Povestea incepe de la Decizia 297/2018 a Curtii Constitutionale a Romaniei, decizie prin care s-a pus capat unei practici abuzive generate de intrarea in vigoare a Noului Cod Penal, prin care prescriptia se intrerupea prin efectuarea oricarui act de procedura.

Vechea solutie legislativa, din acel Cod Penal de sorginte comunista (dar care in opinia subsemnatului era mai echilibrat in multe zone) prevedea ca doar actele care se comunica persoanei acuzate au aptitudinea de a intrerupe cursul prescriptiei. Ei bine, Noul Cod permitea ca un simplu act intocmit in rem sa intrerupa cursul prescriptiei si uite asa, se trezea omul, dupa vreo 10 ani, sau mai mult, ca e tarat intr-o morisca judiciara din care nu mai stie cum sa iasa.
Datoram respect colegilor avocati care au avut ideea si abilitatea profesionala de a sesiza o instanta cu exceptia care a condus la pronuntarea Deciziei 297/2018.
Intr-un stat normal, din acel moment, nu ar fi trebuit sa mai existe nicio discutie cu privire la cursul prescriptiei, deja nu mai exista din acel moment o cauza de intrerupere a cursului prescriptiei. Au inceput insa fel de fel de interpretari si s-au fortat rationamentele pana la rupere doar doar mai stau oamenii insirati pe holurile parchetelor si instantelor.
Cumva a venit natural ideea de a invoca aceasta exceptie, o exceptie menita sa sa puna lucrurile in ordinea fireasca, sa curme interpretarile fanteziste. Drumul pana la sesizarea CCR a fost anevoios, initial Curtea de Apel Brasov respingand cererea de sesizare a CCR. A urmat recursul, fixat in fata Inaltei Curti Casatie si Justitie pentru data de 8 Martie 2019. Judecat in fata unui complet care avea reputatia de a fi sever, dar foarte acurat in privinta textelor legale, recursul a fost admis si Curtea Constitutionala sesizata.
Surpriza a venit abia ulterior, atunci cand a aparut motivarea Deciziei de admitere a recursului: ICCJ in calitate de instanta de trimitere trebuia sa isi spuna propria parere. Si si-a spus-o apasat! In opinia Inaltei Curti, textul era neconstitutional, nu mai era previzibil si accesibil. Acel complet cu reputatie de severitate imbratisase tezele recursului nostru.
Presa juridica a publicat decizia ICCJ si de aici incolo a inceput sa curga spre Curtea Constitutionala un sir de sesizari pe aceasta tema.
Restul este o asteptare lunga, din Martie 2019 pana astazi, o asteptare a unui rezultat normal, firesc.
Acesta este cumva un T 0 al tuturor afacerilor judiciare tenebroase care au marcat Romania ultimilor ani, pacat pentru unii ca a venit asa de tarziu.
Inchei aceste ganduri cu acelasi Doamne Ajuta pe care il rosteam in fiecare zi in care intram intr-o sala de judecata si ma gandeam la soarta acestei exceptii.