Apar noi dezvaluiri in uriasul scandal imobiliar in care este implicat noul iubit al Ioanei Basescu, avocatul Radu Petru Pricop (foto). Dupa cum se stie, acesta a reusit, impreuna cu alte patru persoane, sa obtina despagubiri de la Curtea de Apel Pitesti in valoare de 10 milioane de euro, pentru o suprafata de teren de peste 90 de hecatare din localitatea argeseana Stefanesti. Lumeajustitiei.ro va prezinta astazi hotararile judecatoresti prin care care cei patru au obtinut, intr-un timp foarte scurt, despagubiri de peste 44 milioane de euro. Este vorba de sentinta de la Curtea de Apel Pitesti, a judecatoarei Constantina Dutescu (sentinta pe care conducerea acestei instante refuza sa o faca publica invocand fel de fel de motive), si Decizia Completului de 3 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, compus din Viorica Lungeanu, Gheorgita Lutac si Corina Alina Corbu.

In data de 22 februarie 2012, dupa doar trei termene de judecata, dintre care doua au fost amanari, judecatoarea Constantina Dutescu a admis actiunea formulata de Valentin Visoiu (un cunoscut om de afaceri din judetul Arges cu o avere de zeci de milioane de euro), Banu Octavian Gabriel, Barbu Florin Serban, Gheorghe Gabriel si Petru Radu Pricop si a obligat Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor la plata unor despagubiri de 44.100.000 de lei, despagubiri stabilite in baza unui raport de evaluare intocmit de catre societatea Romcontrol, controlata de sotul fostei consiliere a lui Emil Boc, Andreea Paul Vass, in prezent unul dintre liderii PDL. In sentinta de trei pagini, judecatoarea Dutescu explica de ce iubitul Ioanei Basescu si ceilalti reclamanti trebuie sa primeasca despagubiri de 10 milioane de euro, care ar trebui sa fie achitati in mai multe transe incepand cu data de 1 ianuarie 2014.

Iata in continuare motivele pentru care judecatoarea Dutescu a ajuns la concluzia ca actinuea avocatului Petru Radu Pricop si a celorlalti reclamanti, care sunt pe cale sa primeasca 10 milioane de euro, bani care urmeaza sa fie suportati de fiecare roman:

“Analizand actiunea prin prisma sustinerilor reclamantilor si a apararilor pe care si le-a facut parata, in raport de dispozitiile legale aplicabile si de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

Legea nr. 247/2005, in Capitolul V, Titlul VII reglementeaza pe larg procedurile administrative pentru acordarea despagubirilor aferente terenurilor preluate abuziv, in cadrul carora prin art. 13 alin.1 lit.a) si b) a fost abilitata Comsia Centrala de Acordare a Despagubirilor, cu atributia principala de a emite decizia reprezentand titlu de despagubire, in baza raportului de evaluare (art. 16 alin.7).

In cauza de fata, dosarul reclamantilor pentru acordarea despagubirilor cuvenite a fost inregistrat la autoritatea administrativa in anul 2010, iar in luna iulie 2011 s-a depus raportul de evaluare, dupa care, desi s-a solicitat de mai multe ori finalizarea procedurii, parata a ramas in pasivitate.

Sustinerea acesteia din adresa nr.66771/6892/SCFF/ octombrie 2011, reluata in continutul intampinarii, in sensul ca urmeaza fie sa emita decizia titlu de despagubire, fie sa trimita dosarul spre reevaluare, demonstreaza atitudinea ei in tergiversarea solutionarii cauzei.

Din acest punct de vedere, se observa ca desi au trecut mai mult de 6 luni de la primirea raportului de evaluare, nu a mai intreprins niciun demers in continuarea procedurii administrative, astfel ca nu poate fi primita sustinerea din intampinare, potrivit careia va lua o hotarare in urmatoarea sedinta a Comisiei.

In consecinta, se poate afirma ca parata refuza nejustificat sa satisfaca cererea reclamantilor avand ca obiect emiterea deciziei titlu de despagubire, incalcand art. 6 din CEDO care consacra principiul termenului rezonabil.

Or, in acceptiunea Conventiei, termenul rezonabil se refera atat la durata procedurilor administrative preliminare, cat si la timpul necesar finalizarii procedurilor judiciare, statul avand obligatia de a organiza functionarea sistemului puterilor sale in asa fel incat sa raspunda acestei cerinte pentru ca persoana indreptatita sa poata beneficia efectiv de protectia pe care o asigura art.6.

In consecinta, prin depasirea termenului rezonabil de solutionare a cererii formulate se produce reclamantilor o vatamare, fiindu-i incalcat dreptul de proprietate asupra bunurilor la care se refera art.1 Protocolul 1 aditional la CEDO.

Asa fiind, in baza art.1 alin.1 din Legea nr. 554/2004, va admite actiunea si va obliga pe parata sa emita reclamantilor decizia titlu de despagubire pentru suprafata de 90,5 ha. teren, situat in orasul Stefanesti, judetul Arges, la valoarea de 44.100.000 lei, stabilita prin Raportul de Evaluare intocmit de Romcontrol SA – Departamentul Evaluari“.

Judecatoarea Dutescu a retinut ca dosarul a fost inregistrat la ANRP in 2010, cu un an mai devreme decat in realitate

Exista insa anumite neconcordante in sentinta judecatoarei Constantina Dutescu, desi aceasta a fost mentinuta si de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Astfel, in sentinta sunt retinute argumentele prezentate de iubitul Ioanei Basescu, avocatul Pricop, si ceilalti reclamanti, potrivit carora „inca din anul 2010 au initiat demersurile administrative necesare, solicitand paratei solutionarea dosarului” si ca “dosarul reclamantilor a fost inregistrat la autoritatea administrativa in anul 2010”. Din cate stim noi insa lucrurile nu stau intocmai. Mai exact, conform informatiilor detinute de Lumeajustitiei.ro, dosarul a ajuns la ANRP in anul 2011 si nu in anul 2010, asa cum mentioneaza judecatoarea Dutescu. De altfel, dupa cum se va putea vedea, acest lucru reiese chiar si in decizia Inaltei Curti.

De asemenea, in aceeasi sentinta din 22 februarie 2012, judecatoarea Constantina Dutescu considera ca o realizarea unei reevaluari, in afara raportului intomcit de societatea Romcontrol, ar reprezenta o “o atitudine de tergiversare” a ANRP. Or, trebuie spus ca aceasta procedura era perfect legala prin Legea nr. 247/2005.

In al treilea rand, instanta arata ca parata “nu a mai intreprins niciun demers in continuarea procedurii administrative”. Se stie insa, asa cum a reiesit din documentele legate de acest caz prezentate in ultimele zile, ca a fost convocata Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, dar nu s-a intrunit cvorumul necesar.

Reclamantii au sustinut in cererea depusa in instanta ca aprobarea dosarului reprezinta “o simpla formalitate”. Totusi, in octombrie 2011, raspunzand unei solicitari scrise, Secretariatul Comisiei a informat i-a informat pe acestia ca dosarul urmeaza sa fie pus pe ordinea de zi a Comisiei, putand fi aprobat sau retransmis unui alt evaluator, in cazul in care Comisia ar fi avut observatii in legatura cu evaluarea facuta.

Nu in ultimul rand, un aspect de altfel extrem de important, se poate observa ca in ceea ce priveste obligarea emiterii unui titlu de despagubire de 44.100.000 lei, potrivit raportului de evaluare, stabilirea valorii s-a facut fara ca judecatoarea Constantina Dutescu sa aprecieze validitatea raportului de evaluare. Aceasta practic nu si-a exercitat rolul activ in verificarea realitatii sumei uriase din raportul de evaluare (de zece ori mai mare decat suma de 1 milion de euro care reiesea din actul de cumparare de drepturi litigioase aflat la dosar) si nu a fost preocupata decat de cum sa dea mai repede banii reclamantilor.

ICCJ: “Inalta Curte retine ca nesolutionarea cererii formulate de reclamanti, indiferent de motivatia autoritatii recurente, ar echivala cu o vatamare a acestora in dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea repararii injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecuta”

In ciuda tuturor acestor aspecte, sentinta Curtii de Apel Pitesti a fost confirmata si de Inalta Curte de Casatie si Justitie. In 28 noiembrie 2012, Completul de 3 format din Viorica Lungeanu, Gheorghita Lutac si Corina Alina Corbu, la al doilea termen de judecata, prin Decizia nr. 5044, au respins recursul formulat de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor impotriva sentintei Curtii de Apel Pitesti. Nici de aceasta data, judecatoarele nu au fost preocupate sa analizeze realitatea celor constatate in raportul de evaluare al Romcontrol.

Pe de alta parte, se poate observa ca la termenele in care s-a decis acordarea despagubirilor (pe fiond la CA Pitesti si in recurs la ICCJ) reprezentantii Comisiei ANRP nu s-au prezentat in instanta.

Iata de ce au mentinut judecatoarele Viorica Lungeanu, Gheorghita Lutac si Corina Alina Corbu sentinta judecatoarei Constantina Dutescu:

“Verificand actele si lucrarile dosarului, Inalta Curte a constatat ca intimatii-reclamanti au invocat refuzul nejustificat al paratului de a le solutiona cererea, respectiv de a se emite decizia reprezentand titlul de despagubire pentru imobilul teren in suprafata de 905.000 mp situat in ....... in conformitate cu dispozitiile art.2 alin.1 lit.h) din Legea nr.554/2004, prin refuzul nejustificat de a solutiona o cerere se intelege exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definitia excesului de putere este data de art.2 lit.m) din Legea nr.554/2004 si consta in exercitarea dreptului de apreciere, apartinand administratiei publice, prin incalcarea dreptului si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prevazute de Constitutie sau de lege.

In cauza de fata, Inalta Curte a constatat ca dosarul reclamantilor de acordare a despagubirilor a fost transmis de Comisia Judeteana Arges Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si inregistrat la nr.23630/FFCC/2011, in vederea emiterii Deciziei reprezentand titlul de despagubire, obligatie ce nu a fost adusa la indeplinire pana la acest moment de catre parata, desi la dosarul inregistrat au fost depuse toate inscrisurile necesare solutionarii cauzei.

In conformitate cu dispozitiile din Titlul VII din Legea nr.247/2005, procedura administrativa de solutionare a dosarelor privind acordarea de masuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape si anume: etapa transmiterii si a inregistrarii dosarelor; etapa analizarii dosarelor de catre Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii in natura a imobilului ce face obiectul notificarii; etapa evaluarii, etapa in care daca dupa analizarea dosarului se constata ca in mod intemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsa, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societatii de evaluatori desemnate, in vederea intocmirii raportului de evaluare, procedura finalizandu-se prin emiterea de catre Comisia Centrala a deciziei reprezentand titlul de despagubire si valorificarea acestui titlu in conditiile prevazute de art.26 din O.U.G.nr.81/2007 care include in cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Sectiunea I intitulata „Valorificarea titlurilor de despagubire”.

In aceste conditii, verificand actele si lucrarile dosarului Inalta Curte a constatat ca refuzul paratei de rezolvare a cererii reclamantilor se priveste ca fiind nejustificat, cum in mod corect a apreciat instanta de fond, admitand actiunea reclamantilor.

Inalta Curte a constatat ca reclamantii s-au adresat paratului, manifestandu-si staruinta in solutionarea cererilor sale, insa cererea a ramas fara solutionare efectiva, imprejurare care este de natura a-i afecta pe reclamanti in solutionarea intr-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art.1 din Legea nr.554/2004.

Inalta Curte retine ca in jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului se constata ca prin Conventie se apara drepturi concrete si efective, iar orice ingerinta in drepturile consacrate de aceasta trebuie sa corespunda mentinerii unui just echilibru intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului.

Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus daca individul ar suporta o sarcina speciala si exorbitanta.

Or, din aceasta perspectiva Inalta Curte retine ca nesolutionarea cererii formulate de reclamanti, indiferent de motivatia autoritatii recurente, ar echivala cu o vatamare a acestora in dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea repararii injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecuta.

Principiul legalitatii inseamna, inainte de toate, existenta unor norme de drept intern, suficient de accesibile si previzibile, ori, in cauza de fata, Legea nr.247/2005 a stabilit procedura de acordare a despagubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura.

Inalta Curte constata ca intotdeauna durata rezonabila a unei proceduri se apreciaza in functie de circumstantele cauzei, asa cum a retinut in jurisprudenta sa Curtea Europeana a Drepturilor Omului, luand in considerare criteriile consacrate de jurisprudenta, in special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului si cel al autoritatilor competente, precum si miza litigiului pentru persoana interesata.

In opinia Inaltei Curti litigiul nascut intre reclamanti si autoritatea parata nu prezinta o complexitate deosebita, iar nesolutionarea cererii adresate institutiei parate este de natura a crea o vatamare a reclamantilor intr-un drept prevazut de lege, drept la care acestia privesc cu speranta legitima.

Inalta Curte nu poate primi apararea formulata de recurent in sensul ca exista o cauza exoneratoare de raspundere, intrucat nu s-a intrunit cvorumul cerut de lege, prevazut de dispozitiile art.14 alin.2 teza a II-a din Titlul VII al Legii nr.247/2006.

Inalta Curte a retinut ca orice amanare in solutionarea cererii reclamantilor ar insemna depasirea termenului rezonabil avut in vedere de dispozitiile art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Interpretarea pe care instanta de fond a dat-o dispozitiilor din Legea nr.247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, este in acord si cu considerentele retinute de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.724 din 1 iunie 2010, conform carora „prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale fac parte din ordinea juridica interna a statelor semnatare, acest aspect implicand obligatia pentru judecatorul national de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala.”

Inalta Curte nu poate retine solicitarea de acordare a unui termen de gratie de 6 luni, termen prevazut de OUG nr.4/2012, pentru executarea hotararii de fata, avand in vedere faptul ca hotararea privind emiterea titlului de despagubire, ce face obiectul cauzei de fata, va fi pusa in executare cu respectarea dispozitiilor normative aplicabile in cauza.

In temeiul actului normativ invocat, respectiv OUG nr.4/2012, pe perioada prevazuta de act este evident ca este suspendata de drept emiterea titlului de despagubire, urmand ca dupa expirarea termenului prevazut de lege sa fie reluata procedura de emitere a titlului.

Pentru aceste considerente, vazand ca nu sunt motive de modificare sau casare a sentintei atacate, in temeiul art.312 din Codul de procedura civila, Inalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat”.

O mostenitoare a Bratienilor este mentionata intr-o sentinta a Judecatoriei Pitesti ca fiind decedata in 2009, chiar daca ea a incetat din viata doi ani mai tarziu

Cu aproximativ doi ani inainte de sentinta Curtii de Apel Pitesti si decizia ICCJ, a existat insa o alta hotarare judecatoreasca cu privire la acest caz. Este vorba despre sentinta civila nr. 9148 a Judecatoriei Pitesti, prezentata miercuri seara, 4 decembrie 2013, de Mihai Gadea in cadrul emisiunii Sinteza Zilei, prin care judecatoarea Elena Barbulescu a recunoscut calitatea reclamantilor Valentin Visoiu, Barbu Florin Serban, Badulescu Niculae si Badulescu Aritina sa primeasca masuri reparatorii pentru terenul din Stefanesti. Exista insa o suspiciune de fals, pe baza caroruia a fost posibila apoi obtinerea despagubirilor.

Mai exact, in cuprinsul acestei sentinte se mentioneaza ca unul dintre mostenitorii familiei Bratianu (terenul apartinuse Bratienilor), mai exact Eleonora Bratianu, ar fi fost decedata: “Bratianu Dan Gheorghe, tatal lui Missirliu Adina Maria Ioana, a decedat la 11.12.1986 si a lasat mostenitori pe Bratianu Eleonora, in prezent decedata, si pe Missirliu Adina Maria Ioana” (vezi facsimil 1). Interesant este ca in cazul Eleonorei Bratianu este singura data cand nu se mentioneaza data exact a decesului, asa cum se intampla cu ceilalti mostenitori, mentionandu-se “in prezent decedata”.

Nici nu avea cum sa se precizeze data decesului, asta intrucat Eleonora Bratianu nu murise in 2009. Mihai Gadea a prezentat certificatul de deces al acesteia, din care rezulta ca Eleonora Bratianu a incetat din viata in data de 12 mai 2011, deci aproape doi ani mai tarziu (vezi facsimil 2). O fi de ajuns ca DNA sa se sesizeze in acest caz?

* Cititi aici sentinta Curtii de Apel Pitesti prin care iubitul Ioanei Basescu si ceilalti reclamanti au obtinut despagubirile

* Cititi aici decizia ICCJ prin care a fost mentinuta sentinta Curtii de Apel Pitesti