Marea Unire a fost clipa in care s-a nascut Romania moderna, cea care va fi modelul de prosperitate pentru noi, intre cele doua mari razboaie mondiale. Nu exista, in istoria noastra, mai mare izbanda si izbavire. Si pentru asta ar trebui sa multumim vesnic si politicienilor care au facut posibila implinirea acestui mare deziderat al romanilor de pretutindeni. Prea repede, insa, ei au fost trecuti in uitare, desi gesturile lor, viata lor, lupta pe care au dus-o, ar trebui reamintite romanilor zi de zi. Acestia sunt printre cei mai de vaza eroi de-ai nostri, bineinteles, alaturi de Regele Ferdinand si Regina Maria.

Printre politicienii care au facut posibila Marea Unire, nu numai prin lupta lor neincetata, ci, deseori, punand la bataie, direct, averile lor, sunt amintiti Iuliu Maniu, Ioan Suciu, Aurel Vlad, literatul Vasile Goldis, medicul Alexandru Vaida Voevod, finantistul Teodor Mihali, George Pop de Basesti, Pantelimon "Pan" Halippa, Iosif Jumanca, Ion Mihalache, Ilie Lazar, Camil Demetrescu, Niculescu-Buzesti, N. Carandino sau episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. Acestia mai au ceva in comun: au fost aruncati in temnitele bolsevice unde multi au murit. Acolo ar fi ajuns si patriarhul Miron Cristea, daca nu ar fi murit in 1939.

Dar chinul lor a inceput mai devreme. Ca o imagine particulara a acelor ceasuri, va jur ca, inaintea celui de al doilea razboi mondial, presa noastra semana lacrima cu cea de azi. Si atunci, ca si acum, fara sa tina cont de sacrificiul si rolul istoric jucat de aceastia si de clasa politica in general, ziaristii scriau neincetat despre coruptii din Parlament, deputatii si senatorii afaceristi, dejucau mismasuri inexistente, le gaseau amante si celor mai batrani. Nu e nici o diferenta fata de presa de azi care, platita sau nu, executa acelasi demers mizerabil: improscarea clasei politice cu noroi, macularea tuturor vectorilor politici romanesti, aruncarea in derizoriu a actiunilor si deciziilor politice. Cainele de paza al democratiei era si atunci, si acum, asmutit mai cu seama asupra figurilor emblematice ale politicii romanesti.

Nu scriu aceste randuri doar pentru a arata cat de ticalos au fost tratati politicienii romani care au infaptuit Marea Unire, cat, mai cu seama, sa atrag atentia asupra unui flagel care se repeta aproape identic si in zilele noastre. Veti vedea, adevaratii tortionari ai fruntasilor politicii romanesti nu sunt cei care au manevrat bata si ranga, ci cei care i-au osandit, adica procurorii si judecatorii, culmea!, tot romani. Sange din sangele Neamului Romanesc.

Deci, presa vremii toca marunt politicienii. Colac peste pupaza, ambitiile dictatoriale ale lui Carol al II-lea, animate de admiratia europeana fata de actiunile lui Mussolini, cad ca un baros peste aceeasi clasa politica. Cea mai eroica clasa politica pe care am avut-o vreodata. La 20 februarie 1938, regele Romaniei Carol II-lea a semnat decretul de promulgare a unei noi Constitutii a Romaniei, care legifereaza instaurarea dictaturii regale si sfarsitul regimului parlamentar.  Noua Constitutie a Romaniei va fi promulgata la 27 februarie 1938. Constitutia de la 1938 critica regimul de partide si concentreaza puterile politice in mana regelui, care dobindeste prerogative deosebit de mari. Pe 16 decembrie 1938 s-a constituit Frontul Renasterii Nationale, „unica organizatie politica in stat”, orice activitate politica fiind considerata clandestina.

Inca o lovitura data aceleiasi majestuoase clase politice a Marii Uniri.

Cativa ani mai tarziu, bolsevicii puneau mana pe Romania instaurand cea mai nefasta perioada politica a iubitei nostre Tari.

Acum, aceeasi eroica clasa politica, care isi jucase destinul istoric pentru Romania Mare si pusesera tot la bataie, devenise dusmanul numarul unu al regimului bolsevic. Slabi la minte, dar cu dorinta de a fi cineva in noua conjunctura istorica, idiotismul util se raspandeste ca un virus letal in toata societatea romana. Se nascusera obedientii fara simbrie, cea mai perversa forma sociala pe care o poate adopta un cetatean.

Cei mai periculosi dintre idiotii utili s-au manifestat in randul procurorilor si a judecatorilor. Magistratii romani erau infectati pana peste poate. Dovada cea mai graitoare a acestei supusenii este ilustrata prin grozaviile pe care le-au dus la indeplinire in folosul bolsevicilor.  Si ne reintoarcem la clasa politica a Marii Uniri. Ce n-a reusit dictatura de butaforie a lui Carol al II-lea, au facut, cu mare eficienta, procurorii si judecatorii noului sistem. Procurori si judecatorii care studiasera intr-o Romanie libera, intr-un sistem democratic, parlamentar, in aerul curat al unei Romanii luata in seama in toata Europa. Scoliti in libertate, acesti mizerabili au infaptuit acte de o marsavie incredibila. La comanda bolsevica, au ras de pe suprafata pamantului exceptionala clasa politica a Marii Unirii. Politician dupa politician a fost intemnitat cu gandul limpede al unei exterminari rapide, printr-un tratament caruia nici un caine nu i-ar fi putut supravietui.

Bref, niste magistrati crescuti in democratie au devenit rapid si irevocabil cei mai importanti pioni ai bolsevicilor in planul Justitiei. Tortionarii perfecti, calaii clasei politice de exceptie care generase la 1918 izbanda izbanzilor Natiei Romane.

La Canal, la Poarta Alba, la Sighet si mai stiu eu pe unde, s-au stins romanii cei mai importanti ai istoriei noastre moderne, politicieni si intelectuali, striviti de cizma marelui frate de la Rasarit apasata cu pricepere legislativa de procurorii si judecatorii momentului. Cei mai ticalosi, cei mai vanduti, cei mai utili dintre idioti, sculele perfecte ale asasinarii constiintei nationale. Asasini acoperiti de  Codul Penal.

Dar de ce au facut ce au facut? Simplu, pentru ca bolsevicii stiau ca aceasta clasa politica, care daduse totul pentru Neam, nu aveau sa lase Tara in mainile lor, fara lupta. Liberi fiind, deveneau focare de revolta. Rezervoare ale ideologiei libertatii. Puncte de forta care puteau construi politicieni autentici, tineri, activi, oameni de actiune, intelectuali cu iubire de Tara. Asa ceva nu puteau bolsevicii permite. Dar nici exilarea acestora nu era o solutie. Plecati in lumea libera, ar fi facut orice pentru eliberarea Romaniei. Ar fi zacut pe presurile marilor cancelarii, ar fi infiintat guverne in exil, ar fi finantat miscari de rezistenta politica, si nu numai. Pe scurt: nu ar fi cedat fara lupta, ar fi dorit libertatea Neamului cu pretul vietii lor. Puteau fi exemple de demnitate, de ridicare impotriva opresorului, vectori ai gandirii sanatoase.

De asta trebuiau exterminati.

De asta, procurori si judecatori au renuntat la apartenenta la Neamul Romanesc ca sa le fie lor bine. Internationalisti de carton care au osandit nevinovati la moartea ce mai mizerabila pe care si-o putea imagina cel mai pervers bolsevic. Adevaratii tortionari au fost procurorii si judecatorii, magistratii romani scoliti in libertatea si prosperitatea anilor interbelici!

Imi pare rau sa o spun, dar o stiu, deja cei ce percep corect realitatea. Virusul idioteniei utile a revenit printre procurorii si judecatorii de astazi! Au schimbat numai numele stapanilor. Pe atunci erau bolsevicii, acum noii comanditari sunt neomarxistii progresisti, noua ciuma mondiala!

Metodele folosite sunt aceleasi, folosite azi mai mucles, cu batista pe tambal, asa cum se spune. Adica: se fabrica azi dosare la comanda? Pai asa se facea si sub dictatura ridicola a lui Carol al II-lea, apoi sub jugul bolsevic. Da un imbecil o declaratie ca sa scape de ceva si gata, denuntatul devine penal inainte sa fie judecat. De multe ori si dupa ce e judecat, ca sa nu fie indusa opinia publica in eroare. Protocoale cu SRI? Ce e nou? Credeti ca serviciile calarite de Carol al II-lea, Siguranta si mai apoi Securitatea bolsevizata nu prestau la dosare? Ba da, si inca cu mare ardoare.

Tortionarii procurori si tortionarii judecatori au revenit in forta.

Din nefericire, actioneaza tot sub mecanismul idiotismului util. Ca sa fie oameni de baza, ca sa fie vazuti bine, ca sa se tina cont, ulterior, de servilitatea lor. Noii stapani, progresistii internationalisti au inlocuit bolsevismul oferind ce cere matul omului. In spate, parghiile sunt de otel. Daca e sa nu scape nimeni, atunci nimeni nu va scapa. Au grija ei, magistratii tortionari. 

Justitia e sufocata de acest nou tip de idioti utili. Un zvon, un telefon, ce conteaza ca distrugi definitiv viata unui politician de exceptie. Daca e patriot, n-are nici o sansa. Ca sa fii de valoare e musai sa n-ai Neam si Tara, sa fii gata sa repudiezi Romania, sa cersesti globalizarea unificatoare, tampirea in masa. Uita de Dumnezeu, de Biblie, de traditii, de felul in care traiesc si spera de veacuri romanii. Altfel, undeva acolo si se va coace un dosar pe care un procuror tortionar il va inainta unui judecator tortionar care va hotara sa fii ”reeducat” pe viata. Altfel, cum ar avea progresistii Romania la cheremul lor? N-au nevoie de opozitie, de oameni curajosi, de politicieni patrioti. Instaurarea puterii poporului global nu permite dizidenta. 

Au creat Patul lui Procust al tuturor Neamurilor si magistratii tortionari ne vor inghesui pe toti in el.

Ca sa le fie lor bine si Romaniei rau!