarasa procuror a plutit deasupra noastra, omniprezenta si pazitoare, timp de 14 ani, pana in anul 1994, cand s-a metamorfozat in judecator. Adica pana cand eu am implinit varsta de 26 de ani. In tot acest timp, mi-am facut lectiile la lumanarea lipita de marginea borcanului, hrana era rationalizata, apa rece curgea doua ore pe zi, nu mai era demult apa calda, am tremurat de frig in casa, stateam in statiile de autobuz pana incremeneam, apoi eram norocosi daca mai prindeam un loc pe scara, sa mergem la scoala.

Acum imi dau seama ca tot acest timp, cat toata copilaria si adolescenta mea, nu a fost irosit, pentru ca tovarasa procuror a infaptuit atatea, cat sa devina insusi presedintele tuturor judecatorilor. Presedintele tarii a numit-o, in anul 2010, intr-un stat european, in care se tot reformeaza la justitie. Adica, la omul vechi, sub chip nou. De aceea, rezultatul este si va fi un vesnic esec.

Daniela PANIOGLU

judecator, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a I-a penala"