Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate raportul judecatoarei supreme Luminita Cristiu-Ninu (foto) din dosarul nr. 681/1/2024, pe baza caruia Inalta Curte de Casatie si Justitie a confirmat, in 17 iunie 2024, ca dezlegarea de drept pe care ICCJ a dat-o prin hotararea prealabila nr. 67/2022 privind prescriptia se aplica si actelor de procedura dinainte de 25 iunie 2018 – data publicarii in Monitorul Oficial a Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 297/2018. Altfel spus: aceasta decizie a CCR se aplica inclusiv in intervalul 1 februarie 2014 (data intrarii in vigoare a actualului Cod penal) – 25 iunie 2018 (click aici pentru a citi).

Desi raportul este extrem de documentat, concluziile sunt simple. In primul rand, judecatoarea Cristiu-Ninu atrage atentia ca neaplicarea unor dispozitii din dreptul intern privind standardul de protectie referitor la previzibilitatea legii penale contravine Conventiei Europene a Drepturilor Omului (mai precis, articolului 7, paragraful 1).

In al doilea rand, mult-trambitatul risc sistemic de impunitate legat de infractiunile cu fonduri europene (de care s-a cramponat Curtea de Justitie a Uniunii Europene si pe care unii judecatori romani – putini, din fericire – l-au luat drept litera de lege, refuzand sa aplice deciziile CCR 297/2018 si 358/2022 privind prescriptia), acest risc sistemic de impunitate nu poate fi apreciat in mod arbitrar de catre judecatori. Adica magistratii au nevoie de criterii stabilite de catre Parlament. In caz contrar, s-ar incalca separatia puterilor in stat, puncteaza magistrata ICCJ.

In fine, Luminita Cristiu-Ninu subliniaza ca nu este logica aplicarea unui tratament diferentiat in functie de natura infractiunilor. Altfel spus: nu este normal sa se aplice prescriptia cu privire la fapte altele decat cele cu fonduri europene, dar sa nu se aplice cand vine vorba despre fapte ce aduc atingere intereselor financiare ale UE.

Redam concluziile raportului redactat de judecatoarea Luminita Cristiu-Ninu (atasat integral la finalul articolului):

„Judecatorul raportor retinand ca:

- prescriptia raspunderii penale, inseparabila de intreruperea acesteia, in dreptul pozitiv roman si potrivit ordinii constitutionale, este o institutie de drept penal material;

- normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale sunt supuse, din perspectiva aplicarii lor in timp, principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 din Codul penal, cu exceptia dispozitiilor legii penale mai favorabile, potrivit principiului 'mitior lex' prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei si art. 5 din Codul penal, astfel cum a statuat Inalta Curte de Casatie si Justitie – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, prin Decizia nr. 67/2022, obligatorie;

- lasarea neaplicata a unor dispozitii din dreptul intern care se circumscriu standardului de protectie referitor la previzibilitatea legii penale nu este compatibila cu articolul 7 paragraful 1 CEDO;

- standardul national de protectie a drepturilor fundamentale, 'mitior lex' (corolar al neretroactivitatii / ultraactivitatii legii penale mai severe), inclusiv in materia prescriptiei raspunderii penale si a intreruperii acesteia, da substanta principiului legalitatii infractiunii si pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 7 din Conventia Europeana a drepturilor omului si art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, asigurand garantiile prevazute de acestea si o protectie superioara, sens in care, in acord cu dispozitiile art. 53 din Carta, instantele nationale trebuie sa aplice standardele nationale, care asigura o protectie mai larga;

- obligatia impusa instantelor prin Hotararea pronuntata in cauza C-107/23 PPU are drept consecinta asigurarea unui nivel de protectie a drepturilor fundamentale care nu este echivalent sau comparabil cu protectia asigurata de art.7 din Conventie, iar in aceste conditii, masurile luate de autoritatile judiciare sunt justificate numai atat timp cat aplicarea dreptului unional protejeaza drepturile fundamentale intr-un mod care poate fi considerat cel putin echivalent cu protectia conferita de Conventia europeana a drepturilor omului;

- riscul sistemic de impunitate pentru infractiunile indreptate impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, in considerarea caruia ar trebui lasata neaplicata Decizia nr. 67/2022 a Inaltei Curti, potrivit Hotararii din Cauza 107/23 PPU (Lin), nu poate fi apreciat de catre instantele de judecata in absenta unor criterii predefinite de legiuitor, insemnand o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat;

- succesiunea de legi in timp nu este susceptibila de un tratament juridic diferit in functie de natura infractiunii, dupa cum aceasta este o infractiune indreptata impotriva intereselor financiare ale UE sau o alta infractiune de drept comun, orice alta interpretare fiind de natura sa aduca atingere art. 7 paragraful 1 din Conventia europeana a drepturilor omului, pentru lipsa de precizie si previzibilitate a legii;

X. Judecatorul raportor formuleaza urmatoarea propunere de minuta:

'1. Instantele de judecata nu pot lasa neaplicata dezlegarea chestiunii de drept privitoare la aplicarea principiului mitior lex in materia intreruperii cursului prescriptiei, data prin Decizia nr. 67/2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, in limitele rezultate din hotararea Curtii de Justitie pronuntata in 24 iulie 2023 in cauza C-107/23 PPU (limite prevazute in dispozitivul hotararii la pct.1 teza a II-a).

2. Dezlegarea data prin Decizia nr. 67/2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala se va aplica in conditiile stabilite de aceasta, si actelor de procedura efectuate inainte de 25 iunie 2018, data publicarii Deciziei nr. 297/2018 a Curtii Constitutionale'”.

* Cititi aici intregul raport

sursa foto: Agerpres