Sutinatorii #rezist au primit astazi inca o lovitura. De aceasta data, chiar de la cei pe care i-au mandatat sa-i reprezinte la intalnirea cu premierul. Cei 7 „magnifici” care s-au angajat sa transmita la Guvern doleantele protestatarilor #rezist au venit la Palatul Victoria cu lectia neinvatata.

La iesire, liderul celor 7, Mihai Politeanu, fostul sofer al doamnei Macovei, a spus ca i-au prezentat primului ministru trei mari revendicari:

1) Sa ceara Comisiei de la Venetia un aviz pe noile legi ale justitiei;

2) Sa emita o ordonata de urgenta prin care sa proroge aplicarea noilor legi;

3) Sa il demita pe ministrul justitiei;

Toate trei cererile sunt insa nerealizabile si arata modul superficial in care liderii protestatarilor au pregatit intalnirea cu premierul.

Guvernul nu poate sesiza Comisia de la Venetia

In primul rand este o mare gafa sa ceri premierului sa sesizeze Comisia de la Venetia pe un act normativ care nu ii apartine. De ce sa nu ceri acelasi lucru de la Presedintele Romaniei sau de la CSM sau de la oricine altcineva? Raspunsul e simplu si l-a dat chiar ministrul Justitiei Tudorel Toader: „In momentul in care Comisia din Parlament isi insuseste poiectul de lege, preia si solicitarea de aviz de la Comisie (de la Venetia- n.red.) si o trimite Comisiei”. Asadar, daca nu a initiat, nu a dezbatut si nu a adoptat legile justitiei, Guvernul nici nu poate cere consultatii din partea Comisiei de la Venetia.

Mai mult, obligatia Romaniei, invocata de Politeanu, de sesizare a Comisiei de la Venetia a fost intr-adevar formulata in Raportul MCV al Comisiei Europene, insa strict in legatura cu o eventuala inlaturare a presedintelui din procedura de numire a procurorilor sefi. Cum insa noile legi il mentin pe presedinte in procedura de numire, in cadrul constitutional pronuntat de Curtea Constitutionala, o sesizare la Comisia de la Venetia ar fi si ea lipsita de obiect.

Guvernul nu poate proroga o lege care nu exista si nici nu poate emite ordonante in domeniul Justitiei

A doua mare gafa, chiar mai mare ca prima, a fost cererea ca Tudose sa emita o ordonanta de urgenta pentru a amana aplicarea noilor legi ale justitiei pana vine raspunsul de la Comisia de la Venetia. Pai cum sa proroge Guvernul Tudose o lege care nu exista? Cele trei acte normative contestate nu au fost publicate in Monitorul Oficial, deci nu sunt legi in vigoare si deci nu exista din punct de vedere juridic si legal. Iar in aceste conditii, nici nu ar putea fi prorogate, oricat de bine intentionat ar fi premierul.

In momentul de fata, chiar daca au fost adoptate de Parlament, cele trei acte normative mai au inca mult de parcurs pana a deveni legi. Ele se afla acum la Curtea Constitutionala, care face examenul de constitutionalitate, dupa care urmeaza promulgarea, ce va fi foarte probabil respinsa de presedintele Iohannis, iar legile se vor intoarce in Parlament.

Dar chiar daca, prin absurd, Curtea Constitutionala ar valida proiectele maine dimineata, presedintele Iohannis le-ar promulga pana la pranz, iar pana manie seara ar fi publicate in Monitorul Oficial, Guvernul tot nu ar putea emite o ordonanta de urgenta pentru prorogarea aplicarii lor. Asta pentru ca legea prin care Guvernul a fost abilitat sa emita ordonante de urgenta pe perioada vacantei parlamentare nu contine si domeniul Justitiei. Altfel spus, premierul Tudose nu are abilitatea legala sa emita ordonante de urgenta in domeniul Justitiei.

Protestatarii i-au cerut premierului sa se auto-incrimineze de abuz in serviciu

In fine, cea de-a treia cerere este la fel de nerealista ca si primele doua. A-i cere primului ministru sa demita un membru al guvernului pentru o decizie care nu ii apartine este ca si cum i-ai spune lui Tudose sa isi faca singur dosar penal pentru abuz in serviciu. Cum sa ii ceri premierului sa il demita pe Tudorel Toader in conditiile in care modificarile la legile Justitiei nu au mai fost initiate de ministrul justitiei, ci de catre parlamentari, iar decizia de adoptare a legilor nu a fost a Guvernului, ci a Parlamentului?

In concluzie, chiar daca premierul s-ar fi facut frate de cruce cu cei 7 reprezentanti #rezist, tot nu ar fi putut duce la indeplinire revendicarile acestora.

#rezist a ratat ocazia de a explica de ce sunt periculoase legile justitiei.

In schimb, s-a ratat o buna oportunitate de catre reprezentantii protestelor sa explice premierului si opiniei publice ce anume nu e in regula cu aceste legi. In mod normal, un astfel de eveniment ar fi trebuit sa se incheie un cu document-proclamatie, cu principii si cerinte clare, bine fundamentate.

Daca si-ar fi facut bine temele, cei de la #rezist ar fi trebuit sa mearga in fata premierului cu o lista amanuntita a amendamentele-problema adoptate de Parlament care ar aduce atingere independentei justitiei. Ar fi trebuit sa vina cu exemple din alte state, cu enunturi ale Comisiei de la Venetia, cu decizii ale Curtii Constitutionale care sa arate, negru pe alb, unde si cum se ingradeste independenta Justitiei. Pana acum insa nimeni nu putut indica un astfel de amendament, iar din acest motiv cruciada impotriva modificarii legilor justitiei a pierdut mult din credibilitate. Daca si-ar fi facut temele, Politeanu ar fi trebuit sa pregateasca, chiar sub indrumarea fostei sale sefe Monica Macovei, o lista cu propuneri alternative de modificare a legilor astfel incat sa se elimine pretinsele vulnerabilitati care i-ar putea scapa de inchisoare pe cei corupti.

Dar asa... ce sa inteleaga cetateanul de buna credinta care a iesit in strada cand cei ca Politeanu i-au spus ca PSD-istii vor sa puna mana pe Justitie? Dupa atatea seri de proteste, dupa atatea evenimente pe Facebook, in final, cand vine marea intalnire de gradul III, tu apari in fata Guvernului doar cu trei revendicari mari si late, toate absurde, ilegale si irealizabile? Daca nici acum nu ai fost in stare sa arati, cu subiect si predicat, cu articol si alineat, cum va fi ingradita Justitia, atunci cand sa o mai faci?

Cum sa te mai urmeze cineva in strada, cand toate cererile tale se dovedesc absurde si nu esti in stare sa arati macar un singur amendament, unul singur, care ingroapa sistemul de justitie?